Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

Nu dori sa fi stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie închinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda în inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda în tine si-n tot omul bun.
De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce întristat împotriva ta, nici tu sa nu te culci scârbit împotriva lui, ci “mergi si te împaca cu fratele tau” si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau graind cu placere cele rele împotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiesca si sa te afli strain de viata vesnica.
Nu primi bârfa împotriva parintelui tau, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se mânie Domnul pentru faptele tale si sa te stârpeasca din pamântul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeste la urechile tale, ca sa nu savârsesti pacat îndoit împreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari împotriva aproapelui.
Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdând jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducându-ti (aminte) pururea întristarea în vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca îndraznire.
Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmpla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Înca nu are dragoste desavârsita cel ce se mai ia înca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urându-l, pentru aceleasi pricini.
Oamenii se iubesc unii pe altii, fie în chip vrednic de lauda, fie în chip vrednic de ocara, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atât pe cel virtuos cât si pe cel ce înca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de argint, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednica de lauda, a doua este mijlocie, celelalte sunt patimase.
Daca pe unii îi urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi îi iubesti dar potrivit, si în sfârsit pe altii îi iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavârsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva
Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decât numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic. “Iata acum ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii împreuna”, ca întru aceasta a fagaduit Domnul viata de veci.
Pentru nimic în lume si de dragul nimanui, nu se cade sa faci nici cel mai mic rau, cu toate acestea, ca sa aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poti uneori sa amâni o buna lucrare sau sa o înlocuiesti cu alta mai buna, caci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat în unul mai mare.
Cararea Imparatiei” – Pr. Arsenie Boca

Cel cu adevarat smerit, când este nedreptatit, nu se tulbura nici nu se apara în privinta acelui lucru de care a fost nedreptatit. Si primeste clevetirile ca si cum ar fi adevarate si nu se îngrijeste sa convinga pe oameni ca a fost clevetit ci îsi cere iertare. Ca unii si-au atras asupra-le numele de neastâmparati, desi în realitate nu era asa, iara altii au rabdat sa fie numiti curvari, desi erau departe de curvie si rodul pacatului, pe care nu-l facusera. Cu lacrimi l-au marturisit în public si-si cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o facusera, desi erau încununati cu toata curatia si nevinovatia în sufletele lor, cu plângere de la cei ce-i nedreptatisera.
Tu crezi ca ai smerenie; altii se învinovatesc pe sine-si, tu însa nu suferi nici când altii te învinovatesc si te declari plin de smerenie. Daca esti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare si vezi daca poti rabda nedreptatea, fara sa te tulburi.
Cu luare aminte sa vorbesti în fata unuia care-i trufas în cuget si bolnav de pizma. Caci pe masura ce tu vorbesti el rastalmaceste spusele tale dupa bunul lui plac si din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el cauta prilej de a face pe altii sa se poticneasca.
Despre milostenie .
Când dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decât darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare în mintea lui decât darul tau si decât nevoia trupului. Amin.
Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mâncari, fie tarie, fie cuvânt spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el însa sa traiasca si sa se mântuiasca. Milostenia desavârsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.

