Cum sa ma mantuiesc?

[georgeval]

"Dumnezeu vrea ca toto oamenii sa se mantuiasca" important este ca si noi sa vrem. Bine a spus Sfantul Vasile cel Mare "La inceput a existat o vointa - a lui Dumnezeu cand l-a adus pe om la existenta- pentru mantuire sunt necesare doua vointe".

În prealabil postat de beliver

Pare simplu cum zici,dar cand e vorba sa aplici ceea ce zici,nu mai e asa simplu.Spune-mi te rog cum te golesti de tine?Spovedindu-te?Ti se pare usor,sau simplu?Mie mi se pare usor sa pacatuiesc si greu sa-mi amintesc pacatele.Ma refer la TOATE pacatele.Ma tem ca am uitat unele pacate,fiindca o viata intreaga cu asta m-am ocupat,iar acum as vrea cu toata inima sa ajung la zi cu ele,dar numai daca ma v-a ajuta Bunul Dumnezeu.Am tot timpul ispite grozave,unele subtile pe care abia le recunosc.Unora le fac fata,dar de multe ori nici nu le recunosc.Gresesc in continuare,iar eu inca nu cred ca mi-am spovedit toate pacatele.Cum sa-ti spun nu am nici o virtute care sa ma apropie de ceea ce inseamna mantuire,dimpotriva.Iar tu spui ca e usor?Poate pentru tine.Doamne ajuta!

In acest sens,intrucat esti ortodox,te poti uita si pe acest link.Poate vei gasi si acolo sprijin in rugaciunea si Credinta ta.
http://prieteniisfmunteathos.wordpre...t-mina-dobzeu/

Cel de Sus sa fie alaturi de tine

[anita]

În prealabil postat de beliver

Pare simplu cum zici,dar cand e vorba sa aplici ceea ce zici,nu mai e asa simplu.Spune-mi te rog cum te golesti de tine?Spovedindu-te?Ti se pare usor,sau simplu?Mie mi se pare usor sa pacatuiesc si greu sa-mi amintesc pacatele.Ma refer la TOATE pacatele.Ma tem ca am uitat unele pacate,fiindca o viata intreaga cu asta m-am ocupat,iar acum as vrea cu toata inima sa ajung la zi cu ele,dar numai daca ma v-a ajuta Bunul Dumnezeu.Am tot timpul ispite grozave,unele subtile pe care abia le recunosc.Unora le fac fata,dar de multe ori nici nu le recunosc.Gresesc in continuare,iar eu inca nu cred ca mi-am spovedit toate pacatele.Cum sa-ti spun nu am nici o virtute care sa ma apropie de ceea ce inseamna mantuire,dimpotriva.Iar tu spui ca e usor?Poate pentru tine.Doamne ajuta!

Daca vrei sa iti amintesti pacatele ,spune cat mai des rugacinea "Doamne Iisuse Hristoase ,miluieste-ma pe mine pacatosul"
Domnul iti va dezvalui pacate pe care nici nu credeai ca sunt pacate sau pacate pe care le-ai facut cu multi ani in urma.
Parintele Teofil Paraian spunea despre acesta rugaciune ca ne dezvaluie ascunzisurile sufletului ,cam asa zicea:
Deci prin rugăciunea aceasta "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", repetată mereu în minte, se deschid căi de lumină, se deschid perspective duhovniceşti, se deschid înţelegeri mai presus de lumea aceasta, se deschid nişte luminişuri ale sufletului. "

[beliver]

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

[anita]

În prealabil postat de beliver

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

Dar nimeni nu a spus ca e usor sa te mantuiesti.
Rugaciunea inimii e greu de spus deoarece iti zboara gandurile ,dar nu abandona.
Mie mi-a placut mult o carte scrisa de episcopul Hieroteos Vlachos -"O noapte in pustia sfantului Munte" -despre aceasta rugaciune si binefacerile ei. Am citit-o cu multa placere chiar am recitit-o.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de beliver

Daca ati vedea cat sunteti de draguti,ati sti cat ma bucur de raspunsurile voastre.De vreo trei ani ma straduiesc sa scot toate pacatele de prin cotloanele in care s-au ascuns,cele mai mici,ca pe cele mari mi le-am amintit,adica nu pot sa le uit...Citesc mult despre ortodoxie,merg la biserica,am un dohovnic,ma spovedesc si ma cuminec,ma rog pentru toti cei vii si cei morti le fac pomenirile si tot mi se pare ca sunt departe de adevar.Adica mi se pare ca fac putin,si in continuare gresesc,desi nu as mai vrea.Aceste lucruri mi le-am dorit si Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa le pun in practica,deci nu ma mandresc cu ele ca fiind de la mine.Dar sa spui ca e simplu sa te mantuiesti mi se pare prea mult.Sa dea Dumnezeu sa ne mantuim toti,ar fi frumos.Doamne ajuta!

