Cum ne influenteaza casnicia esecul profesional?

[fallen]

În prealabil postat de dobrin7m

Fallen, in viata ta este o dezordine completa. Mergi la Biserica dar atitudinea nu e de crestin: injuri, ceri socoteala, nu suferi repros din partea alor tai, traiesti in concubinaj si lista poate continua.
\

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....
Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului; desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa. Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.
Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Nimic nu o tine legata de looser, ea este cea care merita bataie sa se trezeasca la realitate :)

Fara violente! lasati ca bate Dumnezeu pe cine trebuie. Intre timp bestia a plecat pt o vreme, a lasat pe 'baiatul bun", insa cu siguranta se va mai ntoarce; ce sa-i fac dc are personalitati multiple?
nu pot sa abandonez pur si simplu aceasta batalie, sa capitulez, pt ca am investit aproape toate resursele pe care le aveam si dca renunt acum raman cu absolut nimic; ma condamn probabil la psihoterapie pt tot restul vietii, si tot nu o sa-i mai gasesc probabil vreun rost (nu ca n-as putea ajunge tot acolo pana la urma, dar macar stiu ca am luptat pana la capat).

În prealabil postat de AlinB

Ba sta, daca alege calea cea mai usoara in viata, restul timpului irosindu-l cu nimicuri.
Nu zic ca asta e cazul de fatza, vorbesc la modul general.

Asa zic multi, insa nu stau acolo pt ca e mai confortabil, pt ca nu este. Doar ca in alte locuri a fost mult mai rau. Ar fi poate putin mai confortabil dc nu ar trebui sa ma ocuop si cu matrapazlacuri si strategii evazioniste (cum vor sefii), iar chestiile legate de bani au inceput sa ma depaseasca , sa ma panicheze. ai mei cred ca eu sunt platita doar sa vand, sefa are pretentia pt cat ma plateste sa fac si management. Am intr-adevar o problema pt ca mi-e frica sa incerc altceva, s-o iau din nou de la inceput, , mi-e frica de relationarea cu alte persoane - sefi, colegi, clienti.
Si mai e un aspect ;peste tot ni se cere sa pretindem ca suntem mai mult decat suntem si ca putem mai mult decat defapt putem; ni se cere sa mintim dar sa pastram minciuna, sa nu ne desconspiram, sa o facem sa devina realitate. Sa spunem ca nu ne e frica atunci cand ne este, ca stim atunci cand nu stim, ca ne place atunci cand nu ne place,etc.
Atunci cand suntem depasiti de o problema sa spunem o minciuna, sa ne acoperim unii pe altii atunci cand gresim, si deci am trait intr-asa o minciuna, am incercat sa asimilez "adevarurile' enuntate de ceilalti, incat nici nu mai stiu ce e adevarat si ce nu si ce e bine si ce nu, si ca ar trebui sa fac ca sa fie bine. ca daca fac in felul meu, asa cum stiu sau cred eu ca e bine, nu e bine. Adica e bine pt mine (poate) dar nu e bine pt cei care s-au obisnuit sa minta si sa fie mintiti....

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....

Foarte neinspirata comparatia, lucrurile stand mai degraba invers.

Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului;
[/quote]

Nu e niciodata prea tarziu. Nici pe patul de moarte.
Pe de alta parte, daca tot amani si te hranesti cu minciuni, nu se va intampla nici macar atunci.

desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Mai bine te preocupi cum situatii de genul asta se aplica la tine decat la altii.

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa.

De ce, crezi ca acum nu mai ai?

Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.

Depinde ce fel de reprosuri.
Daca nu sunt intemeiate, nu trebuie sa le accepti.

Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

Si te invinovatesti pentru asta?
Nu cred ca e cazul.

Eu i-as fi zis sa-si schimbe cainii. Si probabil nu atat de dragutz.

Sunt atati oameni care au atatea probleme si sufera tu nu mai poti de grija si sunt unii care arunca cu bani in caini. Efectiv.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Fara violente! lasati ca bate Dumnezeu pe cine trebuie. Intre timp bestia a plecat pt o vreme, a lasat pe 'baiatul bun", insa cu siguranta se va mai ntoarce; ce sa-i fac dc are personalitati multiple?

Are una si aceeasi, tu si iluziile care le hranesti fac sa para ca sunt mai multe.

nu pot sa abandonez pur si simplu aceasta batalie, sa capitulez, pt ca am investit aproape toate resursele pe care le aveam si dca renunt acum raman cu absolut nimic;

Exact asa functioneaza ceea ce se cheama "tzeapa nigeriana".