Sfânta Liturghie mai tine lumea
Precum Taina Pocaintei sau marturisirea este judecata milostiva a lui Dumnezeu, ascunsa sub chip smerit, si iubitori de smerenie dau de darul acesta, asemenea si Sfânta Jertfa a Mântuitorului din Sfânta Liturghie, ascunde, iarasi sub chip smerit, o taina a ocârmuirii lumii. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist în zilele lor caci Sfântul Apostol Pavel vorbeste despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeste. E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil si apoi Însusi ne-a învatat. Ea este aceea care opreste sa nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii decât în vremea îngaduita de Dumnezeu.
De aceea Sângele Mielului din Sfânta Împartasanie mai tine sufletul în oase si lumea în picioare.Sa ne ferim de vorbirile nefolositoare .
Fereste-te cât poti de valmasagul oamenilor caci primejdie este sa stai de vorba despre lucrurile lumii, chiar daca faci aceasta cu gând curat. Daca se cade totusi sa vorbesti, vorbeste atunci despre lucrurile care pot zidi. Evlavioasele convorbiri asupra lucrurilor duhovnicesti ajuta mult la propasirea sufletului, mai osebit între cei uniti în Dumnezeu prin aceleasi simtaminte si prin aceleasi nazuinte. Scris este ca vom da socoteala, la ziua judecatii, de orice vorba zadarnica.
Rabdarea
Toate împrejurarile si toate necazurile, care nu au parte de rabdare, vor fi îndoit pedepsite. Ca prin rabdare, omul leapada primejdia. Împutimea sufletului este maica a muncirii. Iar rabdarea este maica a mângâierii si este o putere care se naste din inima larga. Si aceasta putere omul n-o afla în necazuri, decât cu Harul lui Dumnezeu, care se afla printr-o rugaciune strânsa si prin varsare de lacrimi.
Despre rugaciune
În veacul viitor nu ne vom ruga lui Dumnezeu ca sa cerem ceva, caci în acea Patrie a libertatii, firea noastra nu se schimba nici nu se abate din frica de împotrivire, ci desavârsita este în toate.
Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. Si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta. În tara unde e lupta si în vreme de razboi, nu este nici o lege. Adica Împaratul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pâna la sfârsitul razboiului, când toti oamenii se aduna în fata portilor Împaratului Împaratilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdare în lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, a întors spatele (a fugit).

Va rog sa priviti pozele sale. Este adevarat ca mesajul spiritual hristic e plin de metafore dar cand Iisus spune ca El va cobora impreuna cu Tatal si is vor face salas in sufeltul celor care raman in Cuavntul Sau nu este o metafora. Cei care se daruiesc lui Hristos, marii sfinti devin in asa masura una cu El incat seamana aporape si la nivelul trupului fizic cu acesta.Desigur ca binecuvantarea cerului si mantuirea poate fi primite si prin Fecioara sau prin marii sfinti sau marii Ingeri sau chiar prin alte entitati spirituale macrocosmice, dar aici vorbim despre fuziunea si comuniunea cu Iisus. Iisus Hristos este in interiorul acestor mari sfinti, in interiorul marilor profeti si a marilor predicatori dupa cum am aratat. Atat de present incat nu-ti trebvuie clarvedere sau alte puteri ca sa il observi ci doar putina cunostere spirituala si putine intuitie. E imposibil sa nu-l vedeti pe Iisus present in faptura acestui minunat Arsenie Boca, priviti si filmul va rog . Iisus este viu si este Intruparea lui Dumnezeu. Fiinta lui e plina de glorie si de neinchipuita maiestate divina. Inima Lui este mladiata de neimaginata iubire si compasiune. Maretia Lui este de negrait. Va spun ca toata creatie stie despre El, tot infinitul, de la cei mai mari ingeri si pana la locuitorii evoluati ai altor planete ale universului fizic.

Dupa o viata plina de minuni, binecuvantari si infranari intru totul dedicata lui Dumnezeu, Arsenie moare otravit la ordinul Elenei Ceausescu la varsta de 79 de ani la 28 noiembrie 1989 cu nici luna inainte de caderea comunismului, eveniment pe care il prezisese, marturisind ca si-a incheiat misiunea in aceasta lume.

