Icoane facatoare de minuni din Romania

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Omule, nu exista o (una) arta bisericeasca. Te-ai inchis intre izvoadele a ceea ce a fost odata o Provincie a Bisericii Universale si ai ajuns sa crezi ca bisericuta ta de cartier este Biserica si ca regulamentul tau de ordine interioara este Canonul Artei.

Prada vechilor erezii pelagiene, imi pare ca dumneata contesti ca Dumnezeu s-a nascut in fundul gol, cum a si murit dealtfel: un om ca toti oamenii, afara de pacat. Aceasta este credinta Bisericii Universale si acesta e modul in care Bisericile Particulare din Florenta, Venetia, Roma l-au infatisat intr-o vreme in care maretia omului era subliniata, vreme cu care dumneata, scarbit de oameni, vad ca nu rezonezi. Desigur, in alte Biserici Particulare El era infatisat in vesminte imperiale bizantine pe post de scutece, tinand globul pamantesc in mana. Si acelea sunt frumoase, si acelea sunt "canonice", si acelea sulbiniaza alte aspecte ale spiritualitatii. Se prea poate (nu m-a preocupat subiectul) ca in Indii iconarii sa-l fi infatisat pe Dumnezeu si pe Maica sa altfel si decat la Florenta, altfel si decat la Bazargicul dumitale drag. Mai catolic decat Papa, te asemeni lui Clement al XI-lea care reprosa misiunii iezuite din China ca encultureaza, infatisandu-l pe Isus intr-un fel potrivit intelegerii chinezesti si nu cum stia el din saloanele de la Roma. Biserica e un pic mai mare decat crezi traind in cercul tau stramt. Si la fel, arta bisericeasca, care tuturor toate s-a facut. Spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.

Jalnică replică, incultă şi nocivă pentru cei care te iau în serios.

Mai studiază despre erezii, că eşti pe dinafară. Pelagianismul n-are nicio legătură cu discuţia de faţă. În schimb, nestorianismul are, fiindcă de asta eşti contaminat şi nu numai. Constat cu îngrijorare că intervenţiile dumitale pe forumul ăsta conţin mai multă otravă decât ale unui ateu.

Nu ştiu, hipnoza ideologică confesională sau gravele deficienţe culturale şi umane te determină să vehiculezi falsuri peste falsuri, şi nu doar pe acest topic.
De exemplu mitul trufaş conform căruia toată planeta e parcelată în provincii ale Romei.

Habar nu ai că primul strat iconografic de la Veneţia e bizantin şi că abia mult mai târziu, după ce catolicismul a început să preacurvească pe faţă cu păgânismele seculare, a apărut pe pereţii de la San Marco obsesia grandomană pentru "măreţia omului".

Dar vai, Ravenna, Sicilia, Toledo etc, exemple splendide ale artei ecleziale canonice în occident din primul mileniu, oare ce să fie? Simple importuri stilistice din "provincia bizantină" a Romei?

Vai de capul tău, doctore şi vai de cei care te urmează în sminteală!

[Ioan_Cezar]

Mihail, nu ştiu dacă te binedispune seria de lucrări de aici: https://www.facebook.com/media/set/?...5381843&type=3
http://artpowerinfo.ro/artist/george-grigorescu
Am fost coleg de bancă în liceu cu George, printr-a doişpea. De ani şi ani îmi este povăţuitor, când ne vedem, rar, în artele plastice. Printre altele, după o experienţă a lui ca pictor restaurator în biserici, mi-a vorbit şi despre icoane, despre modul cum încearcă să se apropie de o icoană ortodoxă, de pictura bisericească. Îmi spunea că el foloseşte o dublă lentilă: cea de artist plastic şcolit prin Bucureşti şi aiurea, precum şi cea de om creştin; şi, mai mereu, omul creştin are ultimul cuvânt de purtat şi resimţit înaintea icoanei, iar nu artistul. Şi era necăjit, mereu, că nu a învăţat încă să privească o icoană... Că e un prost teolog şi că i-ar folosi să devină un teolog mai bun pentru a trăi în plenitudine întâlnirea cu icoana...:) Că nu poţi beneficia de întâlnirea cu icoana, că nici măcar nu realizezi dacă te afli înaintea unei icoanei sau a unei porcării, când eşti un prost creştin, se tânguia.
Din colecţia lui am acces deocamdată la aceste lucrări. Sunt lucrări din tinereţe, chiar din proximitatea adolescenţei, când hălăduiam împreună prin munţii patriei...:). Să fi avut George până în 25-27 de ani când a compus toate lucrările acestea. Făcea exerciţii pe atunci în fieful suprarealismului, dar şi al picturii flamande, al artei monumentale şi, cum spuneam, sub îndrumarea unui maestru căuta iniţierea în arta icoanei. Era tânăr şi vroia să încerce totul... Căuta...
Cum îţi par tablourile din colecţie, dincolo de subiectul topicului? (subtextul psihanalitic e delicios şi George se amuza mai mereu că privitorii rămâneau cramponaţi în el...:) Deşi uneori se necăjea din pricina asta.)
Îmi cer iertare pentru off-topic.
Şi îi asigur pe fraţi că omul ros de viermi şi de bani nu este satana, ci este chiar autorul. Sunt autoportrete de tinereţe... Autoironie amară, poate un mugure de pocăinţă...

