Parintii sunt impotriva

[vsovi]

În prealabil postat de Bublisor

Mereu am fost o persoana modesta si niciodata nu am suportat superioritatea indiferent de ce functie detin.

Trebuie să răbdăm superioritatea altora dacă ea se dovedeşte dreaptă iar tu nu trebuie să ai complexe de inferioritate, toţi greşim şi toţi suntem păcătoşi în general aşa că nu trebuie ca modestia exagerată să nu te lase să-ţi împlineşti iubirea. Mă refer la iubirea de Dumnezeu.

Am crescut intr.o familie modesta,stiu ce inseamna greul,dar odata ajunsa la facultate nu mi.am schimbat mentalitatea doar prin prisma functiei pe care o voi avea.

E foarte bine că nu-ţi doreşti bogăţii lumeşti căci modestia asta numită sărăcie, pe care nu vrei să o părăseşti pentru funcţii, te eliberează de toate dorinţele deşarte. Deci eşti de apreciat pentru o astfel de modestie.

Pot spune ca sunt si o fata cuminte,desi nu stiu exact la ce va referiti,am avut o educatie mai stricta si poate asta mi.a prins bine,nu sunt genul sa pierd noptile prin cluburi,sa am un anturaj " rau" etc,ba din contra sunt destul de linistita,mi.am ascultat parintii mereu doar relatia mea a fost motiv de discutie intre noi.

Mă bucur să aud că ai dus pînă acuma o astfel de viaţă curată. De ce şi pentru ce vrei să ţi-o strici?

Ma gandesc ca acest baiat nu a aparut in viata mea intamplator,poate chiar e jumatatea mea sau poate trebuie sa invat ceva din aceasta experienta.

Păi tu pui pe seama superstiţiilor relaţia ta? Sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi dăruie ''experienţe'' să nu zic sexuale?

Deci în primul rînd trebuie să-ţi lămureşti dacă e iubire ceea ce simţi pentru el, adică gîndindu-te la alţi băieţi ar trebui să fi sigură că numai el e alesul... trimisul... marea ta iubire... şi în orice alte condiţii, cînd alţi pretendenţi ai cunoaşte sau ai întîlni, inima ta ar înclina numai şi numai spre el.

Dar trebuie să îl şi cunoşti cu adevărat, căci dacă îţi faci doar vise frumoase şi basme şi poveşti despre el... atunci te vei complexa singură gîndind că e Christos sau Făt Frumos... deci îndrăzneşte să-ţi dai seama ce faci... căci o relaţie fără iubire e un calvar, o iubire închipuită e mai rea decît o ură, căci te face prizonieră pentru o viaţă unei minciuni.

Eu te sfătuiesc să-l iubeşti mult mai mult pe Dumnezeu şi văzînd ce zice prietenul tău şi cum se manifestă în faţa marii tale iubiri de Dumnezeu sincere... să tragi tu concluzia dacă îl iubeşti şi pe el cu adevărat sau doar din complexul tău de inferioritate şi modestie exagerată... care n-ar trebui să fie un argument, căci n-ai de ce să fii complexată... orice om e foarte frumos şi foarte bine făcut de Dumnezeu... nimeni nu e mai de apreciat şi mai superior ca altul doar aşa că îşi dă aere de superioritate şi te ia peste picior şi în balon.

Deci îndrăzneşte să te lămureşti şi apoi să-ţi dai seama pe cine şi cum iubeşti şi ce vrei de la viaţa ta şi de la Dumnezeu.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.
*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei.
Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".
Nu aşa frate.
Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat, nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Dar ! Frate Ioane !

Când ne băgăm poate în cele mai adânci abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

"Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă." - II Corinteni 2, 15-16.

Şi acum mireasma care pe unii din voi vă ucide, iar altora vă dă viaţă :

"Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului." - Romani 8, 5.
"Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii." - Romani 8, 12-13.
"îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte." - Romani 13, 14.
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - I Corinteni 6, 18.
"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei" - Romani 1, 24.
"Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate" - Romani 8, 8-10.
"Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor" - Efeseni 5, 3.
"Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" - Romani 7, 21-24.
"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?" - Iacov 4, 1.
"Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." - II Corinteni 10, 3-5.

