Ei m-au mintit toata viata

[Alin.D.Zaharia]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dv confundati adaptarea la mediu cu evolutia

Nu confund nimic.

Îți recomand acest 101 pentru evoluție: click

Dacă ai întrebări după, discutăm.

Daca oamenii au evoluat din maimuta, atunci de ce maimutele nu mai evolueaza azi ? :))

În prealabil postat de gabero

Daca oamenii au evoluat din maimuta, atunci de ce maimutele nu mai evolueaza azi ? :))

Pai evolueaza. :) Establishmentul euro-american este alcatuit din maimute imbracate, cu colan si sort cu echer-si-compas, care venereaza pe "maimuta" (in sensul de imitator caricaturizant) lui Dumnezeu. Care imitator al lui Dumnezeu are coarne.

[GMihai]

În prealabil postat de gabero

Daca oamenii au evoluat din maimuta, atunci de ce maimutele nu mai evolueaza azi ? :))

Evident ca evolueaza.

Problema cu intrebarea ta este ca ar putea fi reformulata asa: "Daca sustii ca unghiile cresc, de ce in ultimul minut nu mi-au crescut deloc ?"

Si nu numai maimutele. Si oamenii. De exemplu, Haeckel obisnuia sa spuna asa: "motivul pentru care unii oameni refuza sa creada in evolutie este tocmai faptul ca inca nu au evoluat destul".

În prealabil postat de gabero

Daca oamenii au evoluat din maimuta, atunci de ce maimutele nu mai evolueaza azi ? :))

hahahah :))

"Daca Americanii au venit din Englezi, de ce mai exista Englezi?"

:))

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca profesorul escroc Haeckel au mai fost multi altii, pana in zilele noastre. Saga falsurilor stiintifice e teribila. Cu acest caz am inceput topicul, fiindca m-a afectat in mod deosebit. O studentie intreaga m-am indoit de Dumnezeu, dar nu m-am indoit de Haeckel. O studentie intreaga as fi luat in ras pe cine mi-ar fi spus ca propozitia "Isus este Dumnezeu" e propozitia fundamentala a crestinismului, dar am crezut cu tarie ca afirmatia dubioasa si bazata pe minciuna "Ontogeneza repeta Filogeneza" este Legea fundamentala a biogeneticii.

Zise "expertul" in homeopatie. Si acupunctura. Si reflexologie. Hai ca ma doare capul.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de horatiu.miron

Zise "expertul" in homeopatie. Si acupunctura. Si reflexologie. Hai ca ma doare capul.

E de la meridiane....:)

[Ioan_Cezar]

Dacă tot i-aţi făcut praf pe evoluţionişti şi pentru ca topicul să nu rămână la nivelul unui şir nesfârşit de ironii tăioase la adresa unor oameni care or fi avut şi ei ceva bun în toată munca lor (mă îndoiesc că toţi au fost nişte potlogari sau, cum zic unii, făpturi ale întunericului) aş ridica o întrebare: oare nu e nimic admirabil în vecinătatea/contextul/raporturile afirmaţiei "ontogeneza repetă filogeneza"?
Trecînd de abordarea strictă, tehnică, a afirmaţiei: oare nu conţine nici o sugestie în alt plan, poate chiar în planul sufletesc, ori, mai ştii, chiar în cel duhovnicesc?
Acest tip de gând, în care o realitate individuală este raportată la o alta supraindividuală şi mai cuprinzătoare în sens istoric - e chiar aşa străin de orice merit şi, aş îndrăzni să adaug, nu e întâlnit sub alte forme chiar în cugetarea bisericească?
Întreb cu intenţia, deja, de a susţine că putem vedea oarece fir de lumină tocmai prin analiza nepătimaşă a celebrei afirmaţii ponegrite sistematic pe aici şi aiurea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Trecînd de abordarea strictă, tehnică, a afirmaţiei: oare nu conţine nici o sugestie în alt plan, poate chiar în planul sufletesc, ori, mai ştii, chiar în cel duhovnicesc?

Pe mine, unul, ma cuprinde un fior metafizic. Parameci, porifere, meduze s-au succedat in mine, pana cand m-am alcatuit, incovrigat si gasteropodal. Vertebrarea a venit dupa aceea si, macar o secunda, am avut odata aripi. Atunci am prins a ma naste. Si, de atatia ani, am in miezul fiintei mele o succesiune ancestrala care uneste, din veriga in veriga, nimicul anorganic straluminat cu fulgerul atoateincepator. Recapituland Universul, sunt, in acelasi timp, ascarid si scanteie de dumnezeire. Din inceput procariot, chemat sunt la entelehia trairii. Evolutia mea este de la nevazutul microscopic spre nevazutul fara sfarsit si neinserat.

