Lupta cu pacatele straine

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de antoniap

Deja ai facut un lucru bun. Continua si pune-l in valoare inaintea duhovnicului. Apoi nu te lasa prins in mrejele deznadejdii. Hristos S-a rastignit si pentru tine si pentru noi toti.

Asa cum femeile care au avortat sunt sfatuite sa le convinga pe altele sa nasca copii, tot asa si tu poti sa incerci sa-i convingi pe altii sa nu mai distribuie materiale smintitoare. In plus, ai putea sa cauti articole si filme ziditoare de suflet.

Aminteste-ti cum Saul, prigonitorul crestinilor, a devenit Apostolul Pavel. Nu deznadajdui. Cu orice pacat putem lupta practicand virtutea opusa acestuia.

Păcatele mărturisite nu se repetă, sînt iertate deja. Dar unele au consecințe grave asupra celorlalți din nefericire. Consecințe eterne.

Nu mă descurajez, știu cum să mă împotrivesc gîndurilor ăstora. Dar niciodată nu voi mai putea ajunge acolo unde aș fi ajuns dacă nu aș fi comis o infracțiune atît de smintitoare.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Asa este , caci multe suflete cad astfel , e lucrarea facuta cot la cot cu dracul , o lucrare groaznica care are ca rezultat , acolo unde este duhovnic adevarat , oprirea a multi ani de la Sfanta Impartasanie !

Ce să-i transmit duhovnicului, cîți ani să-mi dea?

[Demetrius]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Păcatele mărturisite nu se repetă, sînt iertate deja. Dar unele au consecințe grave asupra celorlalți din nefericire. Consecințe eterne.

Nu mă descurajez, știu cum să mă împotrivesc gîndurilor ăstora. Dar niciodată nu voi mai putea ajunge acolo unde aș fi ajuns dacă nu aș fi comis o infracțiune atît de smintitoare.

Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, spune o veche vorbă din popor, dar tu ai și mărturisit-o.
Dacă tu spui că niciodată nu vei ajunge acolo unde ai fi ajuns dacă nu ai fi comis acea infracțiune înseamnă că nu știi(dpmdv) unde erai înainte. La fel ca fiul rătăcitor, erai aproape de Tatăl, ca și fiul cel mare, dar El nu era în tine pentru că nu erai închinat Lui; acum, după ce ai înțeles gravitatea păcatului făcut, te-ai căit, te-ai pocăit și te-ai închinat Lui, ca fratele cel mic și deosebit de cel mare, care-și închipuia că e închinat deși n-a păcătuit cu fapta, ci cu gândul că e vrednic.

Și Antonia, făcând referire la Saul, sugerează că
31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă întâi.(Mc10,31)

Încă nu am dovezi, dar am convingerea(și prin Duhul Sfânt, speranța) că rugăciunea unei inimi smerite Dumnezeu o ascultă până acolo încât șterge, numai El știe cum, urmările unei fapte rele pentru care acea inimă se spovedește fierbinte; vreau să cred că prin iertarea păcatului(și mă rog pentru asta) se sterg și consecințele lui.

Astfel, prin rugăciune se poate schimba orice, chiar și trecutul.

[anita]

În prealabil postat de antoniap

Grija fata de starea duhovniceasca a aproapelui presupune noblete spirituala. Iar nobletea obliga. Daca un titlu nobiliar trebuia onorat prin fapte corespunzatoare, la fel si nobletea duhovniceasca presupune fapte demne de numele de crestin. Un exemplu:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_D...eta_Fiodorovna

Dumnezeu sa ne ajute sa ne vedem pacatele personale si pacatele straine.

Antonia ,in primul rand trebuie sa ne ingrijim de pacatele noastre
Am citit de curand "Ne vorbeste parintele Porfirie"
El spune ca atunci cand se coboara harul lui Dumnezeu peste noi nu mai pacatuim
Daca nu pacatuim noi nici aproapele nu pacatuieste
Ceea ce inseamna ingaduinta si iubire fata de cel de langa noi
Iar pt pacatele lor sa ne mahnim

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Demetrius

Dacă tu spui că niciodată nu vei ajunge acolo unde ai fi ajuns dacă nu ai fi comis acea infracțiune înseamnă că nu știi(dpmdv) unde erai înainte. La fel ca fiul rătăcitor, erai aproape de Tatăl, ca și fiul cel mare, dar El nu era în tine pentru că nu erai închinat Lui; acum, după ce ai înțeles gravitatea păcatului făcut, te-ai căit, te-ai pocăit și te-ai închinat Lui, ca fratele cel mic și deosebit de cel mare, care-și închipuia că e închinat deși n-a păcătuit cu fapta, ci cu gândul că e vrednic.