Mai mult de atât, eu unul, aici, în digital, n-am ce să fac.

Fie vouă după credinţa voastră.

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

[Bublisor]

În prealabil postat de vsovi

Trebuie să răbdăm superioritatea altora dacă ea se dovedeşte dreaptă iar tu nu trebuie să ai complexe de inferioritate, toţi greşim şi toţi suntem păcătoşi în general aşa că nu trebuie ca modestia exagerată să nu te lase să-ţi împlineşti iubirea. Mă refer la iubirea de Dumnezeu.

E foarte bine că nu-ţi doreşti bogăţii lumeşti căci modestia asta numită sărăcie, pe care nu vrei să o părăseşti pentru funcţii, te eliberează de toate dorinţele deşarte. Deci eşti de apreciat pentru o astfel de modestie.



Mă bucur să aud că ai dus pînă acuma o astfel de viaţă curată. De ce şi pentru ce vrei să ţi-o strici?



Păi tu pui pe seama superstiţiilor relaţia ta? Sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi dăruie ''experienţe'' să nu zic sexuale?

Deci în primul rînd trebuie să-ţi lămureşti dacă e iubire ceea ce simţi pentru el, adică gîndindu-te la alţi băieţi ar trebui să fi sigură că numai el e alesul... trimisul... marea ta iubire... şi în orice alte condiţii, cînd alţi pretendenţi ai cunoaşte sau ai întîlni, inima ta ar înclina numai şi numai spre el.

Dar trebuie să îl şi cunoşti cu adevărat, căci dacă îţi faci doar vise frumoase şi basme şi poveşti despre el... atunci te vei complexa singură gîndind că e Christos sau Făt Frumos... deci îndrăzneşte să-ţi dai seama ce faci... căci o relaţie fără iubire e un calvar, o iubire închipuită e mai rea decît o ură, căci te face prizonieră pentru o viaţă unei minciuni.

Eu te sfătuiesc să-l iubeşti mult mai mult pe Dumnezeu şi văzînd ce zice prietenul tău şi cum se manifestă în faţa marii tale iubiri de Dumnezeu sincere... să tragi tu concluzia dacă îl iubeşti şi pe el cu adevărat sau doar din complexul tău de inferioritate şi modestie exagerată... care n-ar trebui să fie un argument, căci n-ai de ce să fii complexată... orice om e foarte frumos şi foarte bine făcut de Dumnezeu... nimeni nu e mai de apreciat şi mai superior ca altul doar aşa că îşi dă aere de superioritate şi te ia peste picior şi în balon.

Deci îndrăzneşte să te lămureşti şi apoi să-ţi dai seama pe cine şi cum iubeşti şi ce vrei de la viaţa ta şi de la Dumnezeu.

Nu sunt deloc complexata,dar nu am vrut sa fiu ca cei care ajung "sus" uita de unde au plecat. Poate si de asta nu m.a deranjat ca el nu are studii superioare.

De.a lungul timpului am mai avut tangente cu baieti care s.au dovedit interesati de mine dar pe care eu i.am refuzat,deci cred ca asta nu e o problema.

[ioan67]

Igor, nu stim noi pentru cine voieste Dumnezeu casatoria unuia sau a altuia. De unde sa stim daca Domnul binecuvinteaza casatoria lui Ion cu Ana, de pilda?
Una e sa cugetam ca Domnul binecuvinteaza casnicia ca alternativa la libertinaj ori desfrau, alta e sa indemnam pe oricare doi tineri sa se casatoreasca, in baza argumentului ca Domnul binecuvinteaza casnicia.
Igor, Dumnezeu binecuvinteaza si pe tractoristi, atunci cand ei pornesc sa are ogoarele... Ar trebui acum sa indemnam pe toti tinerii sa devina tractoristi, pe temeiul ca noi suntem crestini oratori? Ma tem ca am pacatui, nu de alta dar poate ca Domnul vrea ca unii din ei sa fie patiseri ori strungari. Sau, poate, ii voieste scafandri, mai stii?

