Este bataia rupta din rai?

În prealabil postat de Dumitru73

eu la asta m-am referit.

E in ordine. Din pacate unii inteleg altfel lucrurile: ei ar vrea sa lipseasca parintii de orice autoritate, in asa fel, incat copilul sa faca doar ceea ce ii convine. Rezultatul este de multe ori dezastruos, iar parintii disperati stau si nu stiu ce sa faca, atunci cand copilul, respectiv tanarul, nu da randament la invatatura, sau s-a apucat sa experimenteze droguri, sau ... cate si mai cate.
Oare dragostea parinteasca trebuie sa se rezume doar la a-i da copilului tot ceea ce isi doreste acesta, fara sa ceara ca acesta sa si presteze ceva la scoala, acasa si in societate, spre binele lui si al viitorului sau?!?
Deja tinerii dau dovada de o salbaticire, prin evitarea cununiei, prin schimbul des de parteneri de viata, prin fuga de responsabilitate si a fuga in fata greutatilor. Aceste lucruri de unde vin, daca nu de la lipsa oricarei discipline in viata tinerilor, pentru ca nu au fost obisnuiti sa asculte, ci doar si-au facut propria voie.

[AlinB]

Este o perioada in viata copilui in care mai este nevoie sa lovesti butonul de reset, desigur - doar in paralel cu o educatie/atitudine corecta.
Nu e deloc abuziv - asta e felul in care suntem construiti.

Poate la unii merge si ajung oameni si fara - dar sunt cazuri rarisime.

Problema este ca o data ce ai trecut de acea varsta si nu ai reusit sa implementezi o educatie corespunzatoare, apelul la butonul de reset poate deveni chiar contra-productiv.

Iar unii (parinti), din pacate, au impresia ca poate tine chiar loc de educatie corespunzatoare.

Si cand spun "educatie corespunzatoare" ma refer la discursuri verbale, uneori chiar lipsite de fundamentul exemplului peronal, ci un intreg arsenal de metode prin care ajuti copilul sa-si improprieze propriile tale standarde morale (care, presupun, ca se afla la un nivel corespunzator).

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Dumitrule, tu eşti ateu. Aşa am înţeles eu din propriile tale mărturisiri.
Ei bine, bunicul meu patern a fost ateu, ca şi tine. Aşa am înţeles eu din propriile lui mărturisiri.
Când eram copil, foarte şturlubatic fiind, uneori cu mult peste măsura cuviinţei, tataia îmi spunea: ai 5 ani, de-acum eşti băiat mare, trebuie să te pedepsesc pentru ce ai făcut, îmi pare rău! Şi mă pedepsea, trăgîndu-mi o mamă de bătaie, astfel: cu un deget, pe spinare, cum i se părea bunicului meu că e potrivit pentru vârsta mea...
La 6-7 ani mi-a comunicat că e silit să înăsprească pedeapsa: mă articula, după mari boroboaţe (mi-e jenă să spun...), de data asta cu ... 2 degete. Că eram băiat şi mai mare, de-acum...
În fine, ultima bătaie zdravănă, am primit-o de la bunicul când aveam vreo 10 ani... I-am dat cu un cartof în cap, de nervi.... A căzut moşul, ameţit de lovitură şi surprins foarte, apoi m-a anunţat că e groasă rău. Şi mi-a tras o lovitură zdravănă, de-o ţin minte şi azi. O mângâiere, se înţelege, cu 3 degete, pe spinare...

La atat se rezumau pedepsele sau bataia?
Ca daca asta era tot, nu e de mirare ca o data cu timpul escaldaau si poznele.

[Parascheva16]

Study: 63 percent of Romanian kids say parents beat them, sticks, belts and wooden spoons used

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

La atat se rezumau pedepsele sau bataia?
Ca daca asta era tot, nu e de mirare ca o data cu timpul escaldaau si poznele.

