Sfintii Zilei

Sfantul Fanurie - viata si patimirea



Viata

Sfantul, nu se stie cand s-a dus spre Domnul, caci nu se stie cand i s-a taiat capul si nici numele cetatii nu s-a retinut. In anul 1500 d. Hr. niste pastori pasteau turmele in valea unor munti prapastiosi, in tot acest timp, varful celei mai grozave rapi era luminat de o lumina care nu s-a stins tot timpul.

Cand pastorii si-au facut bani suficienti, s-au gandit sa se intoarca la casele lor, din mare departare fiind fiecare, dintre cei mai curajosi, banuind ca in varful acelui munte era o comoara, s-au legat cu franghii groase si ceilalti i-au ajutat si s-au suit la acea inaltime. Era acolo o pestera, in care erau sfintele moaste, si ardea o faclie mare, aceea pe care o vazusera tot timpul pastorii, iar pe pieptul sfintelor moaste era o piele de dobitoc pe care era scris cu ceva tare toata viata Sfantului Mare Mucenic Fanurie pe care o redam mai jos.


In cetatea parintilor acestui sfant era un mare negustor - tatal acestui sfant - cel mai bogat din acele locuri, care avea 13 baieti dintre care cel mai mare era Fanurie, care avea atunci 12 ani.

Si cum era obiceiul locului, acesta urma filosofia; era bland, silitor la carte, foarte milostiv, dar era pagan ca si intreaga lui familie. Mama lui era buna si frumoasa, avea tot ce-i trebuie, dar nu voia sa stie despre treburile si averea sotului ei. Intr-o zi, inapoindu-se cu multi bani si lucruri, sotul ei a fost atacat, ucis si jefuit, iar datornicii indata ce au auzit aceasta, desi ei aveau de dat, au venit sa ceara ce nu li se cuvenea. Astfel, in scurt timp, mama lui a ramas saraca, locuind intr-o bucatarie, dar si acolo ea era napastuita, fara nici un mijloc de a se hrani cu cei 13 copii.

Intr-o zi Fanurie a povestit de mama sa unui copil, ca mama sa era o sfanta pentru ca toata ziua plange si se roaga, dar ca ei, copiii, au mancare si sunt ingrijiti, insa nu stie de ce mama lui se imbraca in haine tot mai saracacioase. Ei, copiii nu o suparau, dar ea plangea toata ziua. Atunci prietenul sau i-a spus urmatoarele: "Bine, bine, pazeste tu pe mama ta intr-o seara si sa-mi spui mie a doua zi cand ne vom vedea la scoala daca e sfanta sau nu."


Atunci copilul Fanurie a pandit-o si seara dupa ce mama sa le-a dat sa manance si i-a culcat pe toti, fiind sigura ca toti copiii ei dorm, si-a spalat fata, s-a uns cu aromate, si-a pus valul si haine scumpe cum nu mai vazuse niciodata Sfantul Fanurie si a plecat. Copilul a urmarit-o si a vazut-o ca a intrat intr-un local de noapte, de petrecere, unde majoritatea oamenilor din local erau beti. Mama lui juca in acest local si avea primul numar, in timpul jocului canta plangand, caci n-ar fi vrut copiii sa afle prin ce sacrificii le castiga hrana de toate zilele, ca sa fie cu ei. Iar oamenii din local o credeau beata si in aceasta stare in care se afla era mai mult decat frumoasa. Atunci Fanurie s-a apropiat de tribuna si a strigat o data tare:


"Mama!" La glasul copilului, mama, de groaza si de durere ca a fost descoperita de fiul ei cel mai mare, a cazut jos. Plecand din local, Fanurie a parasit cetatea si s-a dus la malul unei ape mari, care curgea in apropierea acelei cetati - nu cu putine greutati, caci isi zdrobise picioarele de pietre in fuga lui disperata.

