Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

[Ekaterina]

Minunat topic ai deschis draga Glykys, cu multa bucurie am citit tot ce s-a scris. Dam slava lui Dumnezeu ca inca mai exista oameni de o mare noblete iar intalnirea cu ei ne imbogateste sufleteste. Parintele meu duhovnic imi spunea ca atunci cand faci un bine unui asemenea om, multumirea lui este o adevarata binecuvantare. Am intalnit si eu asemenea batrani care m-au invatat ce inseamna o atitudine demna, smerita, binevoitoare si am simtit marinimia sufleteasca cu care stiau sa-ti spuna o vorba. Dupa ce am ajutat o batranica, cu ceva nesemnificativ, ea mi-a spus din tot sufletul : Sa iti ajute Dumnezeu sa gasesti un baiat bun si sa ai o familie fericita! si binecuvantarea ei s-a implinit.

[Floare alba]

Eu am un alt fel de exemplu si sper sa nu fiu off topic. Este vorba despre prietena mea din copilarie si sotul ei, niste oameni extraordinari, a caror activitate zilnica incepe si se sfarseste dand lauda lui Dumnezeu. S-au cunoscut la biserica si insasi casa lor a devenit o mica biserica. Sunt tineri, insa viata lor poate sa fie un model pentru oricare dintre noi. Modesti, simpli, darnici, toleranti, oricand sa ajute cu vorba si cu fapta si nu i-am auzit niciodata vorbind de rau pe cineva. Ba dimpotriva. Se intrec unul pe celalalt in rugaciune si in urmarea chemarii lui Dumnezeu. Nu ies de sub indrumarea duhovnicului nici cu pretul sanatatii sau al vietii. Majoritatea calatoriilor lor sunt la manastirile din tara. Imi face o placere deosebita sa ma intalnesc cu ei, sa vorbim, este singurul prilej in care nu trebuie sa aud clevetiri sau noutati mondene. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am asemenea prieteni si incerc sa ma ridic si eu la inaltimea lor.

În prealabil postat de glykys

Scena 1 - Un batranel cu multe buchetele de busuioc, 1 leu firul, in vacarmul de la Unirii. Cred ca era in carje, stand jos, topit de caldura. A dat slava Domnului cand a vazut ca ii vine un cumparator. S-a bucurat atat de mult ca i-am cumparat niste fire, de parca ar fi primit cine stie ce comoara. Odata cu busuiocul am primit o ploaie de binecuvantari si de bogdaproste.

Scena 2 - Intru in biserica avand in mana firele de la busuioc. Nici nu apuc sa ma inchin, ca ma si trage o babuta, cea care e cam surda si nu se sincronizeaza la Amin. Imi cere cu multa blandete in glas un fir de busuioc. O invit sa isi aleaga. Nu, vrea sa ii dau cu mana mea, ca asa se face pomana. Trag un fir de busuioc dintr-un buchetel si il primeste ca pe o mare comoara, bogdaproste, mirosindu-l si admirandu-i prospetimea. Ma gandesc apoi ca i-am dat prea putin si ma indur sa ii dau un buchetel
intreg. Vai, cata bucurie! Imi povestea ca acum cateva zile a fost ziua ei, a facut 87 de ani, a venit fiica ei si i-a adus niste "din alea mari, cum le zice?", niste gladiole mari, pe care le-a pus in vaza. Tot acolo o sa aseze si acest busuioc, langa gladiole... Parintele deja incepuse sa dea binecuvantarea pentru slujba, "Binecuvantata este imparatia..." Batranica ma tinea de o mana si cu cealalta tinea busuiocul. Cu adevarat binecuvantata!

Ai talent literar. Imi place cum ai redat intamplarea. Parcă aș fi fost acolo.