Meşteşugul rar al blândeţii, mai ales când e dospit şi cu umor
(azi consider că bunicul avea mult umor când mă pedepsea, aproape ca într-un joc, în modul acela delicat - sugera, printre altele, că ne prefacem, că de fapt nu pe pedeapsă trebuie să punem accentul ci pe căutarea unei clipe de reflecţie în vederea îndreptării, pe judecată sănătoasă şi voinţa cultivării binelui)

acest meşteşug, aşadar, poate să nu dea roade pe moment, în iureşul torentului unui eveniment, iureş pe care l-aş compara cu iuţeala unui pârâiaş de la munte

însă poate deveni, într-un suflet predispus la căutarea căii drepte, un reper luminos şi statornic pe oceanul învolburat al vieţii întunericite, astazi, mai mult ca oricînd. Ocean în care căutăm cu toţii azi, limanul...

De fapt asta era şi diferenţa de fond între tata şi bunicul, aşa cum am resimţit-o eu: tata obişnuia să ceară şi să impună măsuri în forţă, radicale (care pe mine m-au traumatizat sever şi care mă chinuiesc şi astăzi), în vreme ce bunicul avea mereu o perspectivă largă şi răbdătoare, mizînd pe organizarea treptată a unui sens în lumea ce avea să vină. Tataia privea mult mai departe, lucra la situaţii şi vremuri pe care iată că le trăim, pe când tata, miop, nu reuşea să le sesizeze. Cuprins în iureşul triumfalist al tinereţii lui şi al ordinii impuse cu forţa de comunişti (dintre care tata făcea parte), nu vedea mai departe de cuşca cu zăbrele aurite în care fusese vârât de istoria minunatului popor româno-rus care ne-a zămislit pe toţi cei prezenţi.

Forţa câştigă adeseori pe termen scurt. Câştigă strivind, câştigă des-fiinţînd. Buldozer. Bătaia induce frica, frica paralizantă, frica înlăuntrul căreia nu e posibilă nici o dezvoltare sănătoasă a unui suflet de copil şi de om. Ci doar simfonia cavernelor săpate prin bătaie în sufletul fiecărui copil.
Blândeţea, însă, dospită în aluatul dragostei şi al înţelepciunii, se dovedeşte întotdeauna învingătoare pe termen lung.
Fericiţi cei crescuţi de părinţi blânzi şi înţelepţi, cu meşteşug în arta admonestării şi pedepsei potrivite fiecărei situaţii şi fiecărui copil în parte!

[cezar_ioan]

Destul de departe de discuţiile purtate pe tema bătăii ca mijloc de "educaţie" a copiilor, un articol despre bătaie ca practică ascetică extremă, treabă de/pentru oamenii mari...

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ma-140348.html

Imbratisarea de bunavoie a durerii, ca metoda duhovniceasca, alunga patimile, intareste puterile sufletesti si atrage Harul lui Dumnezeu. Scopul oricarei asceze nu este durerea sau lipsa, ci starea sufleteasca de nepacatuire, pe care o favorizeaza teama de durere. Acest lucru, desi este greu de primit, constituie o veritabila mostenire patristica.

Cuviosul Efrem Filoteitul spune: "Este foarte probabil ca monahii de astazi si crestinii nevoitori sa se mire si sa se intrebe cum poate un tanar ascet sa se loveasca atat de nemilos pe sine insusi. Oricat de infricosator ar suna, aceasta nu este o anomalie sufleteasca si nici un caz unic in scrierile ascetice. Patericele si Scara Sfantului Ioan sunt pline de astfel de nevointe ascetice, prin care trupul, care este biserica Sfantului Duh, nu este pedepsit, ci supus mintii stapanitoare. Ascetismul ortodox nu este ucigator de trup, ci de patimi.

