![]() |
![]() |
|
#301
|
|||
|
|||
![]()
Este o rugaciune pentru impartasirea din trupul Lui adica o impartasire din inaltimea Sa spirituala si din Duhul Sau Sfint, rugaciune care daca este implinita ne aduce prin lucrarea Duhului Sfint cu un pas mai aproape de desavirsire.
|
#302
|
|||
|
|||
![]()
Pr. Gheorghe,
Iata marturisirea: Cred ca in Sfantul Potir, in timpul sfintei Liturghii ortodoxe, prin rugaciunea preotilor si pogorarea Sfantului Duh asupra darurilor aduse, painea si vinul se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Deasemenea cred ca tot cel ce se impartaseste din acel potir dupa momentul preschimbarii (Sfintirii Darurilor) primeste in chip real si desavarsit Insusi Trupul si Sangele Domnului, iar aceasta lucrare nu este simbol ci este Impartasire in chip real cu Domnul Hristos. Si va adaug chiar ca este mai mult decat "cred", este "stiu", pentru ca am simtit pe propria piele ca era Domnul in Impartasanie. Am simtit dupa ce L-am rugat sa imi descopere daca intr-adevar se afla in Sfanta Impartasanie asa cum se crede. Domnul mi-a ascultat rugaciunea iar prezenta Lui este cutremuratoare atunci cand este simtita. Pacea Domnului sa fie cu dvs.! Last edited by Adriana3; 19.07.2011 at 16:47:34. |
#303
|
|||
|
|||
![]() ![]() lumina pământul. Vechii elini credeau că soarele era însusi carul de aur al lui Apollon, si că lumina zilei le era dăruită astfel de către Apollon. Desigur, în Antichitate, asemenea credinte erau încă lesne de explicat si de înteles. Astăzi însă ele produc cel putin stupoare unui om civilizat...'' |
#304
|
|||
|
|||
![]() ![]() în prim-plan, zeul Rama si fratele său Laxman aduc jertfă zeilor, în fata lor se află Jertfelnicul“ împodobit cu flori: este de fapt reprezentarea lui Lingam si Yoni, care întruchipează organele genitale masculin si feminin si care simbolizează împreună puterea creatoare. Ca în majoritatea religiilor idolatre, adorarea falusului ocupă si în hinduism un loc aparte.'' |
#305
|
|||
|
|||
![]() ![]() |
#306
|
|||
|
|||
![]() ![]() Trebuie să notăm însă că demonii „teologiei“ hinduse sunt de aceeasi cinste si putere cu zeii. Cândva, ei chiar conlucraseră cu acestia; de pildă, atunci când au „bătut“ oceanul galaxiei pentru a o scoate pe Armita (exact asa cum bate cineva laptele pentru a obtine untul). Armita era apa cea fără de moarte, care le-a dăruit nemurirea atât zeilor, cât si demonilor. Cu acel prilej, marele zeu Vishnu a ajutat amândouă taberele, adică si pe zei si pe demoni să devină nemuritori, pentru a putea continua astfel nesfârsita luptă dintre ei. De altfel, Vishnu se îngrijeste în permanentă ca această luptă să fie egală, pentru a se conserva echilibrul cosmic. însusi marele zeu poartă înlăuntrul său atât binele cât si răul, ceea ce îl face să fie „desăvârsit“. în ce constă această „desăvârsire“? Binele si răul se confundă, aflându-se în acelasi plan etic. Altfel spus, Dumnezeu poate si trebuie să fie când bun, când rău. între cele două valori nu există nici o diferentă de substantă. Consecintele unei astfel de conceptii asupra moralitătii sunt devastatoare si se reflectă din plin în dezastrul relatiilor sociale din India." |
#307
|
|||
|
|||
![]() ![]() Atunci Sita, sotia lui, a cerut să i se aprindă un foc spre a intra în el, ceea ce s-a si făcut. însă zeii care urmăreau totul din cer si care cunosteau nevinovătia ei n-au îngăduit flăcărilor să o ardă. Astfel li s-a dovedit tuturor că Sita rămăsese credincioasă sotului ei. Acest mare poem, Ramayana (epopeea lui Rama, scrisă între secolele V si I î.H.), în care sunt relatate si evenimentele descrise mai sus, are pentru indieni o valoare paradigmatică. Viata si faptele zeilor încarnati sunt considerate modele de urmat. De pildă, istoria Sitei a constituit temeiul sălbaticei traditii numite sati, care instituia obligatia ca văduvele să fie jertfite în focul în care era incinerat trupul sotului lor decedat. De asemenea, în vechime, sotii gelosi aveau dreptul să-si supună sotiile „probei focului“, întocmai cum procedase si zeul Rama, potrivit scrierilor „sfinte“. Cu alte cuvinte, pentru ca femeia să-si poată dovedi nevinovătia, fidelitatea si devotamentul fată de sotul ei, trebuia să se arunce cu curaj în flăcări... Dacă era o sotie credincioasă, n-ar fi putut arde, fiind protejată de zei; dacă totusi femeia ardea, aceasta dovedea automat vinovătia sa... Precum lesne se întelege, dacă cineva ar fi vrut neapărat să scape de sotia sa, o putea face oricând prin „proba focului“! De aceea, femeile erau în permanentă supuse unei presiuni psihologice vecine cu teroarea. N-au fost deloc putine cele care au căzut victime si acestei învătături „sfinte“. Iată ce fel de societate, ce fel de relatii omenesti legiferează zeii hindusi... Cât despre sceleratul obicei sati, el a fost interzis prin lege în anul 1829 de către lordul englez William Bendinsky, care detinea pe atunci functia de guvernator al Indiei. Cazurile de ardere a văduvelor