DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS

Aradeanule, asta numesti tu polologhie?
Nimeni nu e obligat sa citeasca, daca nu il intereseaza topicul. Iar topice avem cu miile...
Sa-mi fie si mie cu Iertare, dar e unul dintre putinele topicuri, in care nu sunt dispute; cel putin pana acum.
Dar spune-mi, aradaeanule, pe tine Rugaciunea lui IIsus nu te intereseaza?

lasa-l sa spuna ce vrea el ...
asta e valabil pentru oricine ...
sa ne rugam numai ca asta bucura pe Maica Domnului ... stiti , " cine ridica sabia de sabie va pieri " ... a te contrazice inseamna a te impotrivi raului , iar Domnul spune : " nu te impotrivi celui rau , iubiti pe vrajmasii vostri , rugati-va pentru ei " etc .
daca te impotrivesti raului atunci el te va stapani , si nu vei mai putea sa scapi de el ... raul trebuie numai ignorat ...
Domnul nu doreste de la noi sa invingem nestiinta oamenilor , ci vrea numai sa ne rugam ...
rugaciunea lui Iisus este o lucrare la care Domnul cheama pe toti cei ce vor sa scape de pacat , nu prin propriile lor puteri ( ! ) ci prin puterea Lui ...

Si eu cred ca Emanuel a selectat multe cuvinte de folos despre Rugaciunea lui Iisus. Iar Calvarul... intentionez sa-l copiez, mai ales ca a accentuat si importanta rostirii acestuia. Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa ne rugam in Duh si Adevar.

ca si in aceasta lume , si in spatiul duhovnicesc , spiritual , exista patimi si pacate ... asta se intampla totdeauna cand cineva se cearta pentru o oarecare problema duhovniceasca ; inseamna ca a pus patima pe parerea lui , oricat de perfecta ar fi aceea ... adica , si crestinii pun patima pe spatiul duhovnicesc , si apoi se razboiesc intre ei , ca si paganii ... bineinteles , in toate acestea Duhul Sfant nu are absolut nici o implicare ; Dumnezeu nu are nevoie de pocainta nimanui caci nu boleste de slava desarta ... deci atunci cand ne contrazicem pentru un oarecare subiect duhovnicesc , inseamna ca ne luptam pentru " teren " ; adversarul mi-a luat o bucata de " pamant " iar eu , in loc sa ascult de porunca iubirii de vrajmasi ca sa nu pierd harul rugaciunii neincetate , l-am " dat in judecata " si ma cert cu el ... nu are rost sa luptam cu cei care au alte pareri in problemele duhovnicesti ...
deci in situatia in care cineva ma contrazice , eu chiar daca am dreptate , trebuie sa cedez , nu in sensul ca sa ii dau dreptate , ci in sensul ca sa continui " cantarea Lui Dumnezeu in suflet " cum spunea sf Siluan ...
deci nici un loc care este intre noi si vesnicia divina de-a dreapta Tatalui nu poate sa fie ferit de acaparari " de pamant " ale celor patimasi , caci tot acest spatiu duhovnicesc este plin de pacate si de prigoniri ... insa crestinul adevarat nu va intra in conflict cu printul intunericului , ci va spune ca si Domnul : " Imparatia mea nu este din aceasta lume " ... altfel spus , numai in vesnicia divina in Lumina neapropiata este o liniste desavarsita lipsita de prigoniri ... ba chiar , pot exista unii care si pe Aceasta Lumina vor incerca sa puna patima , insa atunci vor cadea din Ea ... asta nu inseamna ca nu se poate trai in aceasta lume fata de pacat ... se poate , deci Adevarata Imparatie este acolo unde este Duhul Sfant ...

