Biserica si Psihologia

[cezar_ioan]

Din fericire, fără să înţeleagă prea bine/complet/exhaustiv aceste concepte importante (şi cred că bine faci că le-ai enumerat, spre reflecţie şi cunoaştere fie şi intelectuală, că nu strică deloc) mulţime mare de cuvioşi şi sfinţi strălucesc pe cerul Ortodoxiei.
Lucrarea harului Duhului Sfânt în omul evlavios este tainică, numai de Bunul Dumnezeu ştiută. Psihologia noastră poate, cel mult, să se lase cuprinsă de dragostea de Dumnezeu şi să conlucreze, cât îi stă omului în puterea de voinţă conştientă, cu Duhul Sfânt.

Acesta nu este o idee de-a noastră, nu e un produs psihic şi nici măcar nu e nevoie să Îi acordăm mai multă semnificaţie decât ne-a oferit Hristos Domnul. Ci este Cel ce Este.
Duhul lucrează înlăuntrul inimii, în rărunchii noştri, în adâncuri (de unde oarecînd striga Psalmistul "auzi-mă!") unde, cel mai adesea, noi nu avem acces cu mintea. Şi totuşi, Duhul ne ocroteşte, ne spală cu isop, ne zideşte "inimă nouă" şi "duh stăpânitor" ş.a.m.d.

Duhul Sfânt lucrează în noi deşi nu (ne propunem să) Îl epuizăm cognitiv sau măcar să-i aprofundăm conţinuturile. (Nu suntem "duhologi", ne e suficient să fim creştini, o, de-am fi cu adevărat!) El rămâne ŞI misterios, tainic, inexprimabil, deşi pe deplin lucrător şi constatabil în efectele Lui asupra fiinţei noastre.

[Marcel_Ionut]

Asta seara am vazut un film magnific, filmul este bazat pe un fapt real asa ca il recomand cu caldura. Filmul se numeste Antwone Fisher, si il recomand mai ales celor spun ca psihiatria nu este buna de nimic.

[Corinusha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aş propune şi o listă de subiecte pentru dezbateri întru clarificare:

1. Domeniul Psihologiei; limite. Este acesta o provocare sau o stânjenire a Bisericii?
2. Motivele şi scopurile activităţii psihologilor.
3. Metode (căi) de cunoaştere şi intervenţie în Psihologie. Comparaţie cu activitatea Bisericii.
4. Problema sensului vieţii - comparaţie şi relaţii între abordarea Bisericii şi cea a psihologiei.
5. Moartea - comparaţie şi relaţii.
6. Mântuirea - este, oare, de competenţa psihologilor???
7. Păcatul - este oare de competenţa psihologiei?
8. În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii? Exemple concrete.

Probabil că se pot ivi nenumărate alte subiecte.
Deocamdată acestea mi-au trecut prin minte, nu ştiu dacă sunt cele mai inspirate teme...
Sper să putem înfiripa o dezbatere folositoare pentru toţi.

Doamne ajută!

1. În opinia mea, Psihologia ar trebui să fie o completare a Bisericii (pfff, nu ştiu cum să mă exprim) în sensul că... un preot, ar putea trimite un om la psiholog în cazul în care acesta crede că poate fi ajutat. Dacă e vorba de o depresie gravă sau tentaţa de sinucidere sau o altă problemă care îi poate fi atribuită psihologului spre ameliorare.

2. Scopul activităţii de psiholog e acela de a ajuta oamenii, să se descopere pe sine, de a-i ajuta acolo unde nu ştiu ce să facă, dar mai ales, de a-i îndruma oarecum pe calea cea bună. Există şi la psihologi un cod deontomogic şi o morală, fie ei atei sau creştini.

3. Metodele pot fi aceleaşi ca şi metodele folosite în Biserică. Dacă un psiholog face meseria din dragoste pentru oameni, atunci cu siguranţă clientul lui nu va avea de suferit din cauza ŢsfaturilorŢ psihologului.

4. Problema sensului vieţii... Am terminat psihologia, dar nu m+am gânsit la o comparaţie între abordarea Bisericii şi ea a phihologului. Dacă reuşesc sa ma informez în această privinţă, revin cu un răspuns.

