cuvinte de folos

[andrei_im]

De pe prima pagina a site-ului:

"O intreaga lucrare se sminteste printr-un singur cuvant".

Parintele Rafail Noica

[cristiboss56]

" Cand Sfantul Serafim din Sarov a fost intrebat daca lipsea crestinilor din vremea lui vreo conditie pentru ca acestia sa dea aceleasi roade de sfintenie care erau atat de abundente in trecut , el a raspuns : nu le lipseste decat o singura conditie - HOTARAREA " .

[cristiboss56]

• Oamenii se socotesc rationali insa pe nedrept , caci nu sunt rationali . Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti . Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational , pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul , se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului ; iar acestea le savarsesc cu multa multumire catre Dumnezeu . Numai acestia trebuie sa se numeasca rationali .

[cherub]

"Ar trebui ca binele sa-l facem contagios, nu raul; sanatatea s-o facem contagioasa, nu boala" - Par. Constantin Galeriu, intr-o cuvantare/conferinta cu tema despre biruirea trupului si inaltarea spiritului (sau despre suferinta si sensul acesteia).

[cristiboss56]

<< Întruparea se realizează în Maica Domnului pentru noi , se realizează în Sfânta Liturghie pentru a Se întrupa în continuare Domnul Hristos în noi. Şi aceasta este o taină. Să nu-şi închipuie cineva că poate elucida taina aceasta. Ori crezi în taină, ori nu ai taină. Ori te bucuri de cât poţi să ştii , şi celelalte le laşi în seama lui Dumnezeu, ori n-ai cum să înţelegi lucrurile lui Dumnezeu, pentru că sunt mai presus de noi >>.

[cherub]

'...nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu'
'Aminteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui'
'Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul'
'Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele când sunt de fata; iar în dos nu-i bârfeste. Dar nici celor ce încearca sa-i graiasca de rau nu le îngaduie.'
(citate din invataturile Sf. Antonie Cel Mare)
http://monicadaniela84.blogspot.com/...i-antonie.html
'Nu vorbi cu doua limbi, intr-un fel aratandu-te cu cuvantul si intr-alt fel aflandu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura il pune sub osanda.' (Marcu Ascetul)47
http://priulianaros.blogspot.com/200...re-tacere.html

[anna21]

"Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila care-i duce prin nebagare de seama la pierzare sigura. De aceea a zis oarecine ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata."
Arsenie Boca

[umilul]

"Aminteste-ti mereu, ascultarea le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie sa o refuzam, trebuie sa alergam in intampinarea ei! Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea fratilor fara sa ne tulburam si sa cartim.
Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire."
Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[andrei_im]

Cateva cuvinte dintr-o culegere de texte filocalice despre LACRIMI:

"Mintea spalata cu lacrimi curate vede asa cum vad ochii cei trupesti curcubeul dupa ploaie - adica vede, cu mare bucurie launtrica, pe cele nevazute in mijlocul celor vazute si pe cele vesnice in mijlocul celor trecatoare, se racoreste, se linisteste, alunga salbaticia si se invredniceste de sfintenie."

"Sfantul Nil Ascetul scrie ca, atunci cand ti se pare ca nu ai nevoie sa plangi la rugaciune pentru pacatele tale, sa bagi de seama cat de mult te-ai indepartat de Dumnezeu, desi esti dator sa cugeti mereu la El, si-atunci ai sa lacrimezi"

"Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! Pentru doua pacate a plans David, dar eu pentru multime de pacate strig Tie; acela asternutul cu lacrimi si-a udat, dar eu nici o picatura nu am. Deznadajduit-am si ma rog: miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta!" (Glas 2, luni dimineata)

Sfantul Ioan Scararul: Daca un singur cuvant iti aprinde evlavia in suflet, ramai intru acel cuvant.

Rodul evlaviei este dorul rastignirii eului propriu cu mijloace ascetice (infranarea, privegherea, smerenia, etc.). Dupa cuvintele Sfantului Teognost, nimeni nu poate dobandi adevarata evlavie daca nu se rastigneste impreuna cu Hristos prin infranare, priveghere, rugaciune si smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune ca Teologia cea mai inalta este TEOLOGIA TACERII, intrucat ea este cea care aduce de multe ori lacrimi sfinte; ea este teologia evlaviei.

[andrei_im]

Vasile Voiculescu despre credinţă

“Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?…Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.

Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.

(Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986)


preluat de pe:
http://savatie.wordpress.com/2010/02...spre-credinta/