Asadar, una e sa ne bucuram atunci cand doi tineri se casatoresc, din iubire si credinta,
alta e sa zicem oricui, asa la gramada, casatoriti-va!
Ultima varianta nu e nici treaba noastra, cred, nici lucru cu discernamant. Daca se iubesc unul pe altul si daca Domnul voieste ca ei sa isi uneasca vietile si sa se desavarsasca impreuna, fii linistit ca vor gasi o cale, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca si acest pas.

[Bublisor]

În prealabil postat de crinrin

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?

[Florinvs]

În prealabil postat de Bublisor

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?

Pai asta este o falsa problema ca nu ar fi la "accelasi nivel" cu dumneavoastra! Trebuie sa fiti constienta de faptul ca nici o meserie (atata timp cat este legala si morala) nu poate fi considerata superioara sau inferioara altei meserii! Orice meserie are rolul si importanta ei in societate, si contribuie in mod egal la progresul societatii!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crinrin

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

Modestia şi cuminţenia sunt virtuţi şi atunci când omul nu are libertate şi condiţii. Libertatea o dă Hristos, care aduce modestia şi cuminţenia.
Sunt unii oameni născuţi în familii modeste, care sunt aroganţă. Sau născuţi în familii arogante care sunt modeşti.
Sunt unii oameni născuţi în familii stricte, care sunt răi şi păcătoşi. Sau născuţi în familii rele şi păcătoase, care caută sfinţenia.
Pe forum nu poate să facă dovada cuminţeniei şi dorinţei de îmbunătăţire. Aici vine să culeagă pentru mântuirea ei.
Iar când va avea daruri, nu se va lăuda cu ele, ci le va înmulţi şi dărui, mulţumind lui Dumnezeu, cu bucurie.

În prealabil postat de crinrin

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Mama şi orice femeie, dacă nu are pe Hristos temelia şi centru vieţii ei, va greşi. Mult sau mereu.
Mama surioarei noastre "bublişor", spune să nu-l ia de soţ pe prietenul ei, fiindcă e mai sărac, nu are facultăţi, părinţii lui nu sunt foarte străluciţi, deci mama lui "bublişor", nu are pe Hristos în viaţa şi mintea ei.

Deci mama ei, crede mama ei că îi doreşte binele fiicei ei, dorindu-i un confort cât mai bun, lux, comoditate, alături de un soţ cât mai bogat, înstărit, aşezat, fără să se gândească la riscuri, ci doar la un aparent şi prea trecător bine, al fiicei ei. Deci mama ei, din mândria ei, crede greşit că îi doreşte binele, o ţine departe de mântuire, căsătorindu-se cu un băiat modest, asemenea ei, lângă care are mai mari şanse să se îmbunătăţească unul pe altul în Hristos, decât şanse ar avea la unul mai bogat, care complexat de oarecare inferioritate ce-a va vedea la ea, o va desconsidera, poate cu timpul o va înşela, o va neglija şi altele mai grave, Doamne fereşte.

Deci iată, sufletul, raţiunea, conştiinţa surioarei noastre "bublişor", care tinde spre mântuire, tinde spre Domnul, vede în inima ei, simte, că mama ei nu o învaţă de bine, n-o învaţă spre mântuire şi simte nevoia să respingă dorinţa mamei, şi bine face, dar totuşi nu are curajul să facă pasul hotărâtor spre căsătorie şi îmbunătăţirea alăuturi de el, în Hristos, prin Biserică, întro viaţă cu lupte, care oricum le va avea, dar cu mai mari şanse de biruire.
Pentru că ei sunt cu adevărat pe aceaşi poziţie, se iubesc de 8 ani, au început unirea intimă unul cu altul...