E un semn pozitiv, te afli pe calea ce buna, pentru ca pe masura ce avansezi spre Dumnezeu, iti vezi mai bine neajunsurile si geselile. De pacate nu prea mai poate fi vorba, decat accidental - si spun asta pentru incurajare, nu ca lauda! Pana si cei mai desavarsiti Sfinti cereau timp de pocainta pe patul de moarte, desi vedea Ingerii si pe Insusi Hristos asteptandu-i sa urce la ei. Asta pentru ca mereu trebuie sa punem nou bun inceput, altfel putem cadea de foarte sus direct in subterana prin formele cele mai subtile ale mandriei.

Insusi Hristos ne spune clar ca mantuirea nu este posibila la oameni, ci numai la Dumnezeu. El ne ofera sansa sfinteniei prin harul Duhului Sfant, iar noi avem de ales. Deci as zice ca nu poti sa te mantuiesti, ci sa fii mantuit de bunavoie si nesilit de nimeni:

Matei 19
"25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă."

Dumnezeu le ofera celor desavarsiti, care s-au straduit sa duca o viata asemanatoare Lui Iisus Hristos (in iubire neconditionata si smerenie pana la lepadare de sine) ceva mai mult decat Raiul, ca prima treapta a mantuirii de rau: le ofera Imparatia Cerurilor, vederea Lui Dumnezeu cea neapropiata, viata vesnica in Duhul Sfant, chiar si dreptul de a judeca lumea si pe ingerii cazuti:

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

[beliver]

De pacate nu prea mai poate fi vorba, decat accidental -

Curios dar eu am pacate de marturisit in continuare.Se intampla asa de usor uneori,incat chiar imi este ciuda.Un exemplu banal:ies din casa si ma intalnesc cu cineva pe care nu l-am vazut de multa vreme si care reuseste sa ma faca sa gresesc.Ori ca ma intreaba ceva ce nu e treaba lui si atunci il judec dupa ce ne despartim,ori incepe sa barfeasca pe cineva si nu zic nimic,nici da nici ba si nici bine nu fac,ori de zic ceva il enervez,ori de ma eschivez si nu ma opresc,tot gresesc.Cam asa stau lucrurile.Doamne ajuta!

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

\
Repet: acest lucru l-am citit pe forumul greco-catolic, si anume ca citirea Rozariului ii mantuieste; la care se adauga afirmatia lui Mihnea Dragomir, care spune ca mantuirea este usoara.
Ceea ce spui despre rugaciune stiu si eu; dar nu se punea problema rugaciunii continue, in discutia respectiva de pe forumul catolic, ci era evidenta preocuparea pentru mantuire, dar prin citirea Rozariului inainte sau dupa Liturghie. Parea ca doar Rozariul ar avea rol mantuitor, nu si Liturghia. Asta m-a nedumerit.
Si acum spune-mi te rog, in ce consta rautatea ca sa nu te rezumi doar la a face afirmatii gratuite.

Da, dar eu cred ca stii ca pe orice forum, inclusiv asta, se spun multe prostii. Ma indoiesc ca spuneau oamenii de pe forumul acela ca se mantuiesc doar prin rozariu. Daca spuneau asa, atunci erau in greseala. Dar tu stii asta, si totusi, nu poti sa te abtii sa nu o dai de exemplu, in mod tendentios, ca si cand asta ar fi dogma BC. Cand nu este, cum nu este nici la noi. Rugaciunea, inclusiv rozariul, poftim, are rol mantuitor, si nu cred ca poti sa negi lucrul asta. Cum poti sa te mantuiesti cand nu faci nici un efort sa te apropii de Dumnezeu? Deci unde este problema?

Cat despre daca mantuirea este usoara sa nu. In principiu ar trebui sa fie usoara, tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pe Hristos, nu? Este usor sa il urmezi pe Hristos? Da, daca te lasi complet in voia Lui. Daca nu, nu.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de beliver

Pare simplu cum zici,dar cand e vorba sa aplici ceea ce zici,nu mai e asa simplu.Spune-mi te rog cum te golesti de tine?

