Provenienta credintei.

[ai2]

În prealabil postat de georgeval

Despre varietatea credintelor si religiilor, frumos, explica Eliade in Nostalgia originilor. Pentru ca in majoritatea religiilor intalnim o reminiscenta din revelatia primordiala ne determina sa concluzionam ca exista o nostalgie a originilor. Anumite popoare au ramas fidele fata de acest adevar revelat, iar alte popoare au transmis intr-un mod alterat adevarul revelat- de aceea avem mai multe religii.

Ok, sursa comuna! Atunci cum explici ca varietatea e cam mare! Exista zei cam sexuali in comparatie cu zeul crestin. Sau religii cu mai multi zei. Exista doua categorii mari de zei: zeii desertului si zeii junglei care au caracteristici corespunzatoare grupei din care fac parte depinzand doar de geografia locului in care au adepti. Exista mitologii extrem de diferite legate de crearea universului, omului, etc. Exista religii in care nu exista rai. Exista mitologii in care a existat un potop "la inceputul lumii" dar sunt "culmea" cele situate langa ape mari. Ceilalti plecasera mai devreme si totusi nu i-a luat apa care a cuprins tot Pamantul? Si ca tot veni vb de Pamant, el este reprezentat in diferite feluri in diferite religii, uneori extrem de fantezist.

Religiile au o sursa comuna dar nu e nicidecum una divina. Sursa e in creier. Si depinzand de dorintele si imaginatia celor ce au inventat zeii dupa chipul si asemanarea lor, zeii sunt extrem de variati.

[georgeval]

În prealabil postat de ai2

Ok, sursa comuna! Atunci cum explici ca varietatea e cam mare! Exista zei cam sexuali in comparatie cu zeul crestin. Sau religii cu mai multi zei. Exista doua categorii mari de zei: zeii desertului si zeii junglei care au caracteristici corespunzatoare grupei din care fac parte depinzand doar de geografia locului in care au adepti. Exista mitologii extrem de diferite legate de crearea universului, omului, etc. Exista religii in care nu exista rai. Exista mitologii in care a existat un potop "la inceputul lumii" dar sunt "culmea" cele situate langa ape mari. Ceilalti plecasera mai devreme si totusi nu i-a luat apa care a cuprins tot Pamantul? Si ca tot veni vb de Pamant, el este reprezentat in diferite feluri in diferite religii, uneori extrem de fantezist.

Religiile au o sursa comuna dar nu e nicidecum una divina. Sursa e in creier. Si depinzand de dorintele si imaginatia celor ce au inventat zeii dupa chipul si asemanarea lor, zeii sunt extrem de variati.

Raportatrea fata de adevarul revelat tine de libertatea persoanei dar si de progresul duhovnicesc-sa nu uitam de caderea poporului evreu pe care Dumnezeu l-a ridicat prin Moise. Eliade numea schimbarea omului primordial "ruptura ontologica" asta denota ca omul decade- confunda divinitatea cu fenomele naturii sau chiar cu natura inconjuratoare.

[umila123]

În prealabil postat de georgeval

Daca vei intreba pe orice om care crede, pe ce cale s-a salasluit credinta in el, cred ca iti va raspunde ca printr-un alt om. Nu cred ca exista om sa-si fi castigat credinta din natura, din lumea vazuta impersonala.

cu iertatrea ceruta inainte,iti pun si eu o intrebare:cum crezi ca bunica si altii ca ea ,nestiutori de carte,au ajuns sa cunoasca,in intelegere si practica? bine...Sfanta traditie incuba exact afirmatia ta! dar...aceea scanteie data de Dumnezeu fiecaruia,capacitatea harica de a decela binele de rau,si liberul arbitru ,nu ar putea oare sa fie "zestre" de inceput pt fiecare om ,rod al creatiei divine??

[georgeval]

În prealabil postat de umila123

cu iertatrea ceruta inainte,iti pun si eu o intrebare:cum crezi ca bunica si altii ca ea ,nestiutori de carte,au ajuns sa cunoasca,in intelegere si practica? bine...Sfanta traditie incuba exact afirmatia ta! dar...aceea scanteie data de Dumnezeu fiecaruia,capacitatea harica de a decela binele de rau,si liberul arbitru ,nu ar putea oare sa fie "zestre" de inceput pt fiecare om ,rod al creatiei divine??

Si eu cu iertare iti raspund. Credinta ca virtute teologica nu inseamna adeziunea fata de niste pricipii, pe care mintea le accepta sau nu. Credinta este raspunsul la chemarea iubitoarea a lui Dumnezeu cel personal. Este increderea mea intr-o persoana. De aceea am spus ca ea provine si se naste in mine printr-o persoana. Ca intr-un dialog al iubirii- unul cheama celalalt raspunde.
Normal ca Dumnezeu ne-a creat pentru acest dialog sau capabili de dialog-sau cum spunea Parintele Staniloae- "suntem agraiti".

În prealabil postat de georgeval

Daca vei intreba pe orice om care crede, pe ce cale s-a salasluit credinta in el, cred ca iti va raspunde ca printr-un alt om. Nu cred ca exista om sa-si fi castigat credinta din natura, din lumea vazuta impersonala.

cred ca ai dreptate. un alt om, sau mai multi, contribuie la calea devenirii noastre. dar si noi trebuie sa avem acea dorinta a cautarii, altfel nu vom fi gasiti niciodata.

[Delirul]

În prealabil postat de georgeval

Daca vei intreba pe orice om care crede, pe ce cale s-a salasluit credinta in el, cred ca iti va raspunde ca printr-un alt om. Nu cred ca exista om sa-si fi castigat credinta din natura, din lumea vazuta impersonala.

Ca bine zici. Atunci cand iti formezi credinta dupa capul tau sau asa cum ti se pare de obicei dai in altceva, erezii, secte etc.