Nu pot da cu piciorul la 8 ani, şi la ieşirea din feciorie unul cu altul. Să o ia de la început cu un altul, despre care nu ştie nimic? Şi mai grav, cu acela să se căsătorească după câteva luni, regretând mai târziu? Numai fiindcă a ascultat de mama ei bolnavă de mândrie şi lacomă după bani?

Nu... asta nu...

Iar omul superior care să o ajute să crească şi pe ea şi pe el, le va fi duhovnicul, toţii preoţii şi episcopii cei buni şi de dragoste jertfelnici. Fără să mai amintesc de Sfinţi, care orice carte a unui Sfânt canonizat o va deschide şi va citi, în acel moment, Sfântul îi vorbeşte şi le vorbeşte.

Şi tu faci pe "duhovnica", soră "crinrin"? Pe lângă "nacu simona", a mai răsărit o "duhovnică"? Ce multe femei duhovnici pe forum... Mai înainte o luai în şuturi pe "bublişor" şi acum, cu acelaşi ton atoateştiutor, vii să o înveţi duhovnicie? Dorindu-i practic şi tu, demolarea fericirii ei ?

Se luptă vrăjmaşul puternic...

În prealabil postat de crinrin

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Nu. Este şi va rămâne o fată cuminte, graţie dragostei ei pentru Hristos, nu numai a educaţiei de acasă, care educaţie se poate strica, se poate îmbolnăvi, fiindcă unde nu este Hristos, cel puţin nu este în mintea mamei ei, apar atâtea riscuri de învăţătură mincinoasă şi greşită, în nesăbuinţe...

Da, va primi Sfintele Taine ale Împărtăşaniei, depinzând şi de dragostea, chibzuinţa, rugăciunile şi discernământul duhovnicului, cât şi mai ales de pocăinţă ei şi a lor şi îndreptarea ei şi a lor.

Relaţiile trupeşti le vor opri, dacă nu le-au şi oprit deja, fiindcă se pregătesc de nuntă. Şi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, trebuie să fie curaţi. Dacă nu chiar cu 6 luni, vor reuşi, dacă se apropie de Hristos şi de Biserică.

Îi spui că nu e deloc cuminte? Eşti tu, soră, tare cuminte, nu? Ai fost extrem de cuminte, în tinereţile tale, aşa-i? Bârna din ochiul tău, soră, apoi paiul din ochiul altora. Ai văzut cât ai suferit din pricina nesăbuniţei şi neascultării tale, provenite din mândrie? Smereşte-te şi mulţumeşte lui Hristos şi nu mai repeta greşelile.

Iar aceea care frecventează discotecile, în anturajuri rele, nu e cuminte, şi nu va fi preacurând cuminte, cât timp stă în acele medii stricăcioase de suflet, de trup şi mântuire.
Iar "bublişor", nu e una din acele fete, numai pentru simplul fapt că e aici, căutând să culeagă pentru mântuirea ei.

[vsovi]

Uite dragă Igore, îţi fac o analiză pe text, te rog să nu te superi.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Aici dai un răspuns bun, care reprezintă ceea ce ai înţeles tu din textul lui Ioan67.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".

Nu se ştie din cine citezi, pare că din ceva călugăr dar pare să fie şi vocea ta ''călugărească'' dacă te adresezi lui Ioan cu frăţia ta, deci pare că vocea ta se erijează sub cuvintele altuia, unui duhovnic. Deci nu-s lămurit dacă e citat inventat de tine susţinînd tu că aşa spun habotnicii, e un citat din vreun călugăr care spune el cum spun habotnicii?.. sau ce e? Sau e o pistă falsă pentru a amesteca termenii deoarece habotnicii nu sunt totuna cu sclifosiţii sau cu fariseii... ci habotncii sunt nişte credincioşi care cred ei că prin mulţimea habotniciei lor, făcută ca să fie văzuţi de oameni, vor fi mai degrabă ascultaţi de Dumnezeu. Deci nimic rău în a fi habotnic departe de ochii oamenilor şi dacă habotnicia ta nu este defapt o necredinţă îmbrăcată în mulţime de nevoinţe şi habotniceli...