Ti se promite marea cu sarea, un castig major (milioane de $$$), si ti se cere in schimb o suma mica de bani.
Pe urma, sub diverse pretexte (ceva nu a mers cum trebuia) trebuie sa mai scoti niste bani, de data asta ceva mai multi.
Dar lucrurile sunt pe cale sa se rezolve, n-ai sa dai inapoi tocmai acum, nu?
Si uite ca totusi nu s-a rezolvat treaba, mai e nevoie de ceva, doar ai dat de doua ori, a treia oara e cu noroc.
A patra oara te gandesti ca ai dat deja o suma considerabila, nu poti risca sa pierzi totul, tocmai acum, nu?
Si mai dai o data.
Si tot asa pana cand nu mai ai ce da sau iti dai seama in cele din urma ca n-ai sa primesti nimic.

ma condamn probabil la psihoterapie pt tot restul vietii, si tot nu o sa-i mai gasesc probabil vreun rost (nu ca n-as putea ajunge tot acolo pana la urma, dar macar stiu ca am luptat pana la capat).

Inca mai poti salva ceva, dar cu un efort considerabil insa contrar a ceea ce iti spui, ti se pare mai comoda abordarea "kamikaze".

Daca a ajuns ca rostul vietii tale sa fie in relatia asta patetica, atunci unde este credinta ta de fapt, care este scopul vietii, pentru tine?

Esti sigura ca nu esti la fel ca aia care fura si merg pe urma la biserica doar ca sa-si "usureze" constiinta?

Asa zic multi, insa nu stau acolo pt ca e mai confortabil, pt ca nu este. Doar ca in alte locuri a fost mult mai rau. Ar fi poate putin mai confortabil dc nu ar trebui sa ma ocuop si cu matrapazlacuri si strategii evazioniste (cum vor sefii), iar chestiile legate de bani au inceput sa ma depaseasca , sa ma panicheze. ai mei cred ca eu sunt platita doar sa vand, sefa are pretentia pt cat ma plateste sa fac si management. Am intr-adevar o problema pt ca mi-e frica sa incerc altceva, s-o iau din nou de la inceput, , mi-e frica de relationarea cu alte persoane - sefi, colegi, clienti.

Ba este mai comod, pentru ca diavolul se foloseste de imaginatia si vointa ta ca sa-ti construiasca scenarii negativiste prin care tu te convingi ca ce faci acum e mai bine, ca ar putea fi mai rau daca ai lasa rautatile astea in urma si ai cauta sa incepi o alta viata.

Si mai e un aspect ;peste tot ni se cere sa pretindem ca suntem mai mult decat suntem si ca putem mai mult decat defapt putem; ni se cere sa mintim dar sa pastram minciuna, sa nu ne desconspiram, sa o facem sa devina realitate. Sa spunem ca nu ne e frica atunci cand ne este, ca stim atunci cand nu stim, ca ne place atunci cand nu ne place,etc.
Atunci cand suntem depasiti de o problema sa spunem o minciuna, sa ne acoperim unii pe altii atunci cand gresim, si deci am trait intr-asa o minciuna, am incercat sa asimilez "adevarurile' enuntate de ceilalti, incat nici nu mai stiu ce e adevarat si ce nu si ce e bine si ce nu, si ca ar trebui sa fac ca sa fie bine. ca daca fac in felul meu, asa cum stiu sau cred eu ca e bine, nu e bine. Adica e bine pt mine (poate) dar nu e bine pt cei care s-au obisnuit sa minta si sa fie mintiti....

Pai asta e ce faci tu cu tine in primul rand. Tu esti cea care te minti, spui ca esti intr-o relatie de casnicie (vezi si titlul topicului) cand de fapt este concubinaj.
Iti spui ca esti cu un barbat care te iubeste cand de fapt cam tot ceea ce face dovedeste exact opusul.
Iti spui ca are planuri serioase cu tine cand de fapt ce face el demonstreaza ca esti animalutzul lui de casa.

Nu stiu cum sa-ti explic, dar e un fenomeni care se traduce cam asa: oamenii in preajma carora ajungi sunt cam la fel cu felul tau de a fi.
Daca tu te ingropi in minciuni, mai devreme sau mai tarziu vei fi ingropata intre mincinosi, incepand cu cei mai aproape de tine.

Inca o data, nu e prea tarziu sa schimbi ceva.