La malul apei, a vazut niste pastori care voiau sa treaca pe celalalt mal cu o corabie. El i-a rugat atunci sa-l treaca si pe el dincolo. Pastorii plecand in ale lor, Fanurie a ramas singur pe tarm. in acea pustietate salasluia un pustnic batran care de 65 de ani nu mai vazuse chip omenesc, fiind foarte imbunatatit si placut Domnului, care dandu-i un toiag Domnul, i-a zis: "Du-te repede la malul apei si ia de acolo pe placutul Domnului Dumnezeu Fanurie, ca fiind ales de Domnul, sa fie ajutator celor in nevoi. Desi de la chilia sfantului si pana la malul apei era cale de trei zile, avand de coborat un munte foarte aspru - prin puterea lui Dumnezeu - sfantul a ajuns langa Fanurie, dupa o ora si a spus copilului: "Vino la mine Fanurie!" Iar copilul auzind numele sau a raspuns: "Au tu ai cunoscut pe tatal meu?" Apoi a mai zis asa: "Daca ai fi cunoscut tu pe mama mea, mai bine as fi ramas aici sa ma manance fiarele salbatice".

Sfantul mirandu-se intru sine, a tacut. Si iarasi, prin minune, au suit muntele cel cumplit intr-un ceas, drum care cu piciorul nu se putea face decat in opt zile, fiind foarte stancos si prapastios.

Aici, in pestera sfantului celui batran, a trebuit sa se lupte cu asprimea firii lui Fanurie, ca sa-l faca crestin si totodata, ca sa-l faca sa ierte pe mama sa. Dupa botezare, Fanurie a fost slobozit sa se duca in cetate ca sa ia iertaciune de la mama sa si sa vada cum este situatia fratilor sai. Dar, inapoindu-se in cetate, a aflat ca mama lui nu cazuse lesinata, ci chiar moarta in acea noapte, iar fratii sai, dupa ce a fost ingropata ea, s-au impartit intre neamuri, fara sa stie unde se gaseste fiecare. Fanurie s-a intors inapoi in pustie, nemaiavand nici o legatura cu cele lumesti.

Si atat a sporit in cele duhovnicesti dupa aceea, intrecand chiar pe acel sihastru cu post si rugaciuni, si era atat de milostiv, ca facand si lucrand ogoarele, alerga adunandu-le si hranea pe drumeti, aducand pe spatele sau si apa de baut. Hrana lui, la inceput, timp de trei ani, a fost din trei in trei zile, mancand atata paine muiata cat lua cu doua degete dintr-o sticla, stapanindu-se mult, a nu lua nici apa, iar dupa aceea, a inceput a manca, numai sambata si atunci destul de putin.

El se impartasea des cu Dumnezeiestile Taine, cerceta pustnicii din acea pustie, si se ostenea mult, pentru a cara cu mainile atat radacini pentru hrana, cat si sa scoata pietre, de pe prea putinul pamant din preajma chiliei lor pustnicesti - semanand putine legume si cine va putea spune privegherile lui de toata noaptea, arsita si gerul, caci coliba lui fiind dincolo de munte, nu avea acoperis, cerand Domnului Dumnezeu, ca prin a-ceasta rabdare, sa-i dea si lui, dincolo de moarte, un acoperis in cerul Sau cel dumnezeiesc.

Si atata milostenie avea, incat si pe fiarele care se atacau intre ele, le impaca, ingrijindu-le, daca erau ranite si aranjandu-le culcusuri bune, ca nu de putine ori, l-a gasit parintele lui (pustnicul), culcat alaturi de vreun sarpe mare, care in timpul somnului lui Fanurie il pazea in gura vizuinei ca sa nu-l atace vreo alta fiara.