Arsenie este unul din sfintii mei preferati. Termina liceul ca sef de promotie si apoi absolva doua facultati : Teologie – Sibiu si Academia de arte frumoase - “Bellearte” din Bucuresti unde ajunge cu o bursa a Mitropoliei Ardealului. In Bucuresti in paralel cu Academia de arte merge si la cursurile de medicina si la cele de mistică creştină predate de Nichifor Crainic( Crainic il va numi “zugravul de suflete” mai tarziu) In scurta sa autobiografie scrisa in 1945 aminteste si numele lui Mircea Eliade. O puteti citi aici Colegii de la teologie ii spuneau “Sfantul" iar mai apoi oamenii i-au spus "Pustincul".
Aproape fiecare zi a marelui sfant este insotita de minuni mai mari sau mai mici, putem sa numim aceste minuni si fenomene paranormale daca dorim…
Cum a devenit Arsenie sfant inainte de a deveni calugar? In 1939 merge, este trimis, la muntele Athos si se roaga fierbinte lui Dumnezeu sa-i trimita o calauza spre a fi initiat in tainele rugaciunii, in tainele caii spirituale crestine.
Aici avem o mare surpriza, o mare minune. Cine credeti ca ii apare? Fecioara Maria in persoana!!! Care il poarta prin vazduh in mijlocul unui munte unde se afla un mare sfant rus pe nume Serafim de Sarov care plecase din aceasta lume in urma cu mai bine de 100 de ani… Urca apoi in munte timp de 40 de zile postind rugandu-se si primind initierea spirituala de la acest mare sfant rus.
Din punctul de vedere al semnelor si minunilor facute prin intermediul acestuia probabil ca ar trebui sa se numere printre cei mai amri sfinti ai tuturor timpurilor.
Arsenie a suferit alaturi de alti sfinti si martiri marea prigoana antichristica a comunismului. A fost inchis la canal. A fost urmarit tot timpul de securitate, arestat din cand in cand si chiar i s-a interzis o vreme sa mai slujeasca in biserica. Se spune ca sotii Ceausescu ar fi auzit de profetiile despre sfarsitul lor apropiat, Elena Ceausescu dand ordin sa fie omorat.
Minunile curg in viata acestuia. Una din cele mai mari este atunci cand inchis fiind la canal i se da 3 ore liber timp in care pur si simplu dispare gardienii dand alarma. La exact 3 ore apare si chestionat fiind de cei care il pazeau raspunde ca a fost la inmormantarea mamei sale. Spre stupoarea generala ii este confirmata prezenta la inmormantarea mamei. Numai ca inmormantarea avea loc la cateva sute de kilometrii distanta de locul unde se afla inchis…
Este de asemenea stiut ca usa temnitei sale se deschidea in fiecare noapte, astfel ca un gardian trebuie sa stea permanent in fata ei, se spune ca disparea pur si simplu, intorcandu-se spre dimineata.
Marturiile celor care erau vazuti sau calauziti de la distanta de acesta sunt iarasi nenumarate.
Arsenie Boca este unul din cei mai mari luptatori monahi impotriva avortului. A dus o veritabila campanie folosindu-se si de faptul ca a urmat cursurile de medicina si incercand sa convinga cat mai multe femei atat despre efectul benefic al nasterii asupra organismului feminin cat si de greseala de a nu naste copiii deja conceputi. Recomanda tuturor familiilor care nu doresc sa aiba copii sa traiasca in puritate si castitate. Vedea in sufletele tuturor si nu se ferea niciodata sa atraga atentia pacatosilor. Bunaoara odata refuza sa miruiasca o femeie reprosandu-i ca nu s-a abtinut de la a face dragoste nici macar in noaptea dinainte…
A fost un mare duhovnic si sfaturile sale au calauzit mii de familii. O intamplare care mi-a placut foarte mult este aceea in care un barbat vine si I se plange ca are o sotie foarte rea care il cearta si ii face zile amare tot timpul. Arsenie il trimita sa faca un comision intr-o localitate vecina si acolo ii iese in cale o femeie care era atat de rea ca aproape era sa il ia la bataie. Cand se intoarce Arsenie ii spune ca sunt femei cu mult mai rele decat sotia lui si ca daca se desparte cu siguranta Dumnezeu nu ii va scoate in cale una mai buna… Totusi recomanda si divortul atunci cand e cazul: Părintele Arsenie sfătuia pe femeile care aveau soţi beţivi, să se despartă. „Despre beţie Părintele a spus: «Decât să scoţi pe diavol dintr-un beţiv, mai uşor scoţi un suflet din iad.»”
Oriunde este prezent Iisus Hristos este prezent si spiritul profetic. Si-a prezis propriul sfarsitul, de asemena moartea lui Ceausescu dar are si cateva profetii despre sfarsitul lumii si destinul Romaniei despre care se pare ca a scris si Radu Cinamar intr-o carte a sa. Am gasit aici oprofetie despre sfarsitul lumii si alta despre Romania. Una dintre primele informatii aflate despre Boca este o uluitoare minune si profetie care a declasat in sufletul meu un mare suvoi de dragoste pentru acest sfant care aproape ca l-a intrupat pe Iisus:
Arsenie lucra la o icoana neterminata in care il picta pe Iisus Hristos cand deoadata aude o voce :
Arsenie, nu mă mai picta pe icoane, mergi si pictează în sufletele oamenilor că vremea s-a apropiat, spune-le că vin peste ei necazuri si suferinte Iar Părintele nu s-a grăbit să asculte Cuvântul Mântuitorului si Mântuitorul i-a spus: Iată, pentru că nu ai crezut cuvântul meu, vei fi mut, dar asta îti va aduce multă lume.Si cateva luni de zile nu mai poate vorbi. A stat asa de la Craciun pana in joia din Saptamana Mare ,in Postul Pastilor (in acest timp a scris insemnarile ,,Gura mutului " ,intr-un carnetel pe care il are maica Pahomia de la Sambata ) Vocea ii revine chiar inainte de impartasanie, primele cuvinte ce le-a rostit cand i-a venit vocea , cuvinte ce le-a auzit si lumea din biserica ,au fost :,, Cred Doamne si marturisesc ..." cu o voce ce a cutremurat biserica ,caci oamenii,cand au auzit vocea lui ,toti au cazut in genunchi si au plans si au laudat pe Dumnezeu ca i-a dat vocea,pentru ca multa lume venea dupa sfat ....
Este un sfant pe care il admir foarte mult si datorita faptului ca imi confirma foarte mult anumite efecte-binecuvantari ale apropierii de Iisus. Cum ar fi faptul ca aceia care comunica cu Iisus constient pot sa intuiasca destinul celor din fata lor si dincolo de aceasta lume si sa ii asigure de ajutor si in lumea de dincolo, sa stie care sunt cei care se vor mantui, sau faptul ca , asa cum si Boca spune, are si el ceva de spus la mantuirea lor. Acest lucru este adevarat pentru ca asa cum Hristos este piatra din capul unghiului, casa divina are mai multe camere si unghiuri si exista o astfel de piatra in fiecare dintre unghiuri, pusa acolo de Hristos si de relatia celor din camera cu acea piatra depind foarte multe lucruri…
Alt fenomen care imi este drag la Boca este observatia prezentei lui Iisus in fiintele din jurul lui, in sufletele celor care il urmeaza si il iubesc pe Dumnezeu, “in ochii celorlalti” cum spune Boca; se refera la cei care il iubesc si care I se roaga. Nu este asa complicat pentru nimeni sa inteleaga cum omul exista si dupa moarte si cum o fiinta asa de mare ca Iisus este nu numai vie in continuare dar atotputernica si divina. El exista, si coboara in sufletele celor care il iubesc. El ne naste a doua oara si El traieste in noi transformandu-ne in Copii ai lui Dumnezeu. Daca ne mai imaginam si ca fiinta sa este in continua expansiune de doua mii de ani…

