suferinta=mantuire?

[georgeval]

Suferinta suportata fara cartire poate sa devina o usa spre mantuire. Suferinta nu trebuie perceputa ca pedeapsa pentru pacatele noastre, suferinta poate fi o consecinta a pacatelor noastre, pe care trebuie sa ne-o asumam fara cartire.

[sophia]

M-am gandit si eu adesea la acest subiect.
In religie exista aceasta idee: mantuire prin suferinta.
Am auzit la o predica o poveste cu un batran care dorea o cruce mai usoara fiind batran si bolnav. I s-a dat sa aleaga una mai mica, mai usoara. Morala a fost insa ca nu putea ajunge in Rai numai cu acea cruce mai mica si mai usoara.
Nici eu nu inteleg de ce neaparat suferinta.
Mantuirea poate fi dobandita prin viata pe care o ducem, prin sufletul nostru. Nu vad ce are a face suferinta aici.
Pe de alta parte, da, suferinta, o experienta de viata mai aspra, te invata multe.
Suferinta rezultat al pacatelor noastre. Partial, pentru unii. Altii mai sufera si din cauza celor din jur...
Sunt unii care sunt buni si gresesc asa putin si totusi se chinuie in boli gerele, necazuri si mai si mor devreme. De ce? Platesc pacate ale cui?
Altii duc o viata ca in rai si le da Dumnezeu atatea si atatea.
Poate ca au si ei suferintele lor pana sa ajunga acolo, sau dupa. Ce stim noi?
Si ce spuneti de bietii copii care se chinuie cu boli, necazuri, handicapuri, saracie? Este asta pentru mantuirea lor? Dar pentru ce, pentru care pacate?

De ce avem nevoie de suferinta? De ce ni se da?

[burciuanamaria]

Cum s-a afirmat pe forum, consider ca omul trebuie sa sufere pentru a se mantuii! Si de multe ori se intampla ca persoane care nu au gresit ( exemplu: copii care sunt ingeri pana in 7 ani ) sa sufere pentru greselile altora ( adik: parinti, bunici, strabunici, etc ). Din pacate, se intampla si asa! Dumnezeul permite acest lucru tot spre folosul omului si ... Mantuirea acestuia prin prisma celor curati si buni!

[costel]

Sa nu uitam ca suferinta este si "ingrasamant pentru patimi" dupa cum spunea cineva. Adica diavolul se foloseste de ea ca sa-l faca pe om sa-si piarda nadejdea in Dumnezeu, sa se razvrateasca impotriva Lui si, intr-un sfarsit, sa se lepede de El.

Prin suferinta omul se curateste de pacatele sale: "cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul" (1 Pt. 4, 1).

Dar nu suferinta in sine il elibereaza pe om de pacat, ci harul lui Dumnezeu, care-l trezeste la pocainta pe cel aflat in cuptorul suferintei. Sfantul Marcu Ascetul spune ca "in durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda".

Faptul ca suferinta se poate face pricina de bunuri duhovnicesti nu inseamna ca ea nu trebuie inlaturata sau macar alinata.

Cu toate ca suferinta ne poate aduce un oarecare folos duhovnicesc, ea nu trebuie niciodata cautata cu dinadinsul. Cautarea ei cu orice pret, chiar in asceza, e primejdioasa si nefireasca. Suferinta trebuie primita si indurata doar atunci cand nu poate fi inlaturata.

[elly_helfe]

Raspunsuri despre legatura dintre suferinta si mantuire gasiti in cartea arhim. Simeon Kraiopoulos "Taina Suferintei"

[8NihilSineDeo9]

ANTITEZE
Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
surâd numai acei care suspina,
de n-ai fi râs, n-ai fi stiut sa gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai
cu mâna ta n-ai unge rani straine,
n-ai jindui dupa un colt de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Si nu te-nalti în slavi daca nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amara,
iar daca-nvii în zâmbetul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseara.


avem la dispozitie un numar semnificativ de poezii concepute in temnitele comuniste de poetii detinuti care se hraneau cu suferinta pe paine.. creatii de o frumusete extraordinara. e uimitor cum suferinta poate deveni arma de temut in razboiul interior, desigur, dupa cum spuneti si voi, doar atunci cand este acceptata, spre folosul nostru duhovnicesc.

imi e destul de usor sa povestesc despre importanta suferintei, dar parca, atunci cand sunt pusa in fata faptului implinit, ma intreb de n+1 ori de ce mi se intampla mie, in momentul ala.. in care poate chiar nu simteam nevoia unui "impuls" duhovnicesc. Si poate incerc sa pun capat intrebarilor de acest gen, ascunzandu-ma in interior dupa cuvinte de genu' : merit, o alta incercare, asta e ..trebuie sa trec si peste asta..etc etc, dar ceva striga in mine iar cuvintele, fie ele si interioare, nu pot ascunde asta. Deci razvratirea exista si nu prea inteleg cum pot trece peste, cum pot dobandi sinceritatea cu mine insami, in astfel de momente tensionate! Voi? cum treceti peste?

[Simona-Marilena]

Deci, daca suferi pentru ca nu ai bani si pentru ca x e mai bine imbracat ca tine, nu. Pentru ca e o suferinta lumeasca.
Dar, daca suferi ca cineva te-a batut, te-a injurat, te-a jignit si in adancul sufletului tu plangi si suferi, da.
Daca suferi pentru pacatele tale si iti pare rau, categoric da.
Doamne ajuta!