P.S. Câtă deosebire între violenţa adulţilor care îi silesc pe copii să se supună prin bătaie (pe care copiii nu o înţeleg, nu o doresc, pe care o suportă greu, care îi sperie teribil, care le surpă încrederea în oameni şi în iubire etc.) şi nevoinţa ascetică - îmbrăţişare de bunăvoie a durerii, liberă alegere a atletului lui Hristos, armă împotriva plăcerii care moleşeşte şi, treptat, ia în stăpânire deplină duhul.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

De fapt asta era şi diferenţa de fond între tata şi bunicul,

Asa cum ai povestit tu (desi sunt poate elemente relevante care au fost lasate deoparte) ambele cazuri le vad ca doua extrem.
Bunicul nu te batea - dar alte pedepse (serioase, nu bataia cu 2 degete) impunea in masura in care educatia ta cadea in sarcina lui?
Sau prefera sa o vada ca fiind atributul exclusiv al tatalui tau?

Si inca ceva care nu ai inteles probabil, consider ca bataia este utila/eficienta doar pana la 4-5 ani - depinde de copiil, dupa aceasta varsta devenind, asa cum am spus, contra-productiva.

In rest, exista masuri coercitive mult mai eficiente educational care pot si trebuie implementate, dar nu abuzate, pentru o educatie eficienta.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Si inca ceva care nu ai inteles probabil, consider ca bataia este utila/eficienta doar pana la 4-5 ani

Într-adevăr nu am înţeles.
Nu înţeleg.
Şi rog pe Bunul Dumnezeu să nu înţeleg niciodată o asemenea ... neînţelegere
în materie de om, copil, educaţie.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar mi se pare uluitor să pledăm pentru utilitatea bătăii unui copilaş de până la 4-5 ani! Nu aşa cunosc eu copiii şi copilăria, să fiu iertat...

[Dumitru73]

În prealabil postat de cezar_ioan

Într-adevăr nu am înţeles.
Nu înţeleg.
Şi rog pe Bunul Dumnezeu să nu înţeleg niciodată o asemenea ... neînţelegere
în materie de om, copil, educaţie.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar mi se pare uluitor să pledăm pentru utilitatea bătăii unui copilaş de până la 4-5 ani! Nu aşa cunosc eu copiii şi copilăria, să fiu iertat...

"bătaia este utilă până la 4-5 ani". exact când copilul este lipsit de discernământ.
copilul va înţelege fix nimic din "corectia" aplicată de părinte.
singura "invatatura" reţinută, va fi frica.
să bagi frica in mintea unui copil exact în perioada în care îşi formează personalidatea, asta da păcat.
bătaia este argumentul părintelui prost.
nu ai fost în stare să creezi în canal de comunicare între tine şi copilul tău, şi spui că cea mai bună metodă este bătaia.
bătut ar trebui părintele ce apelează la astfel de metode.
nu am înţeles niciodată de ce vrem să fim părinţii copiilor noştri, dar rareori prietenii lor.
copii au nevoie de prieteni.
şi aici este şmecheria. tu ca părinte trebuie să devii prietenul copilului tău.
SA FII, nu să crezi că îi eşti prieten.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Dumitru73

"bătaia este utilă până la 4-5 ani". exact când copilul este lipsit de discernământ.
copilul va înţelege fix nimic din "corectia" aplicată de părinte.
singura "invatatura" reţinută, va fi frica.
să bagi frica in mintea unui copil exact în perioada în care îşi formează personalidatea, asta da păcat.
bătaia este argumentul părintelui prost.
nu ai fost în stare să creezi în canal de comunicare între tine şi copilul tău, şi spui că cea mai bună metodă este bătaia.
bătut ar trebui părintele ce apelează la astfel de metode.
nu am înţeles niciodată de ce vrem să fim părinţii copiilor noştri, dar rareori prietenii lor.
copii au nevoie de prieteni.
şi aici este şmecheria. tu ca părinte trebuie să devii prietenul copilului tău.
SA FII, nu să crezi că îi eşti prieten.

altfel, o să-şi caute prietenii în altă parte şi s-ar putea să nu-ţi convina noul anturaj.
"aşa te-am învăţat eu?" vei spune.
exact aşa.
nu eşti de acord cu faptul că în anturajul copilului tău, impunerea punctului de vedere se face cu bătaia?!