Spovedania

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Dar cand se intampla sa ramana pacate nespovedite, cu tot cu tehnica notatului pe hartie?

Adica a trecut Spovedania, Impartasania asemenea, dar mai sunt lucruri de marturisit. Le amintim la urmatoarea Spovedania, precizand situatia?

Da: dacă e vorba de păcate de care ne-am amintit ULTERIOR spovezii, deşi am primit absolvirea în mod valid şi spovada a fost bună (adică mântuitoare), este bine a le aminti la următoarea spovadă: însuşi faptul că ni le-am amintit este semn că Dumnezeu, acţionând prin persoana Sfântului Duh, Care este inspiratorul nostru, doreşte să le spovedim şi pe acelea.

Dacă, însă, e vorba de păcate de care nu ne-am amintit ulterior spovezii, ci ANTERIOR acesteia, trecându-le sub tăcere dintr-un motiv sau altul (ruşine, teama de încălcarea secretului spovezii, etc), atunci situaţia e mai complicată: spovada nu a fost bună, adică sufletul nostru nu şi-a redobândit starea de graţie sfinţitoare, fără de care mântuirea nu este cu putinţă. Ceea ce trebuie făcut, în acest caz, este să reluăm întregul proces al spovezii, menţionând:
-păcatele menţionate anterior
-păcatul trecut anterior sub tăcere
-faptul că ne-am prezentat la spovadă ascunzând acel păcat, fapt care este el însuşi păcat grav.

[Marius22]

Psalmistul David intr-un psalm ce se citeste la inceputul Utreniei ne arata ce presupune Spovedania: "Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu".

Nu este de ajuns doar a aminti pacatele in Taina Spovedaniei, fara a ne pocai din inima, fara a urma canonul primit de la duhovnic si fara a le parasi cu totul, adica fara a ne "ingriji pentru pacate".

[costel]

În prealabil postat de Marius22

Nu este de ajuns doar a aminti pacatele in Taina Spovedaniei, fara a ne pocai din inima

Marturisirea fara pocainta echivaleaza cu ruperea unei buruieni. Cunoastem ca daca nu o scoatem din radacina, ea creste dupa rupere si de multe ori mai bine. Pocainta acest lucru aduce - smulgerea pacatului din radacina.

[gabriela8]

În prealabil postat de anisoara

In ultimii ani m-am apropiat mai mult de biserica dar acum desi e post (pe care il tin) si crestinii merg la spovedanie eu nu simt ca trebuie sa fac acest lucru.Mi se pare ca nu mai am pacate , ce sa spun ...?!

Sa ii spui ca nu iti vezi pacatele...

[George.m]

În prealabil postat de anisoara

In ultimii ani m-am apropiat mai mult de biserica dar acum desi e post (pe care il tin) si crestinii merg la spovedanie eu nu simt ca trebuie sa fac acest lucru.Mi se pare ca nu mai am pacate , ce sa spun ...?!
Sa merg cand voi simti aceasta nevoie interioara sau sa ma fortez si sa ajung la biserica la spovedanie ca toti bunii crestini?

Aflam, cercetand literatura patristica, ca cel ce isi vede pacatele e mai mare decat cel ce vede ingeri.
Am convingerea ca omul, prin puterea sa, nu-si poate vedea pacatele. Are nevoie, pentru asta, de ajutorul lui Dumnezeu.
Cand raza harului lui Dumnezeu patrunde in inima noastra, vom putea observa murdaria care s-a strans acolo.

Eu sunt de parere ca ar fi bine sa te spovedesti, chiar daca nu iti simti sufletul apasat de pacate. Harul pe care il vei primi in cadrul Tainei Marturisirii va lucra in sufletul tau.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de anisoara

In ultimii ani m-am apropiat mai mult de biserica dar acum desi e post (pe care il tin) si crestinii merg la spovedanie eu nu simt ca trebuie sa fac acest lucru.Mi se pare ca nu mai am pacate , ce sa spun ...?!
Sa merg cand voi simti aceasta nevoie interioara sau sa ma fortez si sa ajung la biserica la spovedanie ca toti bunii crestini?