[glykys]

În prealabil postat de Ekaterina

Minunat topic ai deschis draga Glykys, cu multa bucurie am citit tot ce s-a scris. Dam slava lui Dumnezeu ca inca mai exista oameni de o mare noblete iar intalnirea cu ei ne imbogateste sufleteste. Parintele meu duhovnic imi spunea ca atunci cand faci un bine unui asemenea om, multumirea lui este o adevarata binecuvantare. Am intalnit si eu asemenea batrani care m-au invatat ce inseamna o atitudine demna, smerita, binevoitoare si am simtit marinimia sufleteasca cu care stiau sa-ti spuna o vorba. Dupa ce am ajutat o batranica, cu ceva nesemnificativ, ea mi-a spus din tot sufletul : Sa iti ajute Dumnezeu sa gasesti un baiat bun si sa ai o familie fericita! si binecuvantarea ei s-a implinit.

Hihi, si eu am intalnit saptamana trecuta o babuta la fel. Dupa ce i-am dat un paharut de coliva , am vrut sa ii cumpar o gogoasa, caci vazusem ca se uita la patiserie, si mi-a spus sa nu o fac, ca i-am dat pana acum prea multe!!! Si nu ii dadusem decat un paharut de coliva. Si apoi mi-a spus niste lucruri despre mine pe care nu stiam ca un om, chiar asa batran, cum era, le putea intui asa usor, de m-am si mirat. La sfarsit, mi-a urat si mie multa sanatate si sa intalnesc un baiat dragut.

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ai talent literar. Imi place cum ai redat intamplarea. Parcă aș fi fost acolo.

Ma bucur ca v-a placut, dar eu nu am niciun merit. Imi scoate Domnul in cale multi oameni deosebiti. Cred ca tuturor ne scoate, de fapt, dar trebuie sa fim atenti sa ii descoperim, sa ne bucuram de ei si sa incercam sa tragem foloase.


Mi-ar placea sa mai postati despre oameni frumosi si nestiuti...

[glykys]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Sunt atat de multi!!! Si totusi din ce in ce mai putini!!
Nu e meritul meu, nu eu am gasit aceasta fotografie... Bucurati-va ochii si odihniti-va sufletul..
Am furat-o sa v-o arat si voua.......

Eu stiam imaginea aceasta putin altfel, avea un motto. O postez acum la lucruri minunate in imagini.

[Mosh-Neagu]

Tare mult as vrea ca acest topic sa fie printre preferatele fiecaruia dintre noi, dar nu ca prilej de lauda, ci ca indreptare personala si abordarea unei alte perspective in viata noastra atat de grabita si plina de patimi...
Ma intreb daca as putea gasi un exemplu folositor, fara a scoate prea mult in evidenta "fapta mea cea buna"... Ma tem insa ca e destul de greu, daca "frumusetea" apare "prin ochii tai". Atat timp cat tu nu mai esti cuprins de propriile griji si orgolii, si ai puterea sa "observi" astfel de lucruri, nu poti sa nu te implici fiindca frumusetea aceasta este atat de contagioasa incat te cuprinde si vrei neaparat "sa faci parte din ea".
"Oameni frumosi" sunt peste tot, in ciuda aparentelor. Pentru unii, noi insine reprezentam "o farama" de frumusete. Cand cei ce te cunosc, iti cauta privirea, si-ti ofera un zambet si un salut, cand un drum pe care in mod normal il faci in 10 minute se prelungeste la ore, fiindca nu te induri sa nu oferi celui care vrea sa te intrebe ce mai faci, sau sa-ti povesteasca "de-ale lui", mai bune si mai putin bune - biete oranduieli lumesti pentru descatusarea sufletului sau poate umplerea anumitor goluri, nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu, fiindca te scuteste de ura si rautati si-ti ofera dragostea si bucuria celor din jur.
Nu stiu cum sa spun... Eu vad frumusete peste tot: un copil, un preot, un batran sau batrana, o domnisoara visatoare pe strada, un tanar inteligent si bine-crescut, un profesor care a "luminat" multe generatii de elevi, deveniti acum bine integrati in societate, si care ii poarta tot respectul din lume si cate, cate oare astfel de exemple nu avem fiecare dintre noi? Eu cred ca aceasta "frumusete" o detine fiecare si se numeste "indumnezeire". Atat timp cat esti "curat" si vrei cu toata fiinta ta sa oferi celorlalti mai mult decat primesti, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Cat despre batranii din drumurile noastre, niciodata nu ne apar intamplator. De cele mai multe ori sunt pusi acolo pentru a ne aminti ca maine vom fi ca ei... Sau sa ne amintim ca avem un parinte, o bunicuta, o ruda sau o vecina, carora le dam mai putina atentie decat ar trebui... Sau... cum zicea cineva... e "sansa" pe care ne-o da Dumnezeu: intalnirea cu Mantuitorul Hristos!...