M-am exprimat în viteză. Am citit nu știu la cine că o dată ce păcătuiești îți limitezi posibilitățile de a ajunge la fel de aproape de Dumnezeu comparativ cu situația lipsei păcatului respectiv. Și sînt de acord cu cine a spus asta - nu rețin ce Sfînt sau Părinte.

Aici nu e vorba doar despre mîntuire, ci despre înălțarea către Dumnezeu prin asemănarea cu Hristos, Modelul nostru. Spre exemplu, tîlharul de-a dreapta nu va atinge niciodată nivelul de sfințenie al Sfîntului Serafim de Sarov sau al lui Gheron Iosif isihastul. Tîlharul a fost un norocos care s-a mîntuit la limită, pe cînd ceilalți doi au experimentat încă din timpul vieții rugăciunea contemplativă, prezența Duhului Sfînt în mințile și inimile lor.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

M-am exprimat în viteză. Am citit nu știu la cine că o dată ce păcătuiești îți limitezi posibilitățile de a ajunge la fel de aproape de Dumnezeu comparativ cu situația lipsei păcatului respectiv. Și sînt de acord cu cine a spus asta - nu rețin ce Sfînt sau Părinte.

Aici nu e vorba doar despre mîntuire, ci despre înălțarea către Dumnezeu prin asemănarea cu Hristos, Modelul nostru. Spre exemplu, tîlharul de-a dreapta nu va atinge niciodată nivelul de sfințenie al Sfîntului Serafim de Sarov sau al lui Gheron Iosif isihastul. Tîlharul a fost un norocos care s-a mîntuit la limită, pe cînd ceilalți doi au experimentat încă din timpul vieții rugăciunea contemplativă, prezența Duhului Sfînt în mințile și inimile lor.

Ionut cei cu adevarat vrednici a ajunge aproape de Dumnezeu ,a sta cu Hristos la masa cum a zis un parinte de la noi de la biserica, sunt foarte putini .
O mare parte se vor mantui la mila Domnului ,cum scrie la pilda Nuntii Fiului de imparat ,la Judecata Dumnezeu ii va culege pe toti cei care au infaptuit ce scrie la Matei ,cap.25.
E totusi bine ca gandesti asa ,sa tindem catre desavarsire cu totii
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce să-i transmit duhovnicului, cîți ani să-mi dea?

Cum sa numesc "raspunsul " tau ?
-obraznicie
-impertinenta
-lipsa de simtire (nesimtire )
Poate toate la un loc , si mult mai mult de atat , caci pacatul pedofiliei si al pornografiei nu-i de luat in ras si in batjocura , mai ales ca ai smintit multi copii , iar asta greu apasa deagul tatii , caci uiti si de acea mica diferenta de ani dintre noi ( 22 ) , si iei in ras osanda si sminteala adusa celor mici , draga Haisam Ionut , sau poate in tara voastra astfel de pacate strigatoare la cer sunt folare la ureche , ceva obisnuit transmis din neam in neam !