Arsenie Boca nu este un dar al bisericii facut omenirii ci este simultan un dar al lui Dumnezeu pentru biserica si intreaga lume.
Arsenie Boca este una din marile comori spirituale ale neamului si el ar trebui pus cel putin alaturi de marii oameni ai neamului. El este una din valorile care ar trebui promovate alaturi de celalalte mari nume ale culturii si spiritualitatii. Ar trebui scrise monografii ale vietii sale macar in limbile de circulatie. Statul roman ar trebui sa se ocupe de asta.
Intreaga lui viata este un mesaj spiritual autentic care ar fi bine sa fie descifrat de cat mai multi.
Biserica este sustinuta de Dumnezeu si nu invers. Sfintii sunt ai Lui si nu ai bisericii, El ii face sfinti si nu biserica. Boca atunci cand a imbracat haina monahala era deja un veritabil sfant in viata...
Probabil Arsenie este un inger divin intrupat. Mesajul spiritual al existentei sale incepe inca inainte de a parasi trupul mamei sale. Aceasta visand ca poarta in pantece "Soarele si Luna" ...
Va rog inca o data sa observati ca Domnul insusi s-a tinut departe de sexualitate si la fel I-a tinut pe toti marii sai sfinti. Asta nu inseamna ca nu va puteti mantui daca faceti dragoste, inseamna ca modelul divin cel mai inalt traieste in puritate si castitate si ca ceilalti care nu traiesc asa sunt pe un prag inferior si trebuie sa recunoasca acest lucru si sa se umileasca in lui Dumnezeu recunoscandu-si slabiciunea si pacatele.
Tatal trupului lui Boca era marinar si se specifica in cartile care ii sunt dedicate lui Arsenie ca aceasta marturiseste ca a ramas "neprihanit in pantecul mamei", parintii lui facand dragoste numai atunci cand l-au conceput…
Avem aici alta invatatura divina importanta. Dumnezeu spune ca femeia nu ar trebui sa faca dragoste in timpul sarcinii, din mai multe motive. Cel mai important este acela ca orice copil trebuie tinut departe de energiile sexuale pana cel putin in perioada adolescentei. Pentru ca daca aceste energii patrund in fiinta lui, ele vor creste odata cu el si se vor amplifica , copilul neavand posibilitatea sa le controleze mai tarziu. De asemenea nu ar trebui sa se faca dragoste langa copiii mici, intr-un cuvant ar trebui protejati cu atentie… Daca totusi nu se respecta regula, se poate remedia efectul acesta prin binecuvantari constante facute acelor copii si mentinerea lor intr-o energie divina. Tineti copiii departe de sexualitate intr-un cuvant, mesajul lui Arsenie Boca este acelasi, o confirmare in plus pentru ca eu aflasem acest lucru din alta sursa :
„Când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea, sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili (sunt certaţi cu disciplina; unii genetic prezintă cromozomul criminalităţii – circumstanţe atenuante în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile. Deci, tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri”. - Arsenie Boca