5. Moartea. Atâta timp cât poţi "convinge" ca psiholog pe cinva care are gânduri sinucigaşe că nu e bine ce vrea să facă şi îl poşţi ajuta in acest sens, foarte bine.

6. Mântuirea nu mi se pare de competenţa psihologilor. Psihologul epsiholog, preotul este preot. Deşi au câteva aspăecte comune, nu e acelaşi lucru. Decât dacă preotul este şi psiholog în acelaşi timp. Asta, cred eu, ar fi ea mai buna combinaţie pentru a putea ajuta pe cineva întro problemă ce ţine de suflet.

7. Păcatul, la fel, nu mi se pare de competenţa psihologului, atâta timp cât nu e vorba de ucidere sau fapte penale. Aici ar fi mai multe de discutat despre tot ce ţine de confidenţialitate si etica,dar nu despre asta e vorba cum.

8. la punctul 1 am răspuns oarecum şi la această întrebare. Deşi aş vrea să scot din context cuvântul slujitor, din simplul motiv ca meseria nu e ceva care să se supună la altceva... În schimb pot merge mână în mână.


Nu sunt as, dar dat fiind faptul că am terminat această facultate şi mi+am pus atât eu, cât şi alţii aceste întrebări, eu am găsit răspunsurile de mai sus.

[cezar_ioan]

Mulţumesc Corinusha! În cea mai mare parte am aceeaşi opinie...:)

[Corinusha]

Cu placere.

Interesant e ca si la facultate ni s-a spus sa reflectam la intrebarea: psiholog sau preot? si bine inteles, a trebuie sa ne argumentam raspunsurile.

Si unii psihologi (zic unii, oentru ca nu il cunosc/nu ii voi cunoaste pe toti), si mare parte dintre cei cu care am avut cursuri imi impartasesc opinia legata de subiectul acesta.
Pana la urma e logic. Psihologia cred ca tocmai de la preoti se trage, si s-a imbunatatit pentru a putea ajuta omul sa treaca mai usor peste anumite momente dificile din viata, pe langa rugaciune. Are partea ei practica.
Multi psihologi, chiar indeamna clientii (pentru ca nu li se zice pacienti) sa continue consilierea/terapia, dar sa se roage lui Dumnezeu pentru ca recuperarea sa aiba loc cat mai degraba si cat mai bine.
Ca sunt ramuri ale psihologiei care chiar nu au treaba cu Dumnezeu si sunt chiar "neortodoxe" aia e partea a doua. Pentru ca sunt. Dar si acelea ii ajuta pe unii. Cum e hipnoza. Personal, nu sunt foarte de acord cu ea, pentru ca prin hipnoza poti manipula oamul, ceea ce nu e conform cu Codul Deontologic al psihologului, dar cine foloseste metoda doar pentru rezultate, nu cu ganduri ascunse, are stima mea.
Numai si aici, din pacate, sunt cei care practica hipnoza pe oameni, tocmai cu scopil de a-i manipula. E ca si preoti. Cei care fac asta din chemare, si cei care o fac cu alte sopuri decat imbunatatirea starii clientului.

Aoleu, opriti-ma ca scriu romane....

[Corinusha]