În prealabil postat de AlinB

Are una si aceeasi, tu si iluziile care le hranesti fac sa para ca sunt mai multe.



Exact asa functioneaza ceea ce se cheama "tzeapa nigeriana".

Ti se promite marea cu sarea, un castig major (milioane de $$$), si ti se cere in schimb o suma mica de bani.
Pe urma, sub diverse pretexte (ceva nu a mers cum trebuia) trebuie sa mai scoti niste bani, de data asta ceva mai multi.
Dar lucrurile sunt pe cale sa se rezolve, n-ai sa dai inapoi tocmai acum, nu?
Si uite ca totusi nu s-a rezolvat treaba, mai e nevoie de ceva, doar ai dat de doua ori, a treia oara e cu noroc.
A patra oara te gandesti ca ai dat deja o suma considerabila, nu poti risca sa pierzi totul, tocmai acum, nu?
Si mai dai o data.
Si tot asa pana cand nu mai ai ce da sau iti dai seama in cele din urma ca n-ai sa primesti nimic.



Inca mai poti salva ceva, dar cu un efort considerabil insa contrar a ceea ce iti spui, ti se pare mai comoda abordarea "kamikaze".

Daca a ajuns ca rostul vietii tale sa fie in relatia asta patetica, atunci unde este credinta ta de fapt, care este scopul vietii, pentru tine?

Esti sigura ca nu esti la fel ca aia care fura si merg pe urma la biserica doar ca sa-si "usureze" constiinta?



Ba este mai comod, pentru ca diavolul se foloseste de imaginatia si vointa ta ca sa-ti construiasca scenarii negativiste prin care tu te convingi ca ce faci acum e mai bine, ca ar putea fi mai rau daca ai lasa rautatile astea in urma si ai cauta sa incepi o alta viata.



Pai asta e ce faci tu cu tine in primul rand. Tu esti cea care te minti, spui ca esti intr-o relatie de casnicie (vezi si titlul topicului) cand de fapt este concubinaj.
Iti spui ca esti cu un barbat care te iubeste cand de fapt cam tot ceea ce face dovedeste exact opusul.
Iti spui ca are planuri serioase cu tine cand de fapt ce face el demonstreaza ca esti animalutzul lui de casa.

Nu stiu cum sa-ti explic, dar e un fenomeni care se traduce cam asa: oamenii in preajma carora ajungi sunt cam la fel cu felul tau de a fi.
Daca tu te ingropi in minciuni, mai devreme sau mai tarziu vei fi ingropata intre mincinosi, incepand cu cei mai aproape de tine.

Inca o data, nu e prea tarziu sa schimbi ceva.

fallen, primul pas ar fi hotărârea ta să vezi lucrurile aşa cum sunt şi să începi să schimbi...

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Eu i-as fi zis sa-si schimbe cainii. Si probabil nu atat de dragutz.

Sunt atati oameni care au atatea probleme si sufera tu nu mai poti de grija si sunt unii care arunca cu bani in caini. Efectiv.

Nu cred ca e o alegere prea inspirata, pt cine mai vrea sa isi castige existenta din meseria asta. Insa adevarul dureros e ca cei mai multi oamenii isi imbolnavesc animalele cu manutza lor, ori din neglijenta, ori din contra, di prea multa grija, iar acestea au devenit suficient de perverse ca sa se "imbolnaveasca" atunci cand nu sunt bagate in seama suficient sau din contra cand sunt prea bagate in seama si sufocate cu prea multa atentie bolnava ; la fel cum se imbolnavesc si pe ei insisi, apoi vin cu impertinenta la doctori si se asteapta sa faci miracole si minuni peste noapte, sa repari ce au stricat ei intr-o viata intreaga, de om sau de caine.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Esti sigura ca nu esti la fel ca aia care fura si merg pe urma la biserica doar ca sa-si "usureze" constiinta?

Nu, nici nu prea mai merg si nici nu sper sa-mi usurez constiinta asa usor. Adevarul e ca atunci cand merg, nu stiu exact de ce o fac si nici de ce mai simt nevoia sa mai merg, e ceva inexplicabil.

În prealabil postat de AlinB

Daca tu te ingropi in minciuni, mai devreme sau mai tarziu vei fi ingropata intre mincinosi, incepand cu cei mai aproape de tine.