[glykys]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Tare mult as vrea ca acest topic sa fie printre preferatele fiecaruia dintre noi, dar nu ca prilej de lauda, ci ca indreptare personala si abordarea unei alte perspective in viata noastra atat de grabita si plina de patimi...
Ma intreb daca as putea gasi un exemplu folositor, fara a scoate prea mult in evidenta "fapta mea cea buna"... Ma tem insa ca e destul de greu, daca "frumusetea" apare "prin ochii tai". Atat timp cat tu nu mai esti cuprins de propriile griji si orgolii, si ai puterea sa "observi" astfel de lucruri, nu poti sa nu te implici fiindca frumusetea aceasta este atat de contagioasa incat te cuprinde si vrei neaparat "sa faci parte din ea".
"Oameni frumosi" sunt peste tot, in ciuda aparentelor. Pentru unii, noi insine reprezentam "o farama" de frumusete. Cand cei ce te cunosc, iti cauta privirea, si-ti ofera un zambet si un salut, cand un drum pe care in mod normal il faci in 10 minute se prelungeste la ore, fiindca nu te induri sa nu oferi celui care vrea sa te intrebe ce mai faci, sau sa-ti povesteasca "de-ale lui", mai bune si mai putin bune - biete oranduieli lumesti pentru descatusarea sufletului sau poate umplerea anumitor goluri, nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu, fiindca te scuteste de ura si rautati si-ti ofera dragostea si bucuria celor din jur.
Nu stiu cum sa spun... Eu vad frumusete peste tot: un copil, un preot, un batran sau batrana, o domnisoara visatoare pe strada, un tanar inteligent si bine-crescut, un profesor care a "luminat" multe generatii de elevi, deveniti acum bine integrati in societate, si care ii poarta tot respectul din lume si cate, cate oare astfel de exemple nu avem fiecare dintre noi? Eu cred ca aceasta "frumusete" o detine fiecare si se numeste "indumnezeire". Atat timp cat esti "curat" si vrei cu toata fiinta ta sa oferi celorlalti mai mult decat primesti, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Cat despre batranii din drumurile noastre, niciodata nu ne apar intamplator. De cele mai multe ori sunt pusi acolo pentru a ne aminti ca maine vom fi ca ei... Sau sa ne amintim ca avem un parinte, o bunicuta, o ruda sau o vecina, carora le dam mai putina atentie decat ar trebui... Sau... cum zicea cineva... e "sansa" pe care ne-o da Dumnezeu: intalnirea cu Mantuitorul Hristos!...

Da, da, da, multumesc, Mosh-Neagule!
Asta vreau si eu, de fapt, sa vedem lumea prin alti ochi, sa il descoperim pe aproapele nostru. Mergand pe strada cu maineil in buzunare, afundati in ganduri si in problemele cotidiene, ratam intalnirea cu aproapele si cu Domnul. Daca in loc sa ne bucuram de oameni si sa le daruim o privire, un zambet, putin timp, ne uitam urat la ei si zicem: ce-o mai fi vrand si asta? nu vede ca am destule pe cap? nu facem nimic si atunci credem ca lumea e urata si ca oamenii sunt rai. Egocentrismul naste mizantropie.