[IOLANDA]

Si uite asa cite putin,incep sa-l cunosc si eu pe acest mare Sfant.....foarte buna initiativa de a posta aceste invataminte si minuni savarsite de Arsenie Boca.Doamne Ajuta!!!!

Manastirea de la Prislop cu hramul "Sfantul Ioan Teologul" il odihneste pe Parintele Arsenie Boca, la dorinta expresa a acestuia. Este o manastire de maici si tot aici se afla si singurul seminar de fete din tara.
Imi place tare mult, ca totul este foarte exact organizat. Nu ai voie sa vizitezi decat biserica, cimitirul si grota. Restul, desi atrage privirea in mod deosebit, ramane de-o sanctitate neatinsa, tocmai pentru ca nu le poti vedea de aproape. Si sanctitatea se pastreaza pentru maicile care slujesc locul.
Cand intri in curtea manastirii, pasii te poarta domol spre izvorul tamaduitor, de unde se spune ca a baut apa domnita Zamfira (care a zidit lacasul) si s-a vindecat. In zi de sarbatoare e plin de lume, cu bidoane de plastic de diferite marimi, care ia apa de acolo. Dar credinta mea este ca doar daca bei apa in curtea manastirii ai putea sa te "vindeci". Daca duci apa de acolo in lumea rea, ramane apa ca toate apele.
Apoi pasii te indreapta spre cimitirul manastirii. Toate crucile sunt la fel, toate mormintele au aceleasi flori. In afara de unul, sus de tot, al Parintelui Arsenie. Cruce mai mare, din lemn, dar la fel de simpla si flori multe, multe, aduse de cei care se roaga. La mormantul Parintelui nu poti sa nu te opresti, sa gandesti la ale tale sau sa privesti in jur spre linistea Pasului Prislop.

