Ce sa rostim ca sa ne schimbam si sa schimbam?

[evika_evita]

"8. Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat."-Psalmul 19
Aceste cuvinte ma pot schimba, atunci cand sunt incercata.
Numai bine!
Evi

[cod_gabriel]

În prealabil postat de dan73

Tocmai asta e, ca ceea ce ne-a cerut Tudor nu sunt formule magice ci sunt cuvinte ale unor oameni care au facut drumul de la "ureche la inima" - de la informare la formare. Pe de alta parte Dumnezeu le-a raspuns celor care au grait: "Eu trebuie sa ma micsorez ca el sa creasca", "Fie mie dupa cuvantul Tau"... ceea ce denota ca o rostire de acest fel - este o expresie a faptului ca ei au devenit subiecte ale lucrarii dumnezeiesti.

Da, ei au facut acel drum, dar noi nu. Cel putin nu cei mai multi dintre noi. Prin urmare, numai rostind noi cuvintele acelora, noi nu o sa reusim sa ne schimbam. Cel putin eu nu. Ar fi frumos sa spun cateva cuvinte ale unui parinte si sa ma schimb. Cred ca cel putin multa rugaciune este necesara pentru a incepe sa ne schimbam, probabil ca si post, si milostenie, si altele.

[OvidiuO]

Ce sa rostim ca sa schimbam si sa ne schimbam ?
Pai cred ca depinde de starea in care te afli. Daca ma aflu la inceput de drum rostesc ceva conform starii mele de la inceput. Inaintand insa, fiindca am rostit la inceput ceea ce am rostit, acum pot sa ma aflu la alta stare si sa rostesc altceva. Ma gandesc ca daca mai apoi ajungi mai induhovnicit, nu mai rostesti tu, caci inima o sa rosteasca pt. tine. Tu dormi si inima se roaga. Inima se roaga asa cum simte ea atunci la momentul respectiv, nu e ceva tipic. Tipic , tipic si la inima nimic ? In starea de contemplare de exemplu, ce sa rostesti daca ochii iti sunt tinta, gura cascata, mintea in ceruri si inima simte dulceata , mierea duhovniceasca ?
Asa ca la inceput de drum, trebuie sa rosteasca constiinta noastra, despre noi insine. Vazand mizeria din noi, trebuie sa vorbeasca lacrimile ca sa curete, sa gradinarim umanitatea din noi, sa incepem procesul de curatire, ca ii gros covorul aista de noroi.
Atunci, daca noi am vorbit cu lacrimile si ne aflam pe drumul cel bun, putem rosti de ex. - Nu ma lasa Doamne sa cad din nou, Tie iti dau gandurile mele si ai Tu grija de ele ca Tu ai spus "Fara de Mine nu puteti face nimic". Si atunci Doamne daca fara de Tine nimic nu pot face, iar eu sunt un pacatos, ma predau Tie Doamne cu totul si ai Tu grija de mine. Daca am murit pt. lumea asta, fiindca am ales Calea cea buna, iata ca deja am si schimbat si m-am schimbat. Cum ? Din drumul cel rau pe care ma aflam, am sarit pe Calea cea buna despre care M-a invatat Domnul. Am schimbat drumul, am schimbat si omul. Omul vechi a devenit omul cel nou. Are loc metanoia mintii si a inimii si incep sa mi se deschida ochii duhovnicesti. Simt schimbarea in mine caci Domnul imi da a simti. Imi vad pacatul, vad moartea si privesc zilnic cruci si morminte ca sa iau aminte, sa nu uit ca nimic nu sunt. Pastrez o stare duhovniceasca, de trezvie, de discernamant, de iubire, de iluminare, cu dorinta de a inainta tot mai aproape de Domnul Nostru, adica de Iubire.
In fiecare zi rostesc. Ce rostesc ? Rugaciuni. In fiecare zi citesc. Ce citesc ? Biblia, Sfintii Parinti. Particip la slujbele Bisericii, Sfanta Liturghie. Deci iata m-am schimbat si acum rostesc cu nadejde. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine Pacatosul. Ar mai fi de zis....dar poate altdata ca e cam lung mesajul. Am spus aici ce ar trebui sa facem - varianta care am simtit-o eu, dar mai sunt binenteles si altele.
Doamne ajuta-ne !

[cristiboss56]

"Doboara, puternice, cum a grait Stapana, pe cei puternici de pe scaune, moartea si iadul, si ridica-i pe cei smeriti, adica firea oamenilor, prin Izbavitorul sufletelor noastre, Care S-a intrupat din tine si a coborat in iad ! " (din Psaltira Maicii Domnului ).