Un cuvant a lui :Gheron Iosif Isihastul :
Ai grijă de tine, ca nu cumva prin puţinul plăcerii celei amare să amărăşti atât pe Bunul Dumnezeu. Este pizma satanei, care urăşte pe cel căruia Hristos îi deschide ochii sufletului.
Trezeşte-te deci, dragul meu copil, şi ai grijă de tine.
Acela vede ceea ce tu nu vezi. Hristos, Cel Multmilostiv, încearcă sa-ţi deschidă ochii sufletului.
O, cât de bun este!
Iar cel viclean, care vede aceasta, încearcă sa-ţi inchidă ochii prin plăcerea cea amară.
Nu înceta să strigi numele lui Hristos. La fiecare răsuflare a ta rosteşte dumnezeiescul nume, chiar dacă mintea iţi umblă aiurea. Nu te nelinişti.
Această permanentă grijă şi dorinţă neîncetată de a-L căuta Îl vor atrage şi va veni singur ca să te vadă şi va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat : "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ma"! Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea şi dulceaţa Stăpânului Hristos.
Ai grijă numai şi teme-te, fugi de pacat; păcatul cade ca mana şi topeşte totul.
Cele despre care îmi scrii sunt semne că te cercetează Dumnezeu. Este prima cercetare a lui Dumnezeu pentru orice pacatos care se pocaieşte, care se întoarce la Dumnezeu. Îngrijeşte-te să te curăţeşti cu spovedanie curată. Nu lăsa înlauntrul tău nici un fel de necuraţie a păcatului, pentru ca să nu mai aibă vrajmaşul motiv să te biruie.
Omul, fiul meu, nu poate sa facă nimic singur; nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată puterea sa săvârşească ceva bun fără să fie umbrit cu putere de sus de Dumnezeu. Orice gând bun, orice mişcare bună a cugetului este lucrare a harului lui Dumnezeu. Dacă ai putea lucra ceva fără trupul tău, atunci ar însemna că acela este lucrul tău, dar dacă săvârşeşti cu trupul, trupul este creat de Dumnezeu. Dăcă poti gândi ceva fără minte, este al tău gândul, dar dacă o faci cu mintea, mintea este creată de Dumnezeu.
Prin urmare, omul nu are nimic; toate încep de la Dumnezeu şi sfârşesc la Dumnezeu.
(Gheron Iosif Isihastul - Mărturii din viaţa monahală)

Dumnezeu sa te lumineze , Haisam si mai cu seama sa te : IERTE

[cristiboss56]

Daca tot ai luat in bascalie problema cu Sfanta Impartasanie si Duhovnicul , iti propun sa-l "asculti " , daca vrei bineanteles , pe Parintele Paisie si sa tragi singur concluzile ce se impun , lasand la o parte neseriozitatea si lipsa de simtire cu care bravezi continuu !
Deci , domnule Haisam I. :


"Să nu-l odihnim pe aproapele în patimile lui"

Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ.