Cand pleci spre grota Sfantului Ioan de la Prislop ai impresia ca drumul va fi lin, prin linistea padurii. Dar nu e deloc asa, nici macar in liniste, pentru ca jos in vale se lovesc zgomotos doua fire de apa si nu-ti lasa loc decat sa te asculti pe tine printre suvoiul lor. Poteca devine insa un adevarat drum al Patimilor cand ploua, dar cand stii ce te asteapta la capatul ei, nu-ti pare nimic mai usor decat sa cauti locurile cele mai potrivite intre radacinile copacilor ca sa-ti odihnesti piciorul pana la urmatorul pas. Ele formeaza trepte fara ordine sau marime corespunzatoare; sunt cum le-a lasat natura, cum le-a fost bine stapanilor lor, copacilor, sa-si intinda tentaculele pana la suvoaiele de jos. Sunt complicate ca si viata, dar ca si in viata trebuie sa fi perseverent sa alegi drumul cel mai bun si cel mai simplu.

La grota te odihnesti, te rogi, gandesti sau nu faci nimic. Cred ca locul face oricum totul pentru noi, si faptul ca ne-am facut timp sa calcam pe urmele acestor oameni speciali, conteaza mai mult decat inchinaciunea.

Apoi pleci cu pasi usori catre manastire. Dar, pentru ca in drumul tau inapoi te intampina tot locul de odihna al Parintelui Arsenie, te mai opresti putin, sa-ti faci curaj sa iesi din lumea buna a Prislopului si sa te intorci in lumea ta.

Parintele Arsenie spunea sa nu ne ducem doar noi la el, ci sa trimitem si pe altii. Le spun si altora despre acest loc in Pasul Prislop, dar imediat ce plec de acolo ma gandesc oare cand as putea sa ma intorc. Pentru ca asa simt si acolo gasesc acel ceva, care nu este de regasit in alta parte.

Mormantul Parintelui Arsenie Boca, poza preluata de pe http://imaginibizare.blogspot.com/.

Iubite parinte Arsenie,
A fost o vreme cand te-am stiut pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme inaltatoare, cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost asa de la Dumnezeu ca toata acea bulboana spirituala uriasa sa se dezumfle la comanda ca si cum n-ar fi fost?
Ceea ce am admirat la Sfintia Ta e ca nu te-ai lasat. Din zugrav de suflete, fericite sa se modeleze dupa Domnul tuturor, iata-te zugrav de biserici, adica al celor ce poarta pe chipurile cuvioase, reflexul desavarsirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mangaiere, acum cand nu mai ai prilejul sa desavarsesti pe aspiranti, sa poti mangaia cu penelul pe cei desavarsiti pentru a-I da pilda pe zidurile sacre.
Mica biserica de la Draganescu are norocul sa simta pe zidurile ei zugravite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le ascultau la Sambata de Sus.
E o pictura noua ca si predica de atunci. Nimic intunecat in aceasta primavara care imbraca cu plai inflorit boltile bisericii. E o lumina de tonuri deschise catre lume ca spiritul si chipul Mantuitorului coborat sa ne aduca lumina de sus, ce iradiaza din pictura Sfintiei tale. E un stil nou, e o pictura noua, dupa viziunea noua pe care o porti in suflet.
Pictura sacra e istoria in imagini a vietii Mantuitorului si a celor transfigurati de El, adica imaginea Raiului. Sfintia ta ai inteles sa faci o pictura tranfigurata in nuante clare si deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerica de dincolo. Biserica de la Draganescu iradiaza lumina Raiului. Ceea ce domina in ea pana acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteste biserica din bolta altarului e pur si simplu magnifica in milostivirea ei ei mijlocitoare e lumii catre dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteste vizionar peste Sinodul de la Efes e facuta din atatea nuante si numai din nuante incat nici nu pare pictura, ci o aparitie vaporoasa si diafana care, cu cerescul Prunc in brate, apare sa inraureasca pe sidodali ca ea e, intr-adevar, Maica lui Dumnezeu – Theotokos.
Nichifor Crainic
Nota: Aceasta scrisoare a fost data de Nichifor Crainic ucenicului sau spiritual, Arsenie Boca, dupa intalnirea de cateva ceasuri pe care au avut-o in toamna anului 1971 in biserica din satul Draganescu de langa Bucuresti, pe care parintele incepuse sa o picteze. Dupa mai multe convorbiri avute in Bucuresti, Nichifor Crainic a venit sa pecetluiasca, cu iubirea si competenta cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului sau, ajuns parinte duhovnicesc de statura filocalica.

