Cine a zis... (recunoasteti citatul)?

[tabitha]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sfântul Serafim de Sarov?

Da, el este !

[tabitha]

În prealabil postat de delia31

Mirela, cu atatea indicii nu era greu de dibuit despre ce sfant e vorba :).
Inca o data scuze de offtopic.

Eu îl ghicisem după primul, dar am așteptat să văd dacă se înscrie altcineva la cuvânt.

Ideea era că ai exagerat cu indiciile, don't you think ? și nici nu ai avut răbdare măcar până a doua zi să vezi ce și cum... iar topicul e bine mersi, noi îl blocăm, noi îl deblocăm când e cazul. :)

Sper să nu te superi ptr observații. Te pup, un week-end plăcut să ai !

Prin urmare, e rândul meu:

„Iată, Cerul este în tine dacă tu eşti curat, şi în tine vei vedea pe îngeri cu lumina lor şi pe Stăpânul lor împreună cu ei şi în ei.”

parintele Arsenie Boca :)...ar trebui sa citesc si eu o carte de a dansului macar ca sa elimin orice urma de sminteala din urma dezbaterilor recente.

Dau un citat care mi-a placut de curand...nu e usor de recunoscut dupa stil dar Big Brother poate afla foarte usor cui apartine :

„Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselare sa asteptam de la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si prin iubire ne vom asemana Lui.”

În prealabil postat de VladCat

parintele Arsenie Boca :)...ar trebui sa citesc si eu o carte de a dansului macar ca sa elimin orice urma de sminteala din urma dezbaterilor recente.

Dau un citat care mi-a placut de curand...nu e usor de recunoscut dupa stil dar Big Brother poate afla foarte usor cui apartine :

„Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselare sa asteptam de la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si prin iubire ne vom asemana Lui.”

Google îţi poate juca feste. A zis-o, probabil, şi părintele Arsenie Boca, însă citândul-l pe Sfântul Isaac Sirul.

În prealabil postat de N.Priceputu

Google îţi poate juca feste. A zis-o, probabil, şi părintele Arsenie Boca, însă citândul-l pe Sfântul Isaac Sirul.

Na belea :). Trebuia să cercetez mai cu grijă. Dacă aș vrea să mă scot aș spune că nu l-am pomenit pe Sf. Isaac fiindcă a fost nestorian (as minti din toate pctele de vedere). Părintele Paisie Aghioritul a spus că i s-a arătat Sf. Isaac în vis și i-a mărturisit că „sunt foarte ortodox” și că deși în biserica lui a existat eresul lui Nestorie el a luptat contra acestui eres. Dincolo de toată sminteala din occident ar fi o adevărată lecție duhovnicească să cunoaștem felul în care s-a raportat Sf. Isaac la dimensiunea orizontală(nu că ar fi prea distincte dimensiunile) a Bisericii. Până la urmă, ca să citez OrthodoxWiki, biserica locală din care a făcut parte, e nu numai ne-calcedoniană, dar și ne-efeseană. Deci până unde „se întinde” trupul mistic al Bisericii? Biserica e acolo unde e Duhul Sfant dar cand înțelegerea sau chiar dogma începe să se depărteze de ortodoxie cum stau lucrurile? Probleme multe prea puțin importante comparativ cu propriile mele păcate, dar spuneam și eu așa...

Revenind la joc citatul meu e f găsibil cu google așa că nu îl retrag chiar dacă am greșit :P..

[tabitha]

În prealabil postat de VladCat

„Inselarea noastra consta in aceea ca asteptam ca cei din jurul nostru, care sunt si ei fapturi neputincioase si cazute, sa satisfaca nevoia noastra innascuta de iubire, nevoie pe care numai Dumnezeu poate sa o implineasca cu adevarat. Este inselare sa asteptam de la oameni ceea ce numai Dumnezeu poate sa ne dea. El este Cel ce a sadit inlauntrul nostru setea de iubire si numai El poate sa o potoleasca. Prin iubire Il vom cunoaste si prin iubire ne vom asemana Lui.”

Părintele Zaharia Zaharou de la Essex.

Pun și o poză cu dânsul, de împrospătat memoria :)


și link-ul cu pricina, unde am găsit citatul : Cuvânt despre IUBIRE ... http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=801


NB : la prima vedere am fost tentată să spun că e Sf. Ignatie Briancianinov, dar am zis să verific să văd ce zice și unchiul Google, care nu minte... dacă știi cum să-l iei la întrebări :) și să înfrunți rezultatele !!

[Fani71]

În prealabil postat de delia31

Nu as vrea deloc sa deturnez topicul, si imi cer scuze, vreau doar sa amintesc ca in discutii de acest gen se cuvine sa fim cu luare aminte la putinele detalii pe care le detinem, la nuante, la exprimare, intrucat nici sfintii talcuitori ai temei starii paradisiace nu au abordat-o decat apofatic, fara pretentia ca pot epuiza taina.

Pe de-o parte, e firesc ca tot ce exista in paradis ca hrana sa fie simultan atat hrana sensibila (materiala), cat si duhovniceasca, de vreme ce omul insusi fusese creat ca singura faptura materiala si spirituala simultan, insa pe de alta parte, nu trebuie uitat ca trupul adamic paradisiac nu e identic cu trupul adamic post-paradisiac, ci a suferit o modificare esentiala imediat dupa cadere, odata cu primirea vesmantului grosier al corporalitatii instinctuale.

Asa incat, preliminar oricarei discutii despre hrana sensibila si hrana inteligibila in starea edenica si post-edenica, si pt. a nu ne hazarda in speculatii, nu trebuie trecute cu vederea cateva aspecte care nu ne-au fost revelate.