- Părinte, atunci când vreo oarecare femeie ne spune: "Nu m-a înţeles duhovnicul", ce trebuie să-i spunem noi?
- Spuneţi-i: "Nu cumva tu nu l-ai ajutat să te înţeleagă? Nu cumva greşeala este a ta?". În aceste cazuri trebuie să-i faceţi probleme de conştiinţă aproapelui, să nu-l îndreptăţiţi uşor. Lucrurile sunt foarte fine. Sunt oameni şi situaţii care chiar şi pe duhovnic îi încurcă.
- Şi dacă ne spune că nu o odihneşte duhovnicul ei?
- Nu cumva este vinovată şi ea pentru că nu o odihneşte, nu cumva cere ca duhovnicul s-o odihnească după voia ei? Să presupunem că cineva este nepăsător faţă de familia lui şi are mereu certuri cu femeia sa. Vrea să se despartă de ea şi vine la mine şi mi se plânge cu pretenţia să fiu de partea lui, ca să-i distrug familia. Dacă îi spun: "Tu eşti vinovat în toată istoria aceasta", şi nu-şi conştientizează vinovăţia sa, va spune că nu l-am odihnit. Adică unii spun: "Nu m-a odihnit duhovnicul", pentru că acela nu le spune să facă ceea ce ar fi vrut ei.
Dacă duhovnicul îndreptăţeşte patimile fiecăruia, se poate să-i odihnească pe toţi, dar oamenii nu se ajută aşa. Dacă este vorba să-l odihnim pe fiecare în patimile lui, atunci să-l odihnim şi pe diavolul. Vii, de pildă, tu şi îmi spui: "Sora cutare mi-a vorbit urât". "Ei, nu da importanţă la asta", îţi spun, şi te odihnesc. După puţin vine sora aceea şi-mi spune despre tine: "Sora cutare a făcut cutare şi cutare". "Ei, îi spun, bine, dar nu o ştii cine este? Nu le lua în serios". Am odihnit-o şi pe ea. In felul acesta pe toţi îi odihnesc, dar îi şi împiedic pe toţi. Corect însă este să-ţi spun: "Vino încoace! Pentru a-ţi vorbi sora astfel, înseamnă că ai făcut ceva", şi astfel îţi vei simţi vinovăţia şi te vei îndrepta. Pentru că din clipa în care îţi vei simţi vinovăţia, toate vor merge bine. Odihna adevărată vine atunci când omul se aranjează corect.
Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ. Sunt unii duhovnici care odihnesc gândul aproapelui şi apoi acela spune: "Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu", dar rămâne neîndreptat, în timp ce ar trebui să-l ajute pe om sa-şi afle cusururile lui, să se îndrepte şi în continuare să-l povăţuiască în acest sens. Numai atunci vine adevărata odihnă. Faptul de a odihni pe celălalt în patimile lui nu constituie un ajutor; pentru mine aceasta este o crimă.
Pentru ca duhovnicul să poată ajuta doi oameni care au legătură între ei, trebuie să aibă legătură cu amândoi. Atunci când ascultă, de pildă, gândurile a doi oameni care au neînţelegeri, trebuie să cunoască ambele suflete, pentru că fiecare poate prezenta subiectul aşa cum îl înţelege el. Şi să primească să le rezolve neînţelegerile lor numai dacă şi aceia acceptă să le rezolve potrivit cu Evanghelia, deoarece toate celelalte feluri de rezolvări sunt o continuă durere de cap şi trebuie mereu aspirine. Apoi să-l pună pe fiecare la locul său; să nu-l îndreptăţească pe nici unul. Să-i spună fiecăruia cusururile lui, astfel încât cioplind o strâmbătură, se ciopleşte şi cealaltă şi astfel se înţeleg şi se unesc.
Singurul bine pe care îl am este acesta: niciodată nu îndreptăţesc pe nimeni, chiar dacă nu este vinovat. Atunci când, de pildă, vin femei şi îmi spun că au probleme în familie şi că bărbatul este vinovat, le dojenesc pe femei. Atunci când vin bărbaţi şi se plâng de femeile lor, îi dojenesc pe bărbaţi. Nu le odihnesc gândul, ci fiecăruia îi spun strâmbăturile lui, îi spun fiecăruia ceea ce îi trebuie ca să poată fi ajutat. Altfel, pleacă odihnit unul, pleacă odihnit şi celălalt, şi acasă se încaieră între ei. "A avut dreptate spunându-mi aşa despre tine!". "Dar mie, ştii ce mi-a spus despre tine?". Vreau să spun că pe nimeni nu odihnesc în patimile lui. Pe mulţi chiar îi cert destul de tare – fireşte, spre, binele lor – dar pleacă astfel cu adevărat odihniţi. Se poate să plece şi amărâţi, dar înlăuntrul lor îşi dau seama că eu m-am amărât mai mult decât ei.
- Părinte, unii simt o siguranţă atunci când îi certaţi.
- Da, pentru că nu cert pe nimeni aşa, sec. Îi voi spune că are nişte însuşiri bune, pe care să le pună în valoare, dar şi cusururile cutare, pe care să le îndrepte.
Când nu-i spui adevărul, atunci în clipa când nu este linguşit înnebuneşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa Duhovnicească)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

caci pacatul pedofiliei si al pornografiei nu-i de luat in ras si in batjocura , mai ales ca ai smintit multi copii , iar asta greu apasa deagul tatii , caci uiti si de acea mica diferenta de ani dintre noi ( 22 ) , si iei in ras osanda si sminteala adusa celor mici

Nu-mi pune în cîrcă indiferența părinților care-și lasă copiii în fața calculatoarelor legate la internet încă din clasele primare.

În prealabil postat de cristiboss56

Dumnezeu sa te : IERTE

Dumnezeu m-a iertat deja. Tu poți să mă ierți?

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu-mi pune în cîrcă indiferența părinților care-și lasă copiii în fața calculatoarelor legate la internet încă din clasele primare.



Dumnezeu m-a iertat deja. Tu poți să mă ierți?

Prin taina Sfintei Spovedanii Dumnezeu ne iarta pe toti
Mai greu e sa ne iertam pe noi insine
Numai o pocainta sincera ,din suflet , ne poate alunga acest gand si a nu cadea in deznadejde