În prealabil postat de cezar_ioan

...........:)
Sunt într-o pasă proastă de vreo 5 ani...:)
Mai precis, românii pasează prost la traba cu psihologia, pasează tot înapoi, spre propria poartă.
Din experienţa mea şi a colegilor (câţi au rămas în ţară, că majoritatea, peste 50% trăiesc în alte ţări, unde îşi pot face meseria) am constatat de-a lungul anilor următoarele:
- clienţii locului vin la psiholog cam cum se duc la doctor, la preot şi la vrăjitoare: vor minuni; dacă nu li se face niscaiva magie, românii încep să bată din picior, vociferează, protestează apoi te fac şarlatan etc. Un singurul lucru nu vor: să lucreze cu ei înşişi, întru creşterea conştiinţei de sine şi rafinarea simţului analitic. Pomană, vrăji, formule - da! Reflecţie curajoasă asupra propriei minţi şi organizări sufleteşti - NU.
- oamenii nu vor să priceapă în ruptul capului că sunt participanţi activi (chiar principali) la propriile eşecuri sau succese, la propriile suferinţe sau bucurii. Mereu e de vină altcineva - partidul, Ceauşescu, Băsescu, minerii, soţul, soţia, Dumnezeu, dracu, şefu, colegii, vremea, soarele, ploaia, vârcolacii. Niciodată nu sunt eu responsabil, ci mereu altcineva pentru ce mi se întâmplă - zice românul.
- unii, ca şi Dobrin, se simt jigniţi când le aminteşti că trebuie să şi plătească şedinţa; lor li se cuvine totul pe gratis, ba chiar ar trebui să te simţi onorat că ai primit pe unul ca Dobrin în cabinetul tău sau în casa ta. Totuşi, aceşti bieţi bolnavi, deşi uneori lucrează în domeniul contabil, omit un lucru: patima sau dereglarea care i-a adus la psiholog costă de zeci sau sute de ori mai mult şi mai usturător decât banii pe care îi dau pe o şedinţă sau pe o perioadă de consiliere. Unul şi-a pierdut o vilă în Iancului, la crâşmă şi la păcănele; şi cu toate acestea era foarte intrigat când i-am spus că aştept să-şi plătească şedinţa. I se părea nedrept, vai. Ce om rău sunt şi ce viclean, mi-a spus şmecherul şi a plecat trîntind uşa....
Uite şi topicul de faţă: sunt atâtea oportunităţi de a dezvolta subiectul dar "jucătorii" stau cu deştu-n gură sau fluieră mîncînd seminţe. Iar Dobrin, în stilul ei tipic pentru un hooligan din Londra (unde susţine că hălăduieşte de-o vreme), aruncă cu petarde şi dărâmă garduri.
Ce vrei să iasă de aici?
Psihologie? Educaţie? Cunoaştere a sufletului omenesc?
Nici vorbă.

În pădure şi pe maidan e loc pentru orice altceva dar nu pentru cugetare şi muncă sufletească.

Abia acum am vazut postarea, dar cata dreptate ai!!!!
Eu fac masterul consiliere psihologica si psihoterapie, dar stiu deja ca nu am nici o sansa sa profesez in tara. Dar tot vreau sa o termin. Poate, la un moment dat, voi putea profesa, pentru ca este ceea ce vreau sa fac.
Intre timp, m-am inscris si la managementul reserselor umane, dar nu se compara... Nici pe departe.
Sper doar ca romanul sa realizeze ca jucatorul principal al problemelor sale e chiar el isusi si sa doreasca sa lucreze cu sine.

[maximotgv]

Pun si eu o intrebare de mirean nestiutor: Care este pozitia bisericii fata de psihoterapie? Poate un duhovnic sa dea canon sa nu mergi la psiholog pentru ca psihologul este ceva dracesc?
Unde anume este scris ca psihoterapia este un pacat? Care porunca este incalcata?

[Yasmina]

În prealabil postat de maximotgv

Pun si eu o intrebare de mirean nestiutor: Care este pozitia bisericii fata de psihoterapie? Poate un duhovnic sa dea canon sa nu mergi la psiholog pentru ca psihologul este ceva dracesc?
Unde anume este scris ca psihoterapia este un pacat? Care porunca este incalcata?

Aceiasi nelamurire o am si eu...

[AlinB]

Nu este, dar mereu o sa se gaseasca un 'dreptmaritor' sa o demonizeze.

Nu zic ca ar fi neaparat un lucru bun, un psiholog nu are repere morale prea exacte, oricum nu se suprapun decat vag si pe alocuri cu cele crestine si din punctul asta de vedere, frecventarea (doar a) psihologului poate fi nu tocmai productiva dpdv duhovnicesc.

Insa pe alocuri, ele se pot suprapune si daca omul frecventeaza si biserica, duhovnicul si nu exista un conflict intre cele doua laturi, atunci poate fi un lucru bun.

[Marcel_Ionut]

Psihologie și viață duhovnicească (VIDEO)

http://www.sfintiiarhangheli.ro/mult...niceasca-video