pana ce omul nu ajunge sa fie el singur si cu Dumnezeu nu va putea birui demonii ... iar vrajmasul poate pacali cel mai bine prin prieteni nu prin dusmani ... deci inima nu trebuie data nici celui mai bun prieten , nici macar duhovnicului , fie el oricat de sfant , ci numai lui Dumnezeu ... numai prin rugaciunea Lui Iisus se poate face aceasta ... cum spunea si sfantul Siluan : " alta cale de biruinta asupra patimilor nu exista " ...
inima este secretul acela despre care au spus sfintii parinti : " sa ai putini prieteni , dar secretul sa nu il spui la nimeni " ... inima imi apartine numai mie si lui Dumnezeu ; de aceea trebuie sa ne aparam si de acei prieteni sau duhovnici care incearca sa puna stapanire pe inima noastra ; nu trebuie sa le dam nici o atentie cand vor voi sa faca aceasta , ci sa spunem rugaciunea ... caci nicaieri nu va gasi nimeni un duhovnic perfect , perfecta este numai rugaciunea si propria noastra inima : " ceea ce spune inima nu este de la demoni " spun sfintii parinti ; desigur , aici nu este vorba despre o conceptie sentimentala , rationala sau imaginara despre inima ( unii pot sa isi vada propria inima si in cea fizica , sau in sentimente , sau pe aiurea , in tot felul de ganduri , conceptii stiintifice sau " duhovnicesti " , sau imaginatii ), ci despre rugaciunea lui Iisus ... numai in aceasta rugaciune nu poate exista inselaciune ; inselaciunile exista cel mult numai in jurul acestei rugaciuni , asa cum demonii se pot ingramadi chiar si in jurul sf potir , dar nu pot intra inauntru ; tot asa , daca ne vom ruga cu aceasta preasfanta rugaciune , fara sa dam atentie la ganduri , vom gasi harul si nu vom mai rataci in inselaciuni ...
numai aceasta rugaciune ne va curati de inselaciune , si ne va descoperi adevarata comoara : inima noastra duhovniceasca , si pe Dumnezeu locuind in ea ... departe de Dumnezeu sunt gandurile oamenilor ...

[dragomirna]

O carte ce trateaza tema rugaciunii inimii, intr-o forma literara originala si interesanta, este Pelerinul rus, sau Mărturisirile sincere către duhovnicul său ale unui pelerin rus cu privire la rugăciunea lui Iisus. Se gaseste in format online, pe http://www.scribd.com/ - un cont pt site se face f rapid. :rolleyes:

prin prieteni lucreaza cel mai eficient viclenia vrajmasa ... in ei se poate ascunde cel mai usor , cel mai insesizabil ... de aceea nu trebuie sa ne dam inima nimanui ... " blestemat este cel ce isi pune nadejdea in oameni " spune scriptura , caci slava desarta este acel nod unic al tuturor patimilor , de care boleste intreaga umanitate ... cine si-a descoperit taina inimii cuiva a ajuns robul demonilor si a cazut in inselare ... despatimit este numai acela care a ajuns singur ca si Hristos Cel Singur ; El a aratat asta cel mai clar pe Cruce : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai parasit ? " ; a aratat astfel Taina Persoanei Singure si Unice , Taina care se aplica dupa cum vedem , chiar si intre Persoanele Sfintei Treimi ; ceilalti pot sa faca , sa spuna si sa gandeasca ce vor insa inima imi apartine si o dau numai lui Dumnezeu , adica de fapt propriei mele dumnezeiri ; poate multora li se va parea aceasta afirmatie egoista , individualista , sau ca tine de o credinta impersonala , neortodoxa , insa nu au dreptate ; mai degraba parerea opusa este astfel , pentru ca face confuzie intre diferitele persoane ... refugiul crestinului nu este in mintile celorlalti oameni ci numai in Dumnezeu dupa modelul Lui Hristos cel Singur , adica numai in propria dumnezeire , in dumnezeul-eu ... liturghia interioara nu o aduc in mintea celorlalti ci numai in inima mea ... sustinerea din partea prietenilor , duhovnicesti sau nu , este o falsa imparatie , nu este Imparatia lui Hristos ; in Acea Imparatie fiecare este singur numai cu Dumnezeul Sau , pe care Il traieste intr-un mod propriu numai persoanei sale , intr-un mod original , specific numai propriei persoane ; adica de fapt este singur si este fericit prin aceasta ; orice alt fel de amestec cu gandurile altora este de aceea un pacat si o minciuna impotriva propriei persoane ... de aceea fiecare poate spune in Duh si in Adevar : dumnezeu ultim , in care imi pun toata speranta , sunt eu ; ceilalti dumnezei sau Dumnezeu sunt alti dumnezei , care inevitabil vor trai in mod diferit Realitatea , deci sunt persoane in care nu imi pot pune intreaga speranta ... singurul dumnezeu in care pot sa am intreaga speranta sunt numai dumnezeul-eu ... pe acel dumnezeu il si cauta fiecare om , iar rugaciunea adresata Lui Hristos spre acest ultim tel se indreapta : imitarea Lui Hristos Cel Singur , care prin curajul Sau ne-a descoperit Taina Persoanei Unice - desavarsirea absoluta ... aceasta desavarsire este imitarea Lui Hristos Cel Singur si Unic , care nu Si-a dezvaluit Taina Propriei Persoane nimanui , nici macar Celorlalte Doua Persoane ale Sfintei Treimi ... cine isi dezvaluie Taina propriei persoane il jigneste pe Dumnezeu Creatorul si se minte pe sine , isi tradeaza propria dumnezeire ... numai in aceasta Taina a persoanei unice , poti sa iubesti cu adevarat pe ceilalti , fara patima ...
de la Hristos , fiecare nu are de invatat decat numai un singur lucru : sa fie fericit fiind absolut singur , in afara oricarui alt dumnezeu sau Dumnezeu ... pare paradoxal , adica sa te rogi Lui Hristos , sa iti pui intreaga nadejde numai in El , dar prin asta de fapt sa inveti sa nu iti pui nadejdea in nimeni , nici macar in El , decat numai in propria dumnezeire ... dar nu este o contradictie : imi pun adica nadejdea numai in El deoarece numai El poate sa ma invete Taina Persoanei Unice si Fericite , insa aceasta Taina presupune ca fiecare este fericit fiind singur ... a-ti pune deci intreaga nadejde in El are sensul de a te increde numai in starea desavarsita a duhului Sau , aceea de incredere numai in Sine , si a copia aceasta desavarsita stare ; dar nu inseamna a te increde totusi in felul Sau Unic de a trai Realitatea , caci aceasta ar insemna tradarea tocmai a Tainei pe care El te invata : Principiul Persoanei Unice ...
deci a te increde numai in Dumnezeu inseamna a te increde numai in tine insuti dupa modelul Lui : eu singur fara nimic si nimeni ... numai astfel poti sa traiesti iubirea inter-personala fara a incerca sa vulgarizezi Taina celorlalte persoane ; caci fiecare persoana este o Taina diferita , un mod Unic de a trai Realitatea ...

