Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Arta bisericeasca in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 11.06.2015, 16:27:43
Vitiate Vitiate is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.05.2015
Locație: Dromund Kaas
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 268
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
Imi scapa mie ceva? De la mine de ce-ti ceri iertare? Suntem certati si nu stiu io? Am zis eu ceva care te-a necajit? Pe topicul acela in care agreai ideea pelagiana a unuia care sustinea ca nu exista pacat originar? Sau in cel despre nestorianism?

Da' ce nume ti-ai ales! ...Vitiate... You mean vitiation of human nature because of the ancestral sin?
Si asta...dar e si un personaj. Iti explic in privat. Stiu, pare pueril, dar nu e.
Reply With Quote
  #32  
Vechi 12.06.2015, 14:53:07
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Frumos comentariu, Delia! Mulțumesc....:)

*
Încerc să îți dăruiesc ceva acum.
Vreau doar să îmi acorzi atenția ta cu toată seriozitatea și cu tot spiritul critic. Te rog, frățește, să fii vigilentă, până la încordare chiar. Sau, pur și simplu, receptivă pentru câteva minute, așa cum alegi tu.

Am auzit adeseori că se folosește acest termen, "paradox", pentru realitățile trăite ale vieții creștine, duhovnicești (adică de rugăciune). Tresar nervos, mă tulbur undeva în inima mea când întâlnesc această expresie... Mă întristez foarte. Sufăr.
Ceea ce lasă impresia că ar fi "paradox" îmi pare doar dovada că mintea noastră se grăbește să numească, din afară al ei, ceea ce ține de lăuntrul experienței tainice. Actul numirii ca paradox al unei realități simple (mersul firesc al sufletului la întâlnirea minții cu lumile sale lăuntrice) este un act eșuat. O oprire și o respingere. O ne-credere, o ne-cunoaștere, o ne-trăire, o ne-participare. Ne-ființare. Un păcat. Un refuz. O murire spontană.
Un clivaj.
Dovada clară că lipsește experiența străpungerii, urmată de durere și leac...:)

Când experiența se continuă lin în noi, când ne lăsăm purtați (în împletire cu zvâcul alegerii înaintării), când consimțim la ceea ce noi înșine am inițiat, atunci vine o clipă când perspectiva se răstoarnă. E o experiență a continuării experienței în cu totul alt plan. Unul răsturnat.
Fapt efectiv, experiență trăită, semn al continuității prin contrariu, al schimbării calitative a lucrurilor ca o firească urmare a unui drum făcut până la capăt, susul devine jos și invers etc. Nu este ometaforă, nu este un moft moralist, nu e un îndemn scornit ori un adevăr de cafenea că ai acces la înălțimi micșorîndu-te, coborînd, nimicindu-te. Ci pur și simplu, făcînd și fiind așa, în experiența cea mai autentică a cugetului și simțirii tale, deodată urci (mai degrabă ești urcat, ți se întâmplă asta fără voia ta, ori nu prin puterea ta) și ai o perspectivă uluitoare și, repet, inversată. Ori, poate, ești acolo unde totul e invers... Ca în poveștile cu flăcăii de se cățărau în pom și ajungeau în alt tărâm...:)

Aici nu e vorba de paradox (asta doar o minte neînțelegătoare și fără experiență a faptului continuității vieții sufletești o poate spune) ci e însuși firescul vieții omului, întâlnit doar în viața duhovnicească. Ceea ce în viața de rugăciune e firescul și legea, pentru mintea cea din afară, pentru omul neduhovnicesc, e paradox, vai...
Ceea ce pentru ochiul lăuntric e simplă experiență evidentă, pentru ochiul din afară e nălucire ori părere ori ...tulburare oftalmologică. La fel cu toate celelalte simțuri, la fel cu cele cugetate.

Musai, o experiență asumată până la capăt în actul umil și cu lepădare de sine al rugăciunii CONTINUĂ în modul cel mai firesc cu o perspectivă inversată. De nu se petrece această schimbare de perspectivă, rugăciunea e ratată, avortată, neîmplinită.
Așadar, într-un act împlinit, unei coborâri îi crește pe nesimțite "umbra" ridicării, adâncul și înaltul se însoțesc, se împletesc, simțământul de nesfârșită micime și căință se împletește peste voia ta cu sentimentul darului nespus de înălțător, cu mângâierea și bucuria de nespus... Cu cât rușinea de sine și durerea sunt mai mari, cu cât conștientizarea oribilei alcătuiri e mai pregnantă, cu cât simțământul că faptele tale sunt mai îngrozitoare te copleșește strivindu-te și scufundîndu-te până la a nu mai deveni nimic,decât o simplă prezență (de care te minunezi că este) - cu atât se ridică o alinare, o lumină, o adiere, un zâmbet, o mângâiere, o șoaptă răcoroasă și dulce... E firesc, e un act rotund, împlinit, întreg.
Vezi dar, că nu-i un paradox, ci o plinire. O experiență deplină.

