Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Părinte, vorbiţi-ne despre cum îşi poate recăpăta credinţa cineva care şi-a pierdut-o.
Prin rugăciune, prin rugăciune şi răbdare . Este în
Pateric o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său şi-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu creşte ura împotriva lumii”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în lume şi trăieşte un an de zile acolo!”. S-a dus în lume, s-a întors şi i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu şi păcate trăieşte”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în peşteră şi trăieşte un an de zile acolo!”. S-a dus în peşteră, a stat un an de zile şi întorcându-se, i-a spus Avvei: „Şi mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peşteră, toate lucrurile mi s-au limpezit şi cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat dispreţuită şi urâtă”. Şi l-a întrebat Avva: „Dar tu de când eşti în mănăstire?”. „De şapte ani”, a răspuns tânărul. Şi Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de 30 de ani monah, iar el vrea să ajungă desăvârşirea în şapte ani!”.
Aşadar, nu vă temeţi de faptul că simţiţi că vă pierdeţi credinţa , pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar şi cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să ştiţi că şi sufletul se implică. Aşa cum, să zicem, într-un dans, ritmul şi muzica te fac să intri într-o anumită trepidaţie, tot aşa poziţia trupului şi rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru. Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat şi ploaia binefăcătoare a
lacrimilor şi o să fiţi fericiţi.
( Părintele Cheorghe