Din pacate aici sunt multe lucruri care se contrazic.
- Nu stiu cat de mult te-ai apropiat de biserica in ultimul timp? Din cate inteleg eu, poate ar trebui sa te apropii mai mult cu sufletul, nu doar fizic.
- De ce nu simti nevoia sa mergi la spovedanie? Ti s-ar parea corect - sincer vorbind - sa te impartasesti fara spovedanie? Eu sunt foarte convins ca nu te consideri vrednica de asa ceva. Si atunci de unde-ti vine acest gand?
- Zici ca ti se pare ca nu mai ai ce sa spui... Nu te gandi dinainte ce-o sa spui. Tu roaga-te cu tot sufletul, si Dumnezeu te va lumina sa-ti recunosti orice umbra de pacat, inclusiv pe cele care sigur nu le-ai spovedit inca, din naivitate. Nu trebuie sa mergem la spovedit cu imaginea omului virtuos, ci a celui care si in somn greseste.
- Daca tot "te-ai apropiat" de biserica, ce inseamna "sa te fortezi"?
- Daca tot crezi ca nu mai ai pacate, cum se face ca te auto-excluzi din "bunii crestini"?

Vezi, tu, Anisoara, cate contradictii ai strecurat intr-un text atat de scurt? Eu zic ca mai ai inca timp la dispozitie, daca nu cumva ai si facut-o deja. Dar ai grija, draga mea, ca tare e perfid vrajmasul in calculele lui. De ce sa nu te numeri printre cele cinci fecioare intelepte, care se ingrijesc si vegheaza pentru "candelele" lor?

Dumnezeu sa te binecuvinteze cu harul si intelepciunea Lui!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anisoara

In ultimii ani m-am apropiat mai mult de biserica dar acum desi e post (pe care il tin) si crestinii merg la spovedanie eu nu simt ca trebuie sa fac acest lucru.Mi se pare ca nu mai am pacate , ce sa spun ...?!
Sa merg cand voi simti aceasta nevoie interioara sau sa ma fortez si sa ajung la biserica la spovedanie ca toti bunii crestini?

Spovediţi-vă ori de câte ori simţiţi, în baza examenului de conştiinţă săptămânal (optim ar fi: zilnic) că aveţi păcate mari sau păcate despre care nu aveţi conştiinţă limpede că sunt mari sau mici. Legătura dintre spovadă şi post e următoarea: trebuie să ne spovedim cel puţin odată pe an, de preferinţă în postul Paştelui, care, dintre posturi, este acela care are un caracter penitenţial deosebit. Faţă de acela, numit "Sfântul şi Marele Post", celelalte trei posturi, şi anume al Sf Ap Petru şi Pavel, al Sf Maria şi al aşteptării venirii lui Mesia (Adventul sau postul Crăciunului) au un caracter penitenţial relativ mai mic.

Dacă aţi ajuns la un asemenea grad de înaintare spirituală încât pe parcursul unui an nu aţi făcut niciun păcat mare (spre exemplu: nu aţi bârfit niciodată vorbind fără temei despre cineva că ar avea păcat grav, nu aţi îndemnat pe nimeni să facă un păcat grav, nu aţi folosit contracepţia, nu aţi lipsit de la slujbă în nicio zi de Duminică şi nici în alte sărbători, nu aţi încălcat cu bună ştiinţă postul, aţi ascultat de superiorii dv, aţi îndeplinit canonul de la ultima spovadă, precum şi celelalte obligaţii prescrise), atunci, felicitări ! Tot ce vă rămâne de făcut este să mergeţi în timpul pascal la spovadă şi să spuneţi: "nu îmi amintesc să fi făcut niciun păcat grav".


În concluzie:
-a fi bun creştin nu înseamnă a aştepta postul următor pentru a te spovedi, ci a căuta să te spovedeşti deîndată ce conştiinţa îţi spune: "warning: sin here !"
-o dată pe an, trebuie să mergem la spovadă chiar dacă o cercetare serioasă ne arată că nu avem niciun păcat grav, încălcarea acestei norme fiind ea însăşi păcat grav.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Spovediţi-vă ori de câte ori simţiţi, în baza examenului de conştiinţă săptămânal (optim ar fi: zilnic)

"Şi mai optim" ar fi: în fiecare clipă.
Mă refer la examenul de conştiinţă (nu la spovedanie).

[catalinmihai]

Multumesc din tot sufletul,frumoase cuvinte! Va iubesc,am prins curaj!Bunul Dumnezeu sa ne ajute!