[sofiaiuga]

sa ne smerim precum floarea soarelui- ep. DANIIL de Virset;adica smerenia este cheia tuturor acestor exprimari enuntate mai sus.:)

[irina4m]

Rugaciunea de mai jos este pentru mine cea mai puternică rugăciune, este rugăciunea care mă readuce mereu cu picioarele pe pământ, mă calmează la dureri şi îmi aduce bucurie în suflet. De fiecare dată când spun această rugăciune cu toata credinţa şi gândul, Maica Domnului mă ajută fără întârziere. Este o rugăciune făcătoare de minuni. Şi cea mai importantă pentru mine. O să o scriu aici pentru că este foarte folositoare sufletului. Este vorba de rugăciunea de la finalul cinstitului paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu :

"Stăpâna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine ! Ştiu cu adevărat că am greşit mult şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe Preabunul Dumnezeu, Care S-a născut cu trup din tine. Am înainte multe chipuri ale celor care, mai înainte de mine, au mâniat bună îndurarea Lui : pe vameşi, pe desfrânate şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora pentru pocăinţa şi mărturisirea lor, li s-a dat iertare de păcate. deci, punând înaintea sufletului meu cel păcătos acele chipuri, care s-au umilit şi uitându-mă la bogata milostivire a lui Dumnezeu, pe care au primit-o, am îndrăznit, şi eu, ticălosul, să alerg cu pocăinţă la milostivirea ta cea bună, o , preamilostivă Stăpână. Dă-mi mână de ajutor şi cere de la Fiul Tău, şi Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele. Cred şi mărturisesc că Fiul Tău, pe care L-ai născut, este cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Judecătorul viilor şi al morţilor, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cred, iară, şi mărturisesc că eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Aşijderea, eşti izvorul milostivirii, mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduţi, neîncetată şi puternică mijlocitoare către Dânsul, mult iubitoare a nemului creştinesc şi chezăşuirea pocăinţei mele. Căci, cu adevărat oamenii n-au alt ajutor şi acoperământ, afară de tine, Preamilostivă Doamnă. Nimeni din cei ce au nădăjduit spre tine nu s-a ruşinat şi prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimeni nu rămâne părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea nemăsurată, deschide uşile milostivirii tale mie, celui ce am rătăcit şi am căzut în noroiul adâncului. Nu te scârbi de mine întinatul. Nu trece cu vederea rugăciunea mea , a păcătosului. Nu mă lăsa pe mine, ticălosul, pe care m-a dus la pierzare răul vrăjmaş. Ci îmblânzeşte spre mine pe Milostivul Dumnezeu, Care S-a născut din tine, ca să-mi ierte păcatele mele cele mari şi să mă izbăvească din pierzania mea. Ca şi eu, cu toţi cei ce au dobândit iertarea, să cânt şi să măresc nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu , Celui născut din tine şi neînfruntată ta folosinţă pentru mine, în viaţa aceasta şi în sfârşitul veacului.

Amin"

"Ce sa rostim ca sa schimbam si sa ne schimbam?"

...poate cei mai noi pe forum ar putea aduce o contributie la acest subiect.

[alynnna]

Doar atat:
miluieste-ma :(

[partenie]

Si in Pateric intalnim cuvintele: "Spune-mi, batrane, un cuvant ca sa ma mantuiesc", cuvinte care dau marturie ca nu era vorba de o explicare teologica, nu era un sfat...era un cuvant care sa dea viata ucenicului, daca-l primea. Eu stiu ca noi crestinii nu suntem meniti sa traim singuri. Trebuie sa alegem sa ne facem o noua familie(sa ne casatorim) sau sa ne alaturam unei familii existente (sa ne facem monahi).

[Traditie]

În prealabil postat de partenie

Eu stiu ca noi crestinii nu suntem meniti sa traim singuri. Trebuie sa alegem sa ne facem o noua familie(sa ne casatorim) sau sa ne alaturam unei familii existente (sa ne facem monahi).

De unde stii asta?

Daca un om se simte mai bine singur, nu exista vreun motiv sa se casatoreasca sau sa intre într-o comunitate de calugari. Viata monahala impune niste obligatii care rapesc o parte din libertatea omului iar viata de cuplu de asemeni e solicitanta.

Cred ca singuratatea e cea mai prielnica pentru viata de rugaciune.