Nu aşa frate.

Iar trag concluzia că eşti călugăr, frate de mînăstire... căci pe tine te vezi frate în timp ce lui am impresia că îi spui doar aşa... ca să te dai călugăr.

Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Citatul ăsta pare că ar fi din sfinţă, din duhovnici, din călugări, pare o înţelepciune... defapt dacă analizez textul mai profund mie îmi rezultă că iar te lauzi că tu Îl ai pe Hristos şi că cu cît îl dăruieşti mai mult altora cu atît îl ai mai mult. Mă gîndesc dacă îţi dai seama că nu poţi dărui abuzînd, adică devenind un risipitor care tot dăruie cu forţa şi cu deasila... defapt doar ca să se laude că el Îl are pe hristos mai mult ca alţii. Îţi dai seama unde îţi este duhul cînd dai astfel de ''înţelepciuni''?

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat,

Aici foloseşti un limbaj neaoş, călugăresc,

nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Tu întrebi, tu răspunzi, şi iată cît eşti tu de vrednic că practic te dai mîntuitorul care se bagă în orice mocirlă. Deci iar rezultă că te lauzi şi că împlineşti ce ne-a cerut hristos întărind că asta trebuie să faci şi tu şi noi.

Dragul meu, noi ceilalţi nu trebuie să nu ne băgăm aşa ca tine ci trebuie să avem grijă de hainele cele albe şi curate pe care ni le-a spălat. Trenuie să-i urmăm cu grijă să nu recădem, să nu ne remurdăprim, să nu ne lăudăm.

Dar ! Frate Ioane !

Aici eşti deja aiuritor... căci foloseşti acest frate nu pentru a rezona cu frăţietatea ci a te lăuda tu că eşti frate de mînăstire... sau că eşti ceva duhovnic care se auto-îndreptăţeşte ''slujind''.

Când ne băgăm poate în cel mai adânc abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Deci iată ce mare filozofie şi ''înţelepciune'' scoţi din tine adică zici că tu cu Hristos sau tu cu călugării sau tu cu sfinţii înţelepţi cînd vă băgaţi în iad... defapt căutaţi înţelegerea şi cunoaşterea trăirii a lui Dumnezeu. Păi e defapt complet aiurea ce susţii căci pot trage concluzia simplă că nu Dumnezeu ci că tu te bagi în iad ca să cunoşti, adică păcătuieşti ca să cunoşti şi să înţelegi... deci păcătuieşti pentru cunoaştere iar asta e o patimă foarte grea, e un satanism, o nenorocire ce caută ştiinţă şi lăudăroşenie prin păcătuire.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Adică susţii că eşti în stare să intrii în orice mocirlă ca Hristos, ducînd tu lupta cea mare... a ortodoxie... cu tot păcatul şi cu toată lumea... deci defapt te foloseşti de Hristos ca să te erijezi la meritele luptei Sale... să cad eu sau alţii pe spate la ce lucruri mari săvîrşeşti tu... Păi dragul meu, cu cine te lupţi? Ca don Chihote tu te lupţi cu morile de vînd? Tu visezi vre-o luptă şi te pui lîngă apostoli, lîngă sfinţi, lîngă călugări, lîngă Hristos dînd impresia că tu te lupţi aşa ca ei? Nu-ţi miroase a lăudăroşenie?

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

Şi iată ai ajuns să vrei să fii primit ca o mireasmă a duhului sfînt... adică tu îi ceri lui Ioan ca să te primească pe tine şi nu pe Dumnezeu aşa... păi îţi dai seama în ce abis al lăudăroşeniei eşti căzut?

continuarea mai jos

[vsovi]

"Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă." - II Corinteni 2, 15-16.