De asemenea, el avea darul, ca cei ce sunt atacati de multe fiare de prin pustietati, sa le certe pe ele si sa le porunceasca lor a se salaslui mai departe intr-o prapastie si sa nu mai supere pe vreun om, incat si fiarele cele mai de temut, cand erau atacate de om sau de alta fiara mai puternica, desi nu aveau grai, intorceau ochii spre coliba lui Fanurie si indata erau scapate. Deci s-a facut iubit de toate pustiile, din imprejurimi si mai departe, iara toti locuitorii pustiului multumeau lui Dumnezeu ca le-a trimis lor pe acel tanar prea imbunatatit, care si fiarele le imblanzeste si pe oameni ii tamaduieste.

Era in apropierea acelei pustii, o cetate mare si frumoasa, cu oameni foarte inrautatiti si plini de boli si lucruri necurate. La rugaciunea celor buni, a fost chemat sa se duca si sa ajute in neputinte si in boli sfantul, desi, nu voia sa paraseasca pustia, totusi pentru locurile celor nevoiasi si pentru rugamintea cuviosilor pustnici de a-i milui, de a-i mangaia si de a-i tamadui, s-a supus si s-a dus in acea cetate.

Si cine va spune marea lui bunatate catre cei saraci, in special catre vaduve si orfani, gandindu-se la fratii Iui si la mama lui, ca niciodata, o rugaminte a acestora nu a ramas neascultata, vindecand bolile cele mai cumplite, dregand si indreptand ochii orbilor, ajutand surzilor sa auda, precum si mutilor din nastere, numai cu rugaciunea sa, cu lacrimi, catre Dumnezeu, nemancand niciodata pana nu se implinea rugaciunea, neodihnindu-se pe patul sau si multe siroaie de lacrimi varsa, ca si hainele si le uda de la lacrimi. Caci asa spunea fericitul si preafericitul: "Miluieste, Doamne, pe acesti necajiti, ca zidirea Ta sunt, deschide ochii, ca sa vada frumusetea cerului Tau si lumina zilei, si sa nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu rusinea neamului lor".

Asemeni, cu lacrimi multe, se ruga pentru muti, pentru care spunea: "Deschide buzele lor cele inchise, lumineaza-le mintea, ca sa Te slaveasca pe Tine, si cu buzele lor sa sarute chipul Tau cel nefacut de mana si cu lacrimi sa spele intrarile in biserica, ca astfel sa se proslaveasca numele Tau cel sfant".

Iar pentru surzi se ruga cu mai multe lacrimi zicand: "Auzi-ma pe mine, Doamne, in ceasul acesta, de acum si cerceteaza si deschide auzul robilor Tai, ridica greutatea neauzirii, ca auzind sa auda glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele rotilor si toate sunetele de pe pamant.

Si atat de mare era rugaciunea lui catre Dumnezeu si plangerea, ca uneori, si paganii plangeau auzindu-i rugaciunile si vazandu-i lacrimile.

Deci un an de zile a mers in toate laturile cetatii, vindecand, mangaind si botezand si invatandu-i dreapta credinta, iar diavolul, uratorul binelui, foarte s-a maniat, fiindca toti robii lui ii luasera si-i indreptasera minunatul Fanurie, si prefacandu-se intr-un tanar strain s-a prezentat la imparatul acelei cetati, spunandu-i ca un tanar s-a salbaticit, spunand minciuni, despre sfantul, ca doreste ca toata cetatea sa fie de partea lui si pe imparat sa-l inlature si ca toate cele faptuite de el, nu sunt cu puterea lui Dumnezeu, ci cu vraji, ca poporul sa fie cu el si sa poata inlatura pe imparat".

