Remember

[cristiboss56]

Sfântul Chiril a trăit în secolul al V-lea , în timpul împăratului Teodosie cel Mic, şi a fost nepotul arhiepiscopului Teofil al Alexandriei şi urmaş al acestuia în scaunul episcopal. A participat activ la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din anul 431. * Tot astăzi Biserica face pomenirea Sfintelor cinci fecioare : Tecla , Mariamni, Marta , Maria şi Enata ; a Sfântului Sfinţitului Mucenic Alexandru, episcopul Brusiei ; a Sfântului Mucenic Anania ; a Sfântului Cuvios Chir şi a sfintelor trei fecioare muceniţe din Hio. + Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne , miluieşte-ne şi ne mântuieşte-ne pe noi . Amin ! +

[cristiboss56]

O minte luminată de harul divin se cunoaste din cuvintele pe care le oferă şi operele pe care le creează. Sfântul Chiril al Alexandriei a fost unul dintre cei mai pătrunzători Părinţi, lăsând creştinătăţii o moştenire dogmatică nespus de importantă. A fost numit, in mod foarte convingător , " apărătorul Maicii Domnului", pentru că, prin scrierile şi mărturisirea sa, Sinodul al III-lea Ecumenic a anatemizat erezia fostului patriarh al Constantinopolului, Nestorie . Sfântul Chiril, prin propovăduirea pe care a desefăşurat-o, a fost un vrednic urmaş al Sf. Atanasie al Alexandriei , continuând cu spor eforturile anterioare ale acestui. <<< Va continua >>>

[cristiboss56]

Cunoaştem foarte puţine lucruri despre viaţa Sfântului Chiril înainte de ocuparea scaunului patriarhal din Alexandria. S-a născut în jurul anului 370 în acest faimos oraş, într-o familie de creştini. Unchiul său, Teofil, a ocupat scaunul de patriarh al Alexandriei între anii 385 şi 412 , lui urmându-i Sfântul Chiril. Teofil a fost cel la iniţiativa căruia s-a organizat în 403 Sinodul de la Stejar, în urma căruia a fost condamnat pe nedrept Sfântul Ioan Hrisostom. Sfântul Chiril a participat şi el, fiind de acord cu hotărârea finală, probabil datorită influenţei unchiului său. Cert este că, mai târziu, Sfântul Chiril nu va mai repeta această greşeală în cadrul Sinodului al III-lea Ecumenic, atunci va rosti o hotărâre dreaptă şi înţeleaptă împotriva ereticului Nestorie. Astfel , în 412 , la vârsta de 42 de ani, Sfântul Chiril a fost ales patriarh al Alexandriei, datorită vieţii sale curate. <<< Va continua >>>

[cristiboss56]

Sfântul Chiril s-a dovedit încă de la începutul păstoririi sale un bărbat cu personalitate. A evitat să facă diverse compromisuri periculoase cu autorităţile, sau să îngăduie continuarea sărbătorilor păgâneşti în cetate. Până în prezent , Sfântul Chiril este prezentat în unele studii de specialitate ca fiind un om impulsiv, foarte agresiv şi chiar făcut responsabil de gesturi nedemne de un ierarh. Cel mai mult i se reproşează pretinsa implicare în uciderea filozoafei păgâne Hypathia, din anul 415 . Este absurd să credem că o persoană care a lăsat o întreagă operă despre iubirea lui Dumnezeu faţă de om ar îndemna la crime. Hypathia a fost într-adevăr, ucisă de un grup de creştini fanatici, dar implicarea Sfântului Chiril nu are la bază nici un argument. I s-a mai reproşat , de asemenea , atitudinea orgolioasă in faţa problemelor dogmatice şi dorinţa de a se impune cu orice preţ împotriva patriarhiei constantinopolitane. Din nou , i se atribuie un comportament absurd, care nu se aplică deloc Sfântului Chiril. El a fost un om pregătit să apere dreapta credinţă, iar dacă înflăcărarea sa a fost interpretată greşit este doar vina unor pretinşi experţi care caută să denatureze adevărul. <<< Va continua >>>

[cristiboss56]

În anul 428, Nestorie devine patriarh al Constantinopolului. Era un om destul de cultivat, pregătit teologic, dar care nu reuşea să înţeleagă în mod corect unitatea celor două firi în persoana Mântuitorului Hristos. Nestorie considera că fiecare fire , atât cea dumnezeiască, cât şi cea umană are persoana ei şi, prin urmare, Mântuitorul are de fapt două persoane. De asemenea, o numea pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, doar Născătoare de om sau, în cel mai bun caz, Născătoare de Hristos. Nestorie tăia ipostasul dumnezeiesc în două, afirmând că Născătoarea de Dumnezeu nu putea să nască dumnezeirea, deci numele acordat nu i se potriveşte. Sfântul Chiril a remarcat greşeala şi i-a cerut, începând cu anul 429, să renunţe la această eroare. Nestorie nu s-a supus şi aşa a avut loc Sinodul de la Efes, din anul 431 . Sfântul Chiril a ajuns mai repede decât patriarhul Antiohiei , Ioan. Acesta îl susţinea pe Nestorie, acuzându-l pe Sfântul Chiril că doreşte să-şi mărească puterea. Odată ajuns la Efes, Sfântul Chiril a convocat Sinodul fără a-l mai aştepta pe Ioan, lucru care s-a dovedit o greşeală. Atunci Ioan al Antiohiei a sosit şi a aflat că Nestorie fusese anatemizat, a convocat la rândul său un sinod şi l-a excomunicat pe Sfântul Chiril. Discuţiile dintre cei doi ierarhi s-au încheiat abia peste doi ani, atunci când au semnat o mărturisire de credinţă comună. Acest fapt i-a atras noi critici Sfântului Chiril din partea susţinătorilor săi care l-au acuzat că a renunţat la terminologia adoptată în favoarea celei antiohiene. A fost nevoie de o nouă rundă de explicaţii suplimentare pentru a-i împăca şi pe aceştia. În cele din urmă, hristologia chiriliană a biruit şi , în anul 444, Sfântul Chiril s-a stins în pace şi linişte. <<< Va continua >>>