s-au împutinat astfel până la a ajunge o raritate; însă în ciuda interdictiei, există încă văduve indiene ucise de către rude, adesea prin incendiere. Mai trebuie spus că traditia interzice recăsătorirea, pentru ca averea să rămână familiei. Văduva nu are nici un drept si se află în deplina stăpânire a familiei sotului. Este una din formele în care sclavia pe viată îsi asigură si astăzi continuitatea pe teritoriul Indiei. Singura sansă a văduvei de a se sustrage acestui statut umilitor este ca ea să devină dasi, adică să se afierosească slujirii zeului Krishna. în cazul acesta, ea se adăposteste în Brindavan (socotit orasul natal al lui Krishna) si cântă într-unui din cele patru mii de temple, pentru două rupii pe zi. Noptile si le petrece pe drumuri sau prin cocioabe, devenind adesea victimă a exploatării sexuale din partea proprietarilor de imobile sau a preotilor hindusi. Revenind la zeii hinduismului, acestia cunosc vremuri de glorie si strălucire si vremuri de decădere în fata altor zei mai populari. In epoca noastră, zeul Krishna este deosebit de popular în India. La el se referă marea epopee religioasă Mahabharata, din care face parte si Bhagavad Gita - devenită practic „evanghelia“ hinduismului contemporan. între altele, textul Gitei ni-1 prezintă pe zeul Krishna învătându-i pe oameni yoga, ca formă de slujire si ca asceză spirituală care îi va conduce pe credinciosi la unirea cu zeul însusi. Dar pentru că faptele vorbesc mai bine decât cuvintele, să procedăm la o scurtă trecere în revistă a vietii lui Krishna, asa cum o atestă scrierile „sfinte“; ni se vor descoperi o serie de amănunte trecute sub tăcere de către gurusii indieni care îsi vând în occident „marfa“ religioasă. |
#308
|
|||
|
|||
![]() ![]() Deci zeul, în timp ce îi învată pe oameni ascetismul, yoga, devotamentul fată de el, fată de virtute, în viata personală se dovedeste obsedat sexual, iubitor de plăcere, adulter, viclean, ipocrit, mincinos, gata oricând să însele, să destrame familii si să calce în picioare cinstea sotilor. Acestea sunt relatările „istoriei sfinte“. Lui Krishna îi plăcea să se dedea însă si la jocuri mai „serioase“. De pildă, s-a implicat în lupta pentru putere dintre principii unui regat. Principii „răi“ îi uzurpaseră si îi izgoniseră pe principii „buni“. Acestia din urmă si-au organizat ulterior o armată cu scopul de a-si recupera posesiunile si demnitătile. Conflictul militar se profila ca inevitabil, si chiar risca să se transforme într-un război civil, cu atât mai mult cu cât principii erau rude. Pe toată durata pregătirii războiului, Krishna a făcut un joc dublu. El a consiliat militar ambele tabere, asigurându-se astfel că iminenta înclestare armată va fi cât mai aprigă si mai devastatoare. Conform „teologiei“ hinduse, acesta si este rolul zeului, care poartă înlăuntrul său deopotrivă binele si răul, lumina si întunericul. Krishna se vede totusi confruntat cu o problemă, în persoana lui Arjuna, conducătorul principilor buni, care cade pe gânduri: „De ce să port această bătălie? Merită să moară atâtia oameni pentru ca eu să ajung la putere? E bine să-i ucid pe toti învătătorii mei, pe prietenii mei din copilărie, pe rudele mele, numai si numai ca să ajung rege? Nu cumva ar trebui să mă sacrific eu pentru binele comun?“ Prin urmare, Arjuna se frământă ca orice om bun si rational. Exact în acest punct intervine zeul Krishna, care este încarnarea marelui zeu Vishnu. „Teologia“ hindusă învată că Vishnu răspunde, printre altele, de conservarea acestei lumi. Sarcina lui este să păstreze echilibrul între bine si rău, perpetuând la nesfârsit lupta dintre ele. De altminteri, Vishnu însusi este în acelasi timp binele absolut si răul absolut (reprezentat prin sarpele Sesa). |
#309
|
|||
|
|||
![]() ![]() Dincolo de faptul că rationamentul de mai sus este expresia uneia dintre strădaniile cele mai vechi si mai abile ale Diavolului de a-1 însela pe om atrăgându-1 spre rău, merită să mai observăm că zeul Krishna îsi bate joc în egală măsură de combatantii cei „buni“ si de cei „răi“; singurul lucru care pare să-1 intereseze cu adevărat (asa cum reiese din cuvintele si faptele sale) este provocarea unui măcel cât mai sângeros... însă de vreme ce nimic nu are sens, de vreme ce nu există nici o diferentă între bine si rău, care mai poate fi mobilul instigării la un asemenea măcel, în afară de satisfactia morbidă a zeului?'' |
#310
|
|||
|
|||
![]() ![]() |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Intrebare: Cum este privita femeia in diversele religiile lumii? | maria-luisa | Generalitati | 43 | 25.10.2017 10:55:13 |
Faptele bune | danyel | Pocainta | 23 | 26.03.2011 09:45:46 |
A venit gerul peste Romania.Lucruri bune sunt?dar lucruri rele? | tigerAvalo9 | Generalitati | 15 | 06.01.2011 10:45:18 |
Fapte bune. | alexdu | Generalitati | 7 | 08.01.2010 14:38:18 |
VESTI BUNE ! | cristiboss56 | Resurse ortodoxe on-line | 28 | 28.04.2008 22:39:04 |
|