Cum as fi putut sa-mi dau seama, altiminteri, de toate acestea ? Nu-i asa, atunci, ca micile potlogarii ale unui profesor neamt filotim si pedagog se dovedesc a fi fost providentiale ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe mine, unul, ma cuprinde un fior metafizic. Parameci, porifere, meduze s-au succedat in mine, pana cand m-am alcatuit, incovrigat si gasteropodal. Vertebrarea a venit dupa aceea si, macar o secunda, am avut odata aripi. Atunci am prins a ma naste. Si, de atatia ani, am in miezul fiintei mele o succesiune ancestrala care uneste, din veriga in veriga, nimicul anorganic straluminat cu fulgerul atoateincepator. Recapituland Universul, sunt, in acelasi timp, ascarid si scanteie de dumnezeire. Din inceput procariot, chemat sunt la entelehia trairii. Evolutia mea este de la nevazutul microscopic spre nevazutul fara sfarsit si neinserat.

.........:))))))
Deşi aş fi preferat să dai oarece atenţie în sensul propus de mine, mărturisesc că n-am rămas dezamăgit: verva ta umoristică e din nou de zile mari. Eşti teribil când te-apucă criza de umor, iar asta îmi place în mod deosebit la tine. Precum ştii.

În ce mă priveşte ţinteam, când am scris că îmi pare a găsi dincolo de interpretarea uzuală a expresiei comentate de tine un anume tip de gând, de înţelegere, care apare şi în alte forme chiar şi în viaţa sufletească ori duhovnicească - ţinteam aşadar spre anumite analogii, cel puţin. De nu cumva e chiar mai mult, anume o lege a devenirii care se exprimă la diverse niveluri şi în nesfârşite forme.
Un caz particular aş găsi imediat la un artist, să zicem la un scriitor. El trece, de obicei, prin etape ale artei lui, aşa cum a fost ea dezvoltată în istoria ramurii respective. O face în mod natural, firesc, eventual condus/asistat de un maestru sau îşi impune exerciţiul ca autodidact. Până când îşi găseşte modul propriu de lucru şi stilul şi simţământul împlinirii şi expresia etc., artistul experimentează, nu neapărat într-o ordine identică cu aceea care s-a fixat istoric, o mulţime de aşezări pe care le putem uşor găsi la artiştii din epocile precedente. De obicei le părăseşte fie pentru că nu se simte împlinit aşa în travaliul scrisului fie pentru că nu are succes etc. Cert e că majoritatea artiştilor au repetat, cumva, "filogeneza" artei lor în propria aventură ontologică.
Un alt mod de ilustrare a aceluiaşi raport l-aş găsi chiar în viaţa de credinţă. Nu neapărat pentru că unii oameni, cum ar fi de pildă Părintele Rafail Noica sau, de ce nu, Mircea Eliade, au experiat în căutările lor diverse forme ale vieţii de credinţă ci, mai mult încă, la unii oameni în dezvoltarea conştiinţei dogmatice sunt parcă recapitulate subiectiv epoci întregi din istoria mântuirii. (Lucru care îi şi face pe aceşti credincioşi să înţeleagă în alt mod decât înţeleg eu, de pildă, scrierile VT şi NT. Ei trăiesc propriu-zis istoria poporului evreu, în unele aspecte ale ei, cel puţin; experiază situaţii cu totul asemănătoare cu ale unor drepţi ca Iov, ori ca Avraam etc., au parte de o întoarcere a fiului risipitor ş.a.m.d.) Nu mai spun de aceia care, parcă, într-un apogeu al recapitulării istoriei mântuirii L-au reprezentat, se spune uneori, pe Însuşi Domnul.
Aşadar, acest gând "ontogeneza repetă filogeneza" ar putea fi, dincolo de limitările stricte la problematica evoluţionismului, o sursă posibilă de analogii şi înrudiri cu alte aspecte ale vieţii omeneşti şi chiar cu unele experienţe din viaţa de credinţă. Cam asta ţineam să adaug şi eu, în paralel (poate chiar uşor în opoziţie) cu succesul pe care îl aveţi deja în mânuirea zdrobitorului de vrăjitoare!..:)