.................................................. .....
Sfinte Mare Mucenic Fanurie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...rea-73089.html

[Ekaterina]

"Cuviosul Pimen era de neam egiptean. El, luand pe cei sapte frati ai lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii. Dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din fireasca dragoste catre fiii sai, s-a dus la dansii, voind sa-i vada; dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor. Ducandu-se ea la biserica, astepta venirea lor; dar cand ei au venit la biserica si ea li s-a aratat lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrand in chilie, au incuiat usa. Apropiindu-se ea de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangand cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns. Femeia plingand mult la usa chiliei lor, a auzit-o parintele Anuvie, fratele lor cel mai mare, si, intrand la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: Ce sa facem cu batrana aceasta care plinge si nu se duce de aici?"
http://www.crestinortodox.ro/calenda...pul-36113.html

[glykys]

http://www.crestinortodox.ro/diverse/mitropolitul-varlaam-sfintenie-cultura-69495.html

In vremea lui s-a tiparit Cazania lui Varlaam, prima carte tiparita in limba romana in Moldova.

[Marius22]

Astazi, 4 septembrie, se face si pomenirea Sfantului Proroc Moise, cel ce a scos poporul iudeu din robia egipteana si care, potrivit Traditiei, a scris primele cinci carti ale Vechiului Testament sau Pentateuhul.

Viata si lucrarea Sfantului Proroc Moise ne arata inca o data ca Dumnezeu le alege "pe cele slabe ale lumii ca sa le rusineze pe cele tari". Moise insusi spune despre sine: "eu nu sunt om indemanatic la vorba, ci graiesc cu anevoie si sunt gangav". Pe acestui om gangav l-a alege Dumnezeu, ii decopera taine minunate si prin el lucreaza minuni.

O cantare bisericeasca trimite la acest fapt: "Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gangavul, a scris Legea cea de Dumnezeu insuflata. Ca scuturand tina de pe ochiul mintii vede pe Cel ce este si se invata cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiestile cantari".

Acest tropar arata lucrarea minunata si mai presus de fire pe care Duhul Sfant o savarseste cu oamenii spre slava lui Dumnezeu. Caci Duhul "pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le plineste".

[Ekaterina]

Tot astazi se cinsteste si Sfantul Mucenic Vavila, despre care Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca era "om mare si slavit, daca poate fi numit om".

Sfantul Mucenic Vavila a fost Episcop al Antiohiei in timpul imparatului Numerian. Acest imparat a ramas in istorie ca un om crud, ucigand cu mana lui mai multi copii nevinovati, printre care si pe fiii Hristodulei, o femeie crestina nobila. Acesti copii il aveau ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Vavila si se numeau: Urban - 10 ani, Prilidian - 9 ani, Hippolinus - 7 ani.

Sfantul Vavila nu-i permite imparatului Numerian sa intre in locul in care se aflau la rugaciune crestinii, spunandu-i ca fiind idolatru nu are voie sa intre acolo unde se slaveste numele Adevaratului Dumnezeu. Imparatul se razbuna pe Sfantul Vavila si dupa mai multe chinuri da porunca sa i se taie capul.

Sfantul Ioan Gura de Aur ii inchina Sfantului o omilie in care spune: "Oare de cine sub soare s-ar fi putut teme acest barbat sfant, el care fara frica si cu atata autoritate l-a certat chiar pe criminalul imparat?… El i-a invatat cu aceasta pe toti imparatii sa nu indrazneasca a se intinde dincolo de autoritatea incredintata lor de Dumnezeu, si de asemena a aratat clerului cum sa isi foloseasca propria lor autoritate".

[Ekaterina]

Tot astazi se cinsteste si Sfantul Mucenic Vavila, despre care Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca era "om mare si slavit, daca poate fi numit om".

Sfantul Mucenic Vavila a fost Episcop al Antiohiei in timpul imparatului Numerian. Acest imparat a ramas in istorie ca un om crud, ucigand cu mana lui mai multi copii nevinovati, printre care si pe fiii Hristodulei, o femeie crestina nobila. Acesti copii il aveau ca parinte duhovnicesc pe Sfantul Vavila si se numeau: Urban - 10 ani, Prilidian - 9 ani, Hippolinus - 7 ani.