iadul este frica ... deci daca imi este frica de iad , atunci il traiesc , si cu cat imi va fi mai frica de iad cu atat mai mult il voi trai ... deci daca mie frica de iad il traiesc , iar iadul este tocmai frica ... iata deci ca avem de-a face cu un paradox : ca sa scap de frica nu trebuie sa ma tem de ea , adica cu alte cuvinte sa ma auto-osandesc la frica ; deci ca sa scap de frica trebuie sa o traiesc ... nu-i ciudat ??? si daca vreau sa scap de ea nu voi scapa , adica nimeni nu are nici o scapare de la iad , caci ca sa scapi de el trebuie sa iti doresti aceasta , insa daca iti doresti aceasta nu poti scapa !
deci singura solutie pentru noi este sa ne auto-osandim la iad , caci si as animeni nu poate scapa de el ... fara a ne pierde totusi speranta in mila lui Dumnezeu , caci numai speranta in vesnicie mai poate supravietui osandei iadului ...
aceasta traire trebuie combinata cu rugaciunea Lui Iisus ; caci daca te rogi cu aceasta rugaciune si traiesti totusi un chin inauntrul tau , inseamna ca ai mandrie ; adica inseamna ca tie frica de iad , e care nu poate scapa nimeni ...
a te osandi la iad , inseamna a te considera vrednic de orice chin chiar si de separarea vesnica de Dumnezeu ... sa te osandesti la iad inseamna a te considera vrednic de chinurile vremelnice si vesnice , care sunt consecinta pacatului ...

prin auto-osandirea la iad nu inseamna insa sa te dedai pacatelor dintr-o asa-zisa smerenie ; asta este o pacaleala in care nu putini au cazut ...a te smeri prin auto-osandire inseamna numai sa te consideri vrednic de orice chin , fara insa a face nici un pacat ; acesta este modul in care a trait Hristos ... trebuie sa te auto-osandesti la iadul cel mai de jos , pastrand insa speranta in milostivirea lui Dumnezeu , si continuand sa te rogi neincetat ...

noi ne rugam ca sa fim iertati si curatiti de pacate , adica rugaciunea are scopul pocaintei noastre ...
Hristos S-a rugat si El ... oare pentru ca avea si El oarecare pacate ? daca nu , atunci de ce ? de ce avea El nevoie de rugaciune ?
El S-a rugat din dragostea de Dumnezeu , adica de Sine ... este aceasta pacatul egoismului , al iubirii de sine ... nu , caci El S-a iubit pe Sine mai mult decat orice alt om de pe fata pamantului ... egoismul de fapt este in mod paradoxal o iubire prea mica de sine ... deci rugaciunea Lui era o rugaciune a dragostei , o slavoslovie neincetata ...
putem noi sa ne rugam cu aceasta rugaciune neincetat ? daca am putea , atunci am trai pe pamant asemenea Lui , adica am implini poruncile Lui cu adevarat : daca Ma iubiti impliniti poruncile Mele ... unii se tem de aceasta ca si cum ar fi mandrie , dar aceasta este insa adevarata smerenie ...