Violenta in familie?

[Carina Laura]

Doamne ajuta! Am nevoie de un sfat referitor la situatia in care ma aflu de ceva vreme...Crescuta de mica in preajma bisericii, fara tata, doar de mama si bunica, la vremea tineretii am ratacit calea si am trait o viata lumeasca, cu discoteci, desfrau, mandrie etc., desi Dumnezeu mi-a randuit sa cunosc inca de mica preoti si duhovnici mari prin intermediul mamei. O astfel de viata si neascultarea m-au adus in cativa ani la atacuri de panica si slabiciune fizica, si de voie de nevoie m-am reintors inspre Dumnezeu si biserica. Dupa o relatie de 4 ani esuata, m-am trezit la 30 ani singura, mai credincioasa si cu 90 kg fata de cele 57 de la care pornisem. M-am apropiat mult de PS Daniil si de parintele Arsenie, mama ducandu-ma la Prislop inca de la 15 ani. Dupa cateva luni de la despartirea de prietenul meu, care voia o fata de lume si nu una bisericoasa, am inceput sa caut pe acest sait tineri crestini, fete si baieti, voind sa vad daca mai sunt si altii asa " innapoiati" ca mine. Astfel am cunoscut un baiat, am inceput sa vorbim, el mai fusese casatorit si era in Italia la munca. Am simtit din ceea ce ne spuneam ca e omul pe care l-am cautat toata viata. Dupa cateva saptamani a venit in tara, dar am inceput relatia pacatuind trupeste...La cateva luni l-am vizitat eu in IT, apoi a venit din nou in Ro, trecusera vreo 4 luni de cand ne stiam cand am mers impreuna la Prislop. Mai intai am trecut pe la PS Daniil care ne-a dat binecuvantare si ne-a trimis la mormantul parintelui Arsenie, incurajandu-l sa ma ceara acolo de sotie. Dupa alte 2 luni, am fost din nou la el in It, iar duhovnicul lui ne-a sfatuit sa ne casatorim cat mai repede pt a nu mai trai in pacat. In urmatoarea sambata, dupa ce am primit binecuvantarea telefonica a PS Daniil si a duhovnicului meu din tara, am facut cununia religioasa. Astfel, la 6 luni de cand ne cunoscusem, ma casatoream cu sotul meu, convinsa fiind ca a fost lucrarea lui Dumnezeu. Singurul semn de intrebare a fost faptul ca a recunoscut ca dragostea lui nu e ft mare, dar a zis ca la 39 an ani, trecut printr-un divort, stie ce vrea. Binecuvantarile de la mormantul parintelui Arsenie, a Preasfintitului si faptul ca sotul meu este cantaret bisericesc, mi-au fost suficiente ca sa cred ca va fi bine. Lucrurile au fost oarecum amestecate, am avut si momente bune, dar si ispite..la vreo 6 luni am descoperit ca sotul meu viziona fime porno, nefiind satisfacut de aspectul meu fizic, putin mai tarziu a fost diagnosticat cu o forma usoara de epilepsie. In 2013 am pierdut o sarcina si am fost diagnosticata cu o faza precancreoasa de col uterin, urmand operatia. In tot acest timp, dragostea lui a ramas putina, dar principiile crestine ne-au facut sa megem inainte. In 2014 in oct, dupa ce am fost din nou la Prislop a venit si vestea unei sarcini. Cam in luna 4 de sarcina am avut un risc de avort cu internare in spital, timp in care sotul meu, am aflat mai tarziu, compunea si trimitea poezii de dragoste unei doamne din bis, de pe un cont fb secret. Am trecut si peste asta, l-am nascut pe puiul meu Emanuel in 14 iulie 2015. A fost langa mine la spital si o saptamana dupa intoarcerea acasa, si s-a copmortat nesperat de atent si grijuliu. Problema e ca la cateva saptamani dupa, a inceput sa se manifeste violent. Se enerveaza din maruntisuti, initial venea amenintator inspre mine cu mana ridicata si maxilarul inclestat...copilasul la 1, 2 luni se speria si plangea saracutul, apoi a devenit din ce in ce mai agresiv, acum 2 luni a spart o masa cu pumnul, aseara a spart usa...duhovnicul i-a zis sa plece din casa cand il ia furia, iar eu sa tac ca sa nu-l mai provoc...aseara am tacut, dar degeaba. Mi-e frica pt mine si pt Manu...ma gandesc ca odata ajunge sa ma loveasca, mai tarziu poate chiar ma omoara. Ce fac? Eu moarta, el la inchisoare si copilasul meu orfan??? El provine dintr-o familie in care tatal sau avand patima betiei a omorat un om si a facut inchisoare, iar ei, 9 copilasi au fost dusi de stat la casa de copii. Stiu ca toate astea vin din copilarie, dar daca el nu cauta ajutor real, daca da vina pe mine, daca nu schimba nimic ce sa fac?Nu-l mai iubesc ca barbat, cel putin nu ca la inceput, as vrea sa putem duce famila inainte pt ca eu am crescut fara tata si stiu ce inseamna, dar daca stand si rabdand risc viata mea si a lui bebe? Chiar daca nu-i face nimic acum, cand va creste oare nu-l va lovi? Si jignirile si tipetele oare nu-l afecteaza pe puiul meu? Sotul meu face cu noi ce a vazut la tatal lui, asa va ajunge si copilasul meu?
Dati-mi va rog o parere, eu am sa discut problema serios si cu PS si cu duhovnicul, dar poate vreun gand al vostru ma lumineaza in vreun fel. Iertati postarea mult prea lunga. Doamne ajuta!