Și cât de ușor se pierde!
Eu scriu acum despre ea pentru că am pierdut-o și nu mai trag nădejde să o recapăt.
Dacă aș mai fi sperat să o recapăt nu aș mai fi scris despre ea ci aș fi păstrat-o tainică.
Dumnezeu este gelos.
Doar pentru că noi suntem ușuratici, frivoli.


Multumesc pentru dar! E ca si cum mi-ai fi facut cadou o carte intr-o limba necunoscuta sau pe o tema sofisticata.

Ai dreptate, te cred ca te intristezi. Poate pentru neintristarea noastra, a celor ce incercam sa rezolvam semantic cumva „de neintelesul”, „ne-mai-ganditul”, dandu-i numele de "paradox".

Anticipam cumva genul acesta de raspuns, de aceea m-am pus, ca sa zic asa, la adapostul auto-criticii din nota de final.

Desi stiu. Despre cele ce n-ai experimentat, mai bine sa pastrezi tacerea. Asa ne invata sfintii. Sa taci. Dar sa taci semnificativ, cu sens. Sa intelegi de ce taci... Ca sa nu ne vatamam si mai mult singuri.

Ziceam ca ceea ce pentru cautatorii experimentati din adancuri e ceva firesc, pentru neinitiati sau farseuri e doar paradox, ceva ce, dupa logica de creaturi cazute, sfideaza logica.

A te inalta n-ar cum sa fie a cobori. E impotriva logicii lumii acesteia. Susul e sus si josul e jos. Pentru mintea nedusa in inima, sus/jos e iremediabil o antinomie.

Dezambiguizarea, depasirea paradoxului, intelegerea pe viu ca inaltarea e totuna cu adancirea, trece musai prin ceea ce, eu doar intuiesc ca asa e, dar tu amintesti la tot pasul, si anume, metanoia, rasucirea nous-ului, aducerea mintii la pozitia de dinaintea caderii, acolo unde ii e locul: laolalta cu inima. Continuitate prin contrarii, rasturnarea perspectivei, cum ii zici.

Or, eu „stiu” de asta doar din auzite/citite, nu din ce as fi experimentat, si de aici, asa cum bine ai sesizat, dovada ca mintea numeste din afara ei ceea ce tine de launtrul experientei launtrice.

Despre ce as putea vorbi eu din experienta duhovniceasca? Despre lipsa acestei experiente. Despre iluzia ca i-as fi pus inceput, despre confuzie, stagnare, refuz, despre instalare in inflexibilitate, ne-participare, clivaj si alte asemenea, enumerate si de tine.

Nu ma mir ca pentru cei ce traiesc pe viu firescul, a auzi la altii despre refuzul experientei bucuriei prin cainta si suferinta asumata, de exemplu, si a vorbi despre asta in termenii paradoxului ireconciliabil, nu ma mir deci ca pentru tine e ceva dureros. Durere pentru nedurerea celor ce-si refuza depasirea suferintei.

Dar sa ma opresc aici. Cu rugamintea de iertare ca am divagat discutia de la profunzimea comentariului ascetic la ermetismul teoriei despre Theorie. (Intelegi la ce ma refer. Nevazator vorbind despre vedere).
Multumesc de dar si pentru ca te doare nedurerea mea.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 13.06.2015, 01:42:58
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
Dezambiguizarea, depasirea paradoxului, intelegerea pe viu ca inaltarea e totuna cu adancirea, trece musai prin ceea ce, eu doar intuiesc ca asa e, dar tu amintesti la tot pasul, si anume, metanoia, rasucirea nous-ului, aducerea mintii la pozitia de dinaintea caderii, acolo unde ii e locul: laolalta cu inima. Continuitate prin contrarii, rasturnarea perspectivei, cum ii zici.
Îmi pare că ai scris foarte bine aici, foarte reușit. Mulțumesc, îmi place mult cum ai exprimat!

Last edited by Ioan_Cezar; 13.06.2015 at 02:01:19.
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ziua de Rusalii Danut7 Rusaliile 27 09.06.2014 13:47:16
Pelicanul, chip al Mantuitorului MoldoveanCo Intrebari utilizatori 2 15.07.2013 21:47:44
Ziua X Gabriel_ND Intamplari adevarate 10 12.10.2011 14:51:05
Despre iubirea pentru Hristos-D, in si cu Hristos! alecsandru Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 3 05.11.2009 03:45:24