Golirea de sine înseamnă, mai întâi, să realizăm cât suntem de slabi şi de păcătoşi. Pe urmă, înseamnă să realizăm cât suntem de dependenţi de Domnul nostru. El este adevăratul stăpân a toate câte spunem că sunt "ale noastre". El ne-a încredinţat nu numai să păzim cele 4 daruri mari ale Lui, care constituie asemănarea cu El: sufletul conştient, nemurirea, inteligenţa şi libertatea, ci ca un părinte ne hrăneşte în fiecare zi. Mult mai mult decât cel mai bun prieten al nostru, El ne este alături în fiecare clipă, chiar şi când noi dormim sau nu ne gândim la El. El ne iubeşte mai mult decât Îl iubim noi şi ne dăruieşte mai mult decât îi vom putea dărui noi, încât pe El Însuşi s-a dăruit nouă.
Noi am întâlnit mulţi oameni minunaţi. Totuşi, fiecare dintre ei avea mici defecte, la fiecare era ceva ce am fi vrut îndreptat. Acuma, dacă ştim că există Cineva care are în mod cumulat toate însuşirile minunate ale prietenilor noştri, fără să aibă nici o imperfecţiune pe care la ei am văzut-o, cum să nu ne dorim prietenia unei astfel de Persoane ? Dacă am şti că Acela ne iubeşte mai mult decât ne-a iubit vreodată cineva, cum am putea suporta gândul de a fi despărţiţi nu o întreagă eternitate, ci o singură clipă de un asemenea prieten ?

Dar un singur lucru ne poate despărţi de El, iar acest lucru este păcatul. Când vom realiza asta, vom urî păcatul mai mult decât am putea urî pe cel mai mare duşman, fiindcă nu există nici un duşman capabil să ne facă atâta rău cât ne face acela. Atunci vom fugi chiar de pericolul ispitei, aşa cum cineva care vrea să ajungă teafăr la destinaţia lui, unde este aşteptat la masă de cel mai mare şi mai bun prieten, ar ocoli o haită de lupi flămânzi care s-ar întâmpla să îi stea în drum.

Pe urmă, nici nu ne vom mai gândi prea mult la păcat şi nu vom mai fi paralizaţi de frica lui, ci vom face şi vom fi ceea ce prietenul nostru ar vrea să facem şi să fim, iar aceasta înseamnă "a ne umple de Cristos".

Concret, ori de câte ori facem ceva, chiar şi lucruri mai banale, cum ar fi să vorbim cu cineva la telefon sau să circulăm la volan, să ne gândim la Cristos şi să ne întrebăm ce a făcut ori ce ar face Cristos în cutare sau cutare împrejurare ? Oare cum ar vorbi El la telefon şi ce ar spune ? Dar dacă nu noi, ci El ar fi la cumpărături, cum ar face ? Mai întâi, ar cumpăra sau nu lucrul acela ? Cum l-ar alege ? Cum ar vorbi cu vânzătoarea ? Iar această cale magistrală, care constă în a face ce ar face preaputernicul nostru prieten, chiar aşa se cheamă: imitaţiunea lui Cristos (imitatio Christi). Pe această cale eu vă invit să mergeţi, şi nu veţi greşi.

În prealabil postat de Noesisaa

Da, dar eu cred ca stii ca pe orice forum, inclusiv asta, se spun multe prostii. Ma indoiesc ca spuneau oamenii de pe forumul acela ca se mantuiesc doar prin rozariu. Daca spuneau asa, atunci erau in greseala. Dar tu stii asta, si totusi, nu poti sa te abtii sa nu o dai de exemplu, in mod tendentios, ca si cand asta ar fi dogma BC. Cand nu este, cum nu este nici la noi. Rugaciunea, inclusiv rozariul, poftim, are rol mantuitor, si nu cred ca poti sa negi lucrul asta. Cum poti sa te mantuiesti cand nu faci nici un efort sa te apropii de Dumnezeu? Deci unde este problema?

Cat despre daca mantuirea este usoara sa nu. In principiu ar trebui sa fie usoara, tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pe Hristos, nu? Este usor sa il urmezi pe Hristos? Da, daca te lasi complet in voia Lui. Daca nu, nu.

Bla, bla, bla... Am scris ce am citit pe acel forum si nu parea ca oamenii, aproape toti catolici, spun prostii, caci au si moderator si multi preoti printre ei. Doar aici s-au adunat de prin toate "colturile" credintei si necredintei, special ca sa ne bruieze...
Raspunsul tau :"si da, si nu, si da si nu" mi-a fost de "mare" folos. Multumesc.
Ti s-a parut doar ca am scris tendentios. Eram doar contrariata de modul superficial in care e privita mantuirea de unii catolici.