Sfantul Vavila nu-i permite imparatului Numerian sa intre in locul in care se aflau la rugaciune crestinii, spunandu-i ca fiind idolatru nu are voie sa intre acolo unde se slaveste numele Adevaratului Dumnezeu. Imparatul se razbuna pe Sfantul Vavila si dupa mai multe chinuri da porunca sa i se taie capul.

Sfantul Ioan Gura de Aur ii inchina Sfantului o omilie in care spune: "Oare de cine sub soare s-ar fi putut teme acest barbat sfant, el care fara frica si cu atata autoritate l-a certat chiar pe criminalul imparat?… El i-a invatat cu aceasta pe toti imparatii sa nu indrazneasca a se intinde dincolo de autoritatea incredintata lor de Dumnezeu, si de asemena a aratat clerului cum sa isi foloseasca propria lor autoritate".

[tabitha]

Sfântul Prooroc Zaharia - preot la Templul din Ierusalim, soțul Sf. Elisabeta și tatăl Sf. Prooroc și Înainte-mergător Ioan Botezătorul - este sărbătorit în data de 5 Septembrie. Soția sa, Sfânta Elisabeta, era sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. O familie de Sfinți !!

http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp...=1&FSID=102502

[glykys]

1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica,

2. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
3. Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: Corneliu!
4. Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu....



Continuarea pasajului biblic si viata acestui sfant, primul pagan care a fost crestinat si cu care s-a inceput crestinarea non-evreilor - http://www.parohia-balta-alba.ro/pag...e=stanga%20sus


Rugaciunea sfantului, de dinainte de mutarea sa la Domnul:

Apoi, invatandu-i pe ei din destul, a auzit un glas din cer, zicand catre dansul: "Corneliu, vino la Mine, ca iata s-a gatit tie cununa dreptatii!" Aceasta auzind-o Corneliu, indata s-a intors la rugaciune si plecandu-si genunchele a zis: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce m-ai invrednicit pe mine a pazi credinta, a savarsi nevointa si a birui pe cel potrivnic, multumesc Tie de toate. Inca ma rog tie Doamne, cauta spre robii tai din inaltimea cea sfanta a Ta si milostiv sa fii lor. Intareste-i pe dansii in credinta, imputerniceste-i in nevointa, sporeste-le lor in pazirea sfintelor Tale porunci, ca neincetat sa slaveasca Prea Sfant Numele Tau, acum si in vecii vecilor". Si toti zicand: "Amin!" si-a dat cu bucurie duhul sau in mainile Dumnezeului Celui ce la cer l-a chemat pe el.

[Ekaterina]

Ea mai inainte a dus o viata plina de desfranari. Doi monahi care calatoreau spre Tars au ramas odata la hanul ei. Cand Maria a vrut ca sa ii intampine si s-a apropiat de ei, monahii au certat-o si au impins-o la o parte ca pe o necurata. Atunci Maria s-a tulburat, si-a vazut iadul vietii ei, si s-a pocait cu amar. Monahii au luat-o si au dus-o la o manastire de femei, unde Maria s-a nevoit in cele mai aspre postiri si nevointe pana la adanci batraneti. Pe ea a invrednicit-o Dumnezeu de darul facerii de minuni inca din timpul vietii. Sfantul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida

[Ekaterina]

Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis sunt praznuite pe 17 septembrie. Au vietuit in Italia si au patimit in timpul domniei lui Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, inseamna intelepciune. Ea a avut trei fiice pe care si le-a botezat cu numele celor trei virtuti teologice: Pistis - credinta, Elpis - nadejde si Agapis - dragoste.

Prefectul provinciei, Antioh, le-a denuntat imparatului Adrian ca sunt crestine. Imparatul le-a poruncit sa aduca jertfa zeitei Artemis. Pentru ca au refuzat, imparatul a poruncit sa fie omorate doar fiicele, ca mama sa sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci si pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate in anul 137. Cand au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani si Agapis noua ani.
http://www.crestinortodox.ro/calenda...is-121233.html