[cristiboss56]

În limba română , scrierile Sfântului Chiril au fost traduse în mare parte graţie râvnei părintelui Dumitru Stăniloae. Nu mai puţin de patru volume din colecţia "Părinţi şi Scriitori Bisericeşti" au fost închinate acestui mare ierarh. Dintre ele, cea mai cunoscută este, fără îndoială, tâlcuirea Evangheliei după Ioan. Părintele Stăniloae a oferit nu doar o traducere modernă, ci şi nu mai puţin de 2.226 de note explicative care îmbogăţesc nespus de mult textul şi îi dezvăluie profunzimile ascunse cititorului niniţiat. În scurta introducere a aceste scrieri monumentale, părintele Stăniloae preciza : " Cele create depind în toate de altele şi, in ultimă analiză, de acel izvor independent, de la care primesc toate prin împărtăşire. Dumnezeirea le are toate prin Sine sau prin fire. Dar firea, care are sau este toată prin Sine, trebuie să aibă şi bucuria iubirii desăvârşite, care înseamnă o comuniune de Persoane unite în grad suprem în unitatea firii. Sfântul Chiril întemeiază astfel, în mod genial, hristologia şi învăţătura despre Sfânta Treime. Dumnezeirea ca existenţă absolută este astfel tema fundamentală în gândirea Sfânului Chiril în această operă"

[cristiboss56]

Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus şi a propovăduit Evanghelia la indieni. A fost răstignit de păgâni în Alvanupoli. Sfântul Varnaba a fost unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului , a călătorit împreună cu Sfântul Apostol Pavel şi a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, Roma , Alexandria şi Cipru, unde a fost ucis. " Plecându-te voinţelor Aceluia , la a Cărui voinţă toate se pleacă, şi urmând Lui ca Învăţătorul adevărului, paharul morţii prin patima Crucii bucurându-te l-ai bătut şi stai înaintea celui ce este marginea doririlor, impreună cu apostolii şi cu îngerii dănţuind, Vartolomee, pururea mărite" .

[cristiboss56]

Tot în această zi, pomenirea soborului Arhanghelului Gavril din Adin. Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavril a început a se face în Sf. Munte al Athosului, la o chilie a Mănăstirii Pantocrator, ce se numeşte "Axion estin", la locul cel numit Adin. * Tot în această zi , pomenirea Sfântului Mucenic Teopemt împreună cu alţi patru, care de sabie s-au săvârşit. * Tot în această zi, pomenirea Sfântului Neansi, preaînţeleptul mucenic. + Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne , miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin

[cristiboss56]

Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt , care a trăit pe la anii 350-400. La început a vieţuit, o vreme , în Mănăstirea Ermopale, din părţile Tebaidei, apoi s-a retras în pustie, fără să mai vadă om timp de şaizeci de ani. Aici şi-a găsit pacea inimii şi se ruga nu doar pentru el, ci pentru toată Biserica şi pentru necazurile oamenilor din lume. Trăia din osteneala mâinilor sale. Cuviosul Onufrie a murit în anul 400 şi a fost îngropat de Sfântul Cuvios Pafnutie. <<< Fugind de tulburările cele lumeşti şi de grijile vieţii ca de cele vrednice de fugă şi de defăimat, te-ai dus la locuri neumblate, şi singurătatea ca o pasăre mulţi ani ai petrecut, ascuns fiind în crăpături, în peşteri şi în prăpăstii, avându-ţi cugetul întins spre Domnul şi împlinind poruncile Lui. De la care ai luat har, Cuvioase, şi ca soarele ai strălucit. Părinte, roagă-te neîncetat să ne mântuim noi ! Amin + >>>

[cristiboss56]

Aceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian şi era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare şi strălucit bărbat , anume Eutolmie. Şi fiind botezată de Eutalie episcopul, şi ajungând în vârsta de 15 ani, trăgea şi întorcea spre credinţa în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu dânsa, şi le învăţa să se ferească de idoli. Dar a fost pârâtă la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Şi fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi pentru acee a fost bătută şi pătrunsă prin urechi cu ţepi de fier arse, atâta cât i-a dat şi sângele pe nări, şi i s-a încins tot capul de arsură ; după aceea tăindu-i-se capul , s-a mutat către Domnul.
<< Săvârşindu-ţi sufletul curat, Mărită, ai primit harul Duhului şi cu rănile trupului te-ai arătat preafrumoasă. Pentru aceasta fiind tu curată desăvârşit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, Prealăudată >>. Sfânta Muceniţă Achilina este un model de jertfelnicie şi de unire cu Hristos pentru eternitate. Puritatea şi fecioria sufletului ei a fost primită de Mirele Cel veşnic - Hristos, Care S-a logodit cu ea în taina iubirii sfinte . Această unire a fost numită de Sfinţii Părinţi :" îndumnezeire. Hristos însă nu Se uneşte spiritual decât cu sufletul feciorelnic de păcate, înmiresmat de puritate şi de rugăciune şi împodobit cu virtuţile ca şi cu nişte flori preaalese care nu se vestejesc niciodată" .