[gpalama]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mihail, nu ştiu dacă te binedispune seria de lucrări de aici: https://www.facebook.com/media/set/?...5381843&type=3
Şi îi asigur pe fraţi că omul ros de viermi şi de bani nu este satana, ci este chiar autorul. Sunt autoportrete de tinereţe... Autoironie amară, poate un mugure de pocăinţă...

Fenomenale picturile....

[gpalama]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Omule, nu exista o (una) arta bisericeasca. Te-ai inchis intre izvoadele a ceea ce a fost odata o Provincie a Bisericii Universale si ai ajuns sa crezi ca bisericuta ta de cartier este Biserica si ca regulamentul tau de ordine interioara este Canonul Artei.

Biserica e un pic mai mare decat crezi traind in cercul tau stramt. Si la fel, arta bisericeasca, care tuturor toate s-a facut. Spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.

Nu chiar Mihnea.


Exista o arta bisericeasca si care are o axioma foarte foarte simpla: "arta bisericeasca este o oglinda clara, vie, fidela, dar mai ales DUHOVNICEASCA a lumii ceresti si a lumii fizice".
Toata ortodoxia si CANONUL ARTEI ORTODOXE se filiaza pe aceasta regula.


Ori Apusul a luat-o razna in zeci de directii umaniste, artistice, in care axioma de baza ale ARTEI BISERICESTI si ERMINIEI DUHOVNICESTI sunt flagrant incalcate, introducand logica omeneasca, voluptate, exagerare, omenesc, sexualitate, abatere clara de la "Dumnezeu si realitatatile Lui".


Cand vorbesti despre Dumnezeu printr-o icoana, trebuie sa respecti si acolo niste reguli. Nu cu gura plina, nu cu note sexuale, voluptoase, nu cu injurii, nu prea tipator, nu dupa urechea fiecaruia.


Exprimarea ta este insasi fiinta si identitatea catolica: totul e permis atata timp cat este despre Dumnezeu.

Asta este o greseala mare de logica si simtire duhovniceasca, infipta adanc in inima voastra si pe care nu o percepeti ca greseala.

Mihnea, noi ortodocsii suntem liberi, tocmai prin aceste mici ingradiri care ne permit sa-l vedem NUMAI PE DUMNEZEU si nu toate distorsiunile adaugate in icoane care se pretind a fi Dumnezeu.


Suntem aici pentru ca "am ascultat de poruncile lui Dumnezeu".
Arta bisericeasca are niste mici reguli care nicidecum nu sunt restrictive.

Vezi te rog pictura ruseasca si ukrainiana care este ABSOLUT FENOMENALA, MONUMENTALA si ARTISTICA, de origine apuseana, dar care este exclusiv despre Dumn ezeu.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mena59

Icoanele ortodoxe sunt mult mai mult decat niste chipuri pictate. Nu trebuiesc privite cu superficialitate si nici catalogate chip frumos, chip urat.
Chiar daca asa ni se par la prima vedere
Ca sa nu le mai privim in felul acesta superficial trebuie sa ne informam de la cei ce stiu si au scris despre acest subiect.
Mie chiar mi se pare frumoase icoanele Maicii Domnului.


"Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi restriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul."

Cititi mai departe daca va intereseaza subiectul si vreti sa stiti mai multe.

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...aicii-domnului

Multumesc frumos dar nu ma mai intereseaza subiectul,aici pe forum si in special nu in aceste conditii de maxima aroganta intelectuala !
In particular,ma priveste;exista carti ,articole...posibilitatile sunt nesfarsite pt vremurile de astazi!
Nu mi-o luati in nume de rau si nici personal,sunt mai sictirita astazi!
Fiecare avem toane proaste...

[Mena59]

În prealabil postat de Yasmina

Multumesc frumos dar nu ma mai intereseaza subiectul,aici pe forum si in special nu in aceste conditii de maxima aroganta intelectuala !
In particular,ma priveste;exista carti ,articole...posibilitatile sunt nesfarsite pt vremurile de astazi!
Nu mi-o luati in nume de rau si nici personal,sunt mai sictirita astazi!
Fiecare avem toane proaste...