Aici eşti Apostol, eşti mucenic, eşti mireasmă, eşti toată ortodoxia şi toţi călugării şi toate bisericile... tu, tu împreună şi cot la cot cu ei... nu ţi se pare că defapt mireasma aia vine din lăudăroşenie delirantă ce se încîntă cu sine?

Dragul meu, nu doresc să te lovesc sau să te cert ci îţi fac analiza asta ca să te linişteşti şi să încerci să te lămureşti ce fel de duh vorbeşte în tine ca să te ceercetezi în ce necredinţă foarte lăudăroasă apari mimînd credinţa călugărească, apostolică, ortodoxia...

Şi acum mireasma care pe unii din voi vă ucide, iar altora vă dă viaţă :

Iar aici cu vorbe catastrofale, melodramatice dai citate peste citate sperînd tu că...

"Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului." - Romani 8, 5.
"Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii." - Romani 8, 12-13.
"îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte." - Romani 13, 14.
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - I Corinteni 6, 18.
"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei" - Romani 1, 24.
"Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate" - Romani 8, 8-10.
"Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor" - Efeseni 5, 3.
"Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" - Romani 7, 21-24.
"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?" - Iacov 4, 1.
"Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." - II Corinteni 10, 3-5.

sperînd tu că iată:

Mai mult de atât, eu unul, aici, în digital, n-am ce să fac.

Ai făcut tu tot ce se putea pentru salvarea noastră...

Păi dragul meu Igor, te rog revino-ţi la liniştea credinţei... căci nu trebuie să ne mîntuieşti ca tincuţele şi nici să ne vindeci învederîndu-ne judecător toate citatele scripturistice sau ale sfinţilor... defapt doar te surpi pe tine însuţi şi cazi într-o profunăd lăudăroşenie ce vine dintr-o necredinţă, căci necredinţa, bat-o vina, e cea care te mînă să faci tot ce e posibil ca să ne mîntuieşti şi iată că noi tot nu ne mîntuim... deci tu practic nu crezi că Dumnezeu ne poate mîntui şi de aceea te ridici tu în numle întregii ortodoxii şi a tuturor scripturilor şi faci tot ce se putea... aici în digital... căci dacă ai fi de faţă ai face şi mai mult... mai mult ca Corogeanu sau ca cine ştie ce Tincuţă.

Fie vouă după credinţa voastră.

Şi iată termini apoteotic de parcă ai fi Hristos, sau un Apostol sau ortodoxia sau un Duhovnic foarte mare sau un călugăr plin de Har... defapt tu nu faci decît să dai apă la moară necredinţei tale foarte lăudăroase care face tot posibilul ca să te piardă, să te condamne la mîndrie şi prostie.

Deci te rog mult să te opreşti din felul acesta aiuritor de a-ţi mărturisi ortodoxia. Linişteşte-te posteşte şi nu te mai lăsa tîrît de slava deşartă.

Iartă-mă dacă iar am fost prea dur cu tine, dar nu-ţi vreau răul şi cred că te duci în jos pe topogan spre iad crezînd că urmezi lui Hristos sau că mîntuieşti sau că aperi ortodoxia.

Îţi recomand să scrii maxim 10 rînduri la o postare cum m-a sfătuit şi pe mine Copăcel şi să dai maximul un citat şi să vorbeşti doar în numele icoanei la care te închini, sau bisericii şi a crucii unde cazi şi te rogi.

Less is more!

Nu spun că n-ai dreptate, precis că ai înţeles tu preabine destule şi că ai dreptate să susţii că cei de la care au înţeles au dreptate dar e vorba de duhul în care ar fi trebuit să le spui... şi tu le spui într-un duh risipitor şi lăudăros şi lacom, un duh deşertificator, foarte lacom de slavă deşartă şi de mărire de sine... deci cred că nu te afli pe un drum bun dacă continui aşa.

Iartă-mi deci analiza şi te rog să te lămureşti în ce duh scrii tu toate astea şi în numele cui.