Nu stiu de ce aveti toti aceasta impresie. Daca m-as ingropa in minciuni si m-as hrani cu iluzii as spune ca sunt fericita si imi merge bine, sunt iubita si apreciata. Adevarul e ca la cate reusesc sa fac, in aceste conditii, ar trebui sa fiu cel putin multumita de mine, daca nu chiar mandra, in sensul bun al notiunii. Iar cei pe care ii servesc de asemeni ar trebui sa fie multumiti si sa aprecieze, lucru care se si intampla, insa am observat ca e in firea omului ca daca se obisnuieste sa faci niste lucruri, in momentul in care dai cel mai mic semn de oboseala, incep si ei sa dea semne de nemultumire (sa nu care cumva sa lasi stacheta mai jos, sau sa ti-o iei in cap, sa te obraznicesti, sa te lasi pe tanjala). Daca sunt nemultumita de ceva si daca nu ma mandresc, ba chiar ma rusinez, asta e din alte considerente, mai personale si mai subiective: pt ca nu am suficienta incredere si la greu deznadajduiesc, pt ca hulesc, pt ca nu sunt recunoscatoare (lui Dumnezeu), pt ca ma intereseaza parerea oamenilor si caut aprecierea lor, pentru ca sufar din mandrie si caut slava desarta, si altele asemenea, insa nu ajuta cu nimic sa va aspun asta voua aici, probabil in oarecare masura astea le fac toti oamenii, chiardaca stiu ca nu e bine si le face rau. Ce fac ceilalti, si nu fac bine, asta nu ar trebui sa ne afecteze atat de mult, nici chiar nedreptatile care ni se fac, pt ca asa cum bine spunea un parinte chiar duminica trecuta, nu trebuie sa cautam dreptatea pe lumea asta pt ca nu o vom gasi, asa ca nu are rost sa ne consumam timpul si energia judeacand si suferind pt nedreptatile facute noua de ceilalti.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Nu, nici nu prea mai merg si nici nu sper sa-mi usurez constiinta asa usor. Adevarul e ca atunci cand merg, nu stiu exact de ce o fac si nici de ce mai simt nevoia sa mai merg, e ceva inexplicabil.

Deci pana la urma se pare ca in loc sa tragi ateul spre credinta, a reusit el sa te traga deoparte de credinta.

Pana la urma scopul acesti relatii cu tipul este...?

Nu stiu de ce aveti toti aceasta impresie. Daca m-as ingropa in minciuni si m-as hrani cu iluzii as spune ca sunt fericita si imi merge bine, sunt iubita si apreciata.

Minciuna nu poate face pe nimeni fericit.

Dar te poate in schimb distruge, adica te poti minti exact cat sa nu te intorci de pe calea gresita pe care ai apucat-o spunandu-ti ca trebuie sa mergi pana la capat, chiar daca nu se intrevede nicidecum un final fericit, daca e sa evaluezi lucrurile cu luciditate.

[gabriela8]

În prealabil postat de AlinB

Deci pana la urma se pare ca in loc sa tragi ateul spre credinta, a reusit el sa te traga deoparte de credinta.

Pana la urma scopul acesti relatii cu tipul este...?



Minciuna nu poate face pe nimeni fericit.

Dar te poate in schimb distruge, adica te poti minti exact cat sa nu te intorci de pe calea gresita pe care ai apucat-o spunandu-ti ca trebuie sa mergi pana la capat, chiar daca nu se intrevede nicidecum un final fericit, daca e sa evaluezi lucrurile cu luciditate.

De acord cu tine, spui lucrurile pe nume.

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Da, asa e, cam aveti dreptate; imi cer scuze daca am scapat si pe aici vreo injuratura, cam am obiceiul asta. E drept ca uneori am nevoie sa apelez la dragostea si mila lui Dumnezeu, asa cum avem nevoie si de mila/dragostea parintilor, dar asta nu ne ajuta prea mult in viata, pe de o parte, si pe de alta, asa cum dragostea parintelui pt copil e de obicei mai mare ca ea a copilului pt parinte, probabil la fel nici dragostea omului pt Dumnezeu nu poate fi niciodata egala cu cea a lui Dumnezeu pt om....
Relatia cu Dumnzeu pt multi dintre noi e ca si cum te-ai duce sa vizitezi, acasa sau la cimitir, un bunic batran, care iti aminteste de vremurile demult apuse ale copilariei si inocentei tale, dar care nu se vor mai intoarce vreodata, dar te alimentezi cu energie si mergi mai departe cu viata ta deviata de la adevar, condusa de alte principii...desigur stiu ca nu asa ar trebui, asa ne spune si biserica, ca Dumnezeu tb sa fie omniprezent in viata noastra, in tot ce facem sa ne calauzeasca, insa in ceea ce facem noi, pe drumul pe care am apucat-o cei mai multi - al coruptei, al minciunii, al materialismului, etc - El nu prea cred ca are vreun motiv sa intervina; iar pentru multi dintre noi, e prea tarziu acum, unii poate au deja copii, sa-si schimbe orientarea si sa se intoarca in caile Domnului; desigur se intalnesc si multi ipocriti care toata saptamana fac evaziune fiscala si duminica merg la biserica, dar nu se roaga sa li se ierte, ci sa le sporeasca Dumnezeu castigurile; ba chiar am auzit ca si marii mafioti sunt in relatii bune cu biserica si probabil de Craciun si Pasti se spovedesc si se impartasesc, doneaza bani pt constructia de biserici si le iarta Dumnezeu toate pacatele; insa oamenii cinstiti dar care nu au o cultura in acest sens, mai saraci cu duhul, raman cu impresia ca Dumnezeu ajuta pe ipocriti si pe lingai si ca nu e de partea dreptatii ci s-a corupt si El;