[Yasmina]

Pt ca pe un alt topic ne descarcam sufletul despre urateniile si supararile de la"scarbiciu",tocmai am ales sa scriu aici despre acei colegi de la care am invatat ceva bun si datorita carora fiecare zi la serviciu a fost o intalnire ca intre prieteni.

Da,dragii mei aceste lucruri s-au intamplat cu adevarat.Am avut colegi si sefi minunati.

Am avut o sefa care chiar daca era mai exigenta,tinea foarte mult la mine si se gandea mereu sa-mi faca vreun bine,sa-mi dea vreo prima,o atentie si mereu accepta sa-mi mai iau cateva ore libere sa ma duc la un vreun curs,la vreun examen sau daca interveneau probleme de familie.Intelegea ce se petrecea cu mine,si am avut in ea un real sprijin.

O alta colega,ma acoperea daca intarziam dimineata sau plecam mai pe furis la vreun curs,spunea sefei ca am venit dar sunt prin jur cu treburi,fara ca eu sa-i fi cerut acest lucru.In zile de sarbatoare,ma strecuram iarasi(tot cu acoperire) la vreo biserica din preajma,cu acatiste scrise de toate colegele.Cata intelegere domnea si unitate.Nu a fost motiv de cearta sau de suparare o singura data in cativa ani.

O alta colega,era numai zambet si dragalesenie,desi sotul ei cu care avusese o casnicie foarte fericita,murise tragic intr-un accident si o lasase singura inca de tanara;pt ca era fina,draguta si buna multi barbati ar fi fost interesati insa ea a preferat sa ramana singura,cu parintii.Zambea din orice si niciodata nu am auzit o vorba urata din gura ei sau vreo barfa despre colegi.Mereu imi dadea bani si ma trimitea la cofetaria din apropiere sa cumpar prajituri pt noi,mie imi cam era jena pt ca nu aveam bani insa ea nici nu voia sa auda,spunea ca este placerea ei.
Am vizitat-o si acasa,intr-o alta localitate si a fost extrem de primitoare, atenta;am petrecut un weekend atat de frumos la casa parintilor ei.

Tot la aceasta companie cu draguta care zambea mult,m-am imprietenit cu o alta draguta,o fata foarte frumoasa atat exterior cat si interior.Avea o mama vaduva pe care trebuia s-o ajute,avea o sora mai mare care crestea un copil fara tata,un alt frate fara serviciu...Se sacrifica foarte mult,petrecea timp si cu copilul sorei,se ocupa si de gospodaria soacrei,se intalnea si cu familia ei sa le aduca mancare sau bani.Am cunoscut-o si pe mama ei,si pe sora ei...ce familie de oameni buni;cata bunatate,cata daruire nici urma de viclesug sau rautati.
Am continuat sa ne mai vizitam,mult timp dupa ce nu am mai lucrat impreuna.

Va urma.

[Yasmina]

Am niste vecini tare draguti :)
Este vb despre o doamna mai in varsta,fosta profesoara,cu care am descoperit pasiuni in comun:gradinaritul si orhideele;mereu isi face timp sa-mi spuna ceva util,sa-mi dea un pont iar azi de dimineata mi-a lasat la usa un pliant despre niste reduceri la orhidee,care vor avea loc saptamana viitoare :)

Un alt vecin este o buna influenta,mereu cu un zambet pe fata,incearca sa-si faca existenta utila la pensie,asa ca in fiecare dimineata deschide garajul,matura,spala cimentul,sterge masinile,uda florile,toate fredonand vesel cate o melodie.
O data am avut probleme cu masina,am luat un taxi spre lucru,el a vazut si de atunci ma intreaba cum imi este masina,daca am nevoie de el numai sa-i spun ca si asa este acasa tot timpul.