Pai aici e locul unde ne mai etalam si noi abilitatile in "copy&paste" ori agoniseala
intelectuala, a experientelor de viata.
Mai scriu si eu cate ceva pe aici... Unele ma rasuflate, altele mai exagerate, ma mai dau mare, ori mai debitez vreo prostie, de... ma bag in seama singura.
Si la urma urmelor regret ca mai supar pe cate cineva...
Ia de colea o floricica sa-ti treaca pasa proasta

P.S. Totusi icoanele ortodoxe cu Maica Domnului sunt frumoase si minunate

Mihail, modul tau mai nou de a dialoga pur si simplu nu ti se potriveste.
OK, Mihnea are conditionarile sale confesionale ca si catolic, tu pe ale tale ca ortodox, eu (auto)conditionarile mele ca ex-confesional, etc.
E normal, logic si previzibil ca un catolic traditionalist sa priveasca planeta, eclesiologic vorbind, ca pe un summum de parcele ale Romei/Vaticanului.
Limbajul asta il pot stapini si eu, ca si ex-intelectual cocalarizat de frustrari. De la tine am alte pretentii. Poate e momentul pentru niste scuze, zic si eu, caci sunteti oameni de baza, si pe forum, si realizati si in viata reala, si cu o credinta ferma.

[DragosP]

Îmi cer eu scuze pentru el, da' are dreptate 100%.

[catalin2]

Si o minune adevarata, o icoana din Hawaii izvoraste mir (si nu apa). Fenomenul a inceput in urma cu cinci ani, icoana este o copie mai mica a unei icoane din Grecia, care izvoraste si ea mir.
Reportajul de la o televiziune americana: http://www.kitv.com/news/hawaii/hawa...146986#!bJZd8T

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mihail, nu ştiu dacă te binedispune seria de lucrări de aici: https://www.facebook.com/media/set/?...5381843&type=3
http://artpowerinfo.ro/artist/george-grigorescu
Am fost coleg de bancă în liceu cu George, printr-a doişpea. De ani şi ani îmi este povăţuitor, când ne vedem, rar, în artele plastice. Printre altele, după o experienţă a lui ca pictor restaurator în biserici, mi-a vorbit şi despre icoane, despre modul cum încearcă să se apropie de o icoană ortodoxă, de pictura bisericească. Îmi spunea că el foloseşte o dublă lentilă: cea de artist plastic şcolit prin Bucureşti şi aiurea, precum şi cea de om creştin; şi, mai mereu, omul creştin are ultimul cuvânt de purtat şi resimţit înaintea icoanei, iar nu artistul. Şi era necăjit, mereu, că nu a învăţat încă să privească o icoană... Că e un prost teolog şi că i-ar folosi să devină un teolog mai bun pentru a trăi în plenitudine întâlnirea cu icoana...:) Că nu poţi beneficia de întâlnirea cu icoana, că nici măcar nu realizezi dacă te afli înaintea unei icoanei sau a unei porcării, când eşti un prost creştin, se tânguia.
Din colecţia lui am acces deocamdată la aceste lucrări. Sunt lucrări din tinereţe, chiar din proximitatea adolescenţei, când hălăduiam împreună prin munţii patriei...:). Să fi avut George până în 25-27 de ani când a compus toate lucrările acestea. Făcea exerciţii pe atunci în fieful suprarealismului, dar şi al picturii flamande, al artei monumentale şi, cum spuneam, sub îndrumarea unui maestru căuta iniţierea în arta icoanei. Era tânăr şi vroia să încerce totul... Căuta...
Cum îţi par tablourile din colecţie, dincolo de subiectul topicului? (subtextul psihanalitic e delicios şi George se amuza mai mereu că privitorii rămâneau cramponaţi în el...:) Deşi uneori se necăjea din pricina asta.)
Îmi cer iertare pentru off-topic.
Şi îi asigur pe fraţi că omul ros de viermi şi de bani nu este satana, ci este chiar autorul. Sunt autoportrete de tinereţe... Autoironie amară, poate un mugure de pocăinţă...

Cu siguranţă prietenul tău are talent cu carul. Aprecierile lui cu privire la întâmpinarea vizuală a icoanei sunt interesante şi demne de luat în seamă. Dacă-l mai cercetezi, nu uita să-l întrebi ce consideră el că ar fi un bun creştin.
Nu ştiu cât de bun creştin a fost Picasso, dar cu siguranţă este unul din puţinii postmoderni care a înţeles, la un nivel de profunzime aproape inaccesibil muritorilor de rând, puterea modală de expresie a artei ecleziale. În cele câteva fraze în care vorbeşte despre şocul întâlnirii sale cu icoana, aruncă în aer toate prejudecăţile estetice ale occidentului referitoare la provincialismul şi confesionalismul moştenirii artistice bizantine. Şi marele Pablo n-are niciun motiv de natură ideologică să apere icoana de miopia savantă a istoricilor artei, o face însă cu onestitea artistului de geniu care are acces în culisele creativităţii de rang înalt.