Inainte cand aveam mai mult pacate trupesti, eram parca un om mai bun, acum insa am devenit o ticaloasa. Intr-adevar nu sufar reprosuri nici macar de la ai mei.
Sfaturi nu dau cand nu mi se cer, dar in cazul de fata mi s-a cerut cand nu voiam si nu stiam sa dau...

In orice moment al vietii noastre putem sa ne intoarcem catre Dumnezeu. A crede ca deja e prea tarziu pentru aceasta, este mare pacat. Si ce daca avem deja copii sau am incaruntit. Dumnezeu ne primeste pe toti cei ce voim sa fim cu El.

Legat de bogatii care fac fapte de coruptie si duminica sunt la Biserica si fac donatii.
As dori sa iti spun ceva.
Pe nimeni sa nu judecam, caci si aceasta dorinta a lor de a ajuta o Biserica , de a merge duminica la Liturghie face bine sufletului lor chiar daca ei nu constientizeaza, chiar daca noi nu realizam si astfel ii judecam drept ipocriti. Caci nu stim noi sufletul lor. Poate patima biruie in sufletul lor si duminica isi plang pacatele ca apoi lunea iarasi sa pacatuiasca.
Nu pot sa nu aduc aici exemplu concret. Anul acesta doi mari bogati ai Romaniei au avut doua incercari. Unul dintre ei mai bisericos, mai credincios, cu donatii mari si ajutoare la saraci chiar daca averea sa nu toata a fost facuta pe cai cinstite, si altul fara treaba cu Dumnezeu si fara acte de caritate.
Ei bine cel de-al doilea a sfarsit lovit de tren in timp ce conducea masina sa luxoasa iar primul a primit ceva ani de puscarie sa isi infranga mandria. Asa lucreaza Bunul Dumnezeu, iar milostenia si ajutorul dat Bisericii a ajutat sufletul lui sa nu sfarseasca la fel de tragic ca celalalt bogat.
Urmariti sa vedeti: toti bogatii cu averi ilicite, care nu cred in Dumnezeu, care nu sunt milostivi cu cei mai saraci, mai devreme sau mai tarziu sfarsesc tragic.
Iar toti bogatii care cred in Dumnezeu, si sunt milosi cu cei mai saraci, Dumnezeu ii ingaduie, si le da lectii si palme, ca sa se smereasca.

Deci sa nu judecam pe nimeni ca e ipocrit in Biserica ca nu stim noi cum sunt ei inlauntrul lor.
Legat de faptul ca inainte cand aveai pacate trupesti erai mai buna dar ca acum esti o ticaloasa, am sa il parafrazez pe par. Calistrat care a dat un raspuns unui om care a fost sectar si apoi intors la dreapta credinta a constatat ca e mai plin de pacate decat inainte.
Cat ai fost pe calea stramba, plina de pacate trupesti, si razboiul cel duhovnicesc era mai simplu. Adica satana te lasa asa in boii tai fara sa iti mai razboiasca si sufletul ca doar erai prinsa in patimi trupesti si erai a lui. Insa acum cand ai pus stop la oarece patimi sigur ca te razboieste acum in minte , in inima, ca sa faci pacate, iar pacatele se subtie si devin mai fine , si acum pari a fi o ticaloasa. Ei, nu te necaji, invata-te sa tii paza mintii si sa te infranezi de la pacatele facute cu vorba, si cu gandul.