Aici ma refer la consistenta materiala a hranei sensibile, intrucat e limpede ca inainte de cadere, neexsistand nici stricaciune, nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”. Nici la om, nici la animalele din Eden.

De aceea, afirmatiile referitoare la hrana sensibila (materiala) paradisiaca, nasc inevitabil intrebari legate de compozitia acelei materii dar si de modul in care Adam si Eva metabolizau acea hrana materiala, in conditiile de nestricaciune din Rai. Si nu doar Adam si Eva, ci si animalele.



Prin urmare, ce inseamna expresia ,,hrana sensibila, materiala”, inainte de cadere? Ce consistenta avea materia hranei sensibile in starea aceea de inceput cand totusi omul se impartasea de har dar inca nu dobandise puterea de a transfigura materia, asa cum urma sa ne arate al doilea Adam la plinirea vremii intruparii si invierii? Iar daca se considera ca materia de dinainte de cadere e identica cu materia de dupa cadere, atunci in ce fel digerau Adam si Eva acea hrana sensibila?
Evident, intrebari redundante, irelevante pt. mantuire.

Cred ca ai dreptate: trupul lui Adam nu era acelasi cu cel de dupa cadere. Dar din cate stiu, se spune ca ar fi avut capacitatea de a transfigura creatia, dar era inca la inceput, deci nu l-ar fi tras creatia sensibila in jos, ci ar fi tras el lumea sensibila in sus (inclusiv prin 'mancare'). Daca ar fi evitat tentatia si nu ar fi cazut, ar fi pornit-o cu adevarat pe acest drum.
Ca sa nu deturnam topicul, daca gasim timp, am putea deschide un nou subiect de discutie despre starea adamica. Este un subiect foarte interesant si nu cred ca este neaparat irelevant pentru mantuire.
Vad acum ca s-a discutat despre asta pe alt topic 'antropologia patristica'. O sa il citesc cand o sa am timp, pare foarte inetresant si putem continua discutia acolo.

[glykys]

Postez si eu un citat - zilele trecute a fost comemorarea unui parinte tare drag mie (altul decat cel de pe topicul cu imagini). Recunoasteti persoana:

Dupa 40 de zile, savarsindu-i-se toata randuiala cuvenita, unul dintre ucenicii sai apropiati se ruga noaptea singur in chilia Parintelui X. De oboseala, a atipit putin in genunchi, si l-a vazut pe batranul imbracat cu rasa, cu schima si epitrahil, stand la marginea patului sau, cu crucea in mana, unde zacuse in suferinta sase ani de zile, si plangand. Ucenicul intristat, i-a sarutat crucea si mana, si l-a intrebat : " De ce plangi, Parinte ? Te doare ceva ?". Iar el i-a raspuns : " Nu, dragii mei. Dar daca voi nu plangeti, plang eu pentru voi, ca tare este greu de ajuns la Rai. O, cata nevoie si cata frica are sufletul atunci ! S daca nu plangi tu pentru tine aici, cine sa te planga dupa moarte ? Ca numai pe cel ce il doare inima si are constiinta curata, numai acela plange, Vedeti cum trece timpul ?! Vai, vai, sa nu va treceti timpul fara folos, ca nu-l mai intalniti. Ce puteti face astazi, faceti, si nu amanati pe maine, ca nu stim daca mai ajungem pana atunci. Ca daca poti si nu faci, ai mare pacat, si de ochii Domnului nu poti ascunde nimic.... Orice faci, se cauta scopul cu care faci acel lucru. Doresti sa placi oamenilor sau lui Dumnezeu ? Luati seama ca tare este scump Raiul si tare este greu de ajuns la Rai. Aveti grija de suflet, ca mare raspundere are fiecare pentru el. Ca nu anii ne ajuta ci faptele, dragii mei".


ica. Ramanem in lume, suntem lume crestina in lumea pacatului si lucram pentru lume.

[glykys]

Citatul de mai sus ii apartine bunului si blandului parinte Paisie Olaru, duhovnicul par. Cleopa.



Si.... un alt citat, cu mai multe indicii:

"Conditiile in care ne aflam sunt improprii, traim sub teroare si vesnica amenintare, suntem izolati si parasiti, nu dispunem decat de inregistrarile sufletului nostru si nu stim ce destin vor avea aceste randuri, dar ne indeplinim o datorie fata de Dumnezeu, fata de sfintii si martirii secolului XX, fata de suferintele acestui veac. Marturisirea noastra este si o dovada a iubirii pe care o avem fata de oameni. Noi am pornit de la credinta si ne-am aparat credinta cu pretul vietii. Am urmat calea Bisericii ortodoxe, ca fii ai Bisericii dreptmaritoare. In conditiile de temnita ale martiriului, mica noastra comunitate L-a trait pe Dumnezeu, simtindu-se Biserica, avand trairea unirii cu Hristos, a exprimarii Adevarului lui Hristos ca act viu de viata. Am inteles ca adevarul crestin nu e o teorie abstracta, ci comuniune cu Dumnezeu, comuniune in iubire a oamenilor si o viata traita integral crestineste. De aceea ne-am decis sa ne daruim toate puterile si viata intreaga pentru a sluji, prin crestinism, pe oameni. Experienta noastra este o sinteza intre vechi si nou. SUpunandu-ne intru totul autoritatii Bisericii Ortodoxe, exprimam liber concluziile reiesite din trairea noastra in secolul XX. Nu credem in interpretarea individualista a credintei, care depreciaza si faramiteaza adevarul, ci respectam autoritatea infailibila a Bisericii, data ei de Duhul Adevarului.
Ramanem deci in Biserica, suntem in Biserica si lucram pentru Biserica, ramanem in lume, suntem lume crestina in lumea pacatului si lucram pentru lume. "