Dacă, aşa cum considera IPS Antonie Plămădeală (1926-2005), au existat duhovnici cărora Dumnezeu le-a încredinţat misiunea de a pregăti poporul român pentru „intrarea în marele întuneric''– instaurarea regimului comunist –, Părintele Arsenie a fost în mod sigur unul dintre ei: „Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezeam [la Sâmbăta de Sus] cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă … [să le ascult] necazurile. … Aşa m-am văzut [pus în situaţia] să primesc preoţia şi misiunea majoră [subl. aut.] a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi om adevărat, precum şi a sfinţirii omului ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi). … Asta îmi este misunea şi rostul pe pământ, pentru care [Dumnezeu] m-a înzestrat cu daruri, deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin''.
3. Hram la Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Nebunia propovăduirii (I Cor. 1,21), în vremuri de strâmtorare (Isaia 33,2), a adevărului creştin, nu va întârzia să aducă roade: mişcarea de la Sâmbăta capătă proporţiile unei „bulboane spirituale uriaşe”, cum o va evoca mai târziu, prof. Nichifor Crainic.Autorităţile iau act cu îngrijorare de acest fenomen: „[Arsenie Boca] face o intensă propagandă religioasă la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, unde este vizitat de foarte multă lume… [Se zvoneşte] că preotul Arsenie are darul de a vindeca şi [de] a preciza viitorul celor credincioşi. În predicile sale către populaţie întrebuinţează expresii cu subînţeles religios, care ar putea fi interpretat şi în sens politic, aşa de exemplu expresia «lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate», care ar fi explicată în felul următor: «credincioşii[,] deşi mai puţini la număr, nu vor fi suprimaţi de puterea numerică a celor lepădaţi de credinţă, atâta timp cât vor fi strânşi în jurul Bisericii&raquo:''.Măsurile restrictive nu se vor lăsa aşteptate: în iunie 1948, Părintele Arsenie va fi „reţinut şi anchetat” de Siguranţa din Făgăraş,pentru ca, în noiembrie acelaşi an, probabil la presiunea autorităţilor,să fie „detaşat la cerere” la Mănăstirea Prislop. Însărcinarea oficială era „readucerea greco-catolicilor din zona Haţegului la ortodoxie''. Cert este un lucru: prin mutarea Părintelui Arsenie la Prislop, nu s-a reuşit reducerea numărului de credincioşi. Dimpotrivă: „Influenţa acestuia asupra pelerinilor este de neînchipuit. Faima lui a ajuns în toată ţara. … Zilnic primeşte scrisori nenumărate din diverse regiuni ale ţării în care îi solicită diverse rugăciuni. … Azi mănăstirea Prislopului este cea mai căutată şi cercetată din Ardeal şi Banat şi aceasta se datoreşte numai faptului că la această mănăstire este stareţ părintele Arsenie de la Sâmbăta, a cărui faimă de sfânt începe să fie peste tot cunoscută''.
Cum s-a văzut, pentru combaterea fenomenului, autorităţile au recurs la urmăriri informative, anchetări, arestări etc. Iată, pe scurt, un trist bilanţ al acestora. Părintele Arsenie a fost urmărit timp de patruzeci şi şase de ani (1943-1989), de-a lungul întregii sale misiuni propovăduitoareAstfel, primele note informative datează din iunie 1943 (Arhiva Serviciului Secret al Jandarmeriei), iar cererea de scoatere din urmărire va fi legată, printr-o stranie coincidenţă, de ultima aniversare a zilei sale de naştere (29 septembrie 1989). La acea dată, Părintele era deja bolnav (va trece la Domnul în luna noiembrie a aceluiaşi an). În ceea ce priveşte reţinerile pentru anchetă, ele se prezintă astfel: Râmnicu-Vâlcea (1945), Braşov (1946), Făgăraş (1948), Timişoara (1955). Arestările propriu-zise: timp de cincisprezece luni (ianuarie 1951-martie 1952) la Canal (Cernavodă), respectiv timp de şase luni (noiembrie 1955-aprilie 1956) la închisorile din Jilava şi Oradea.
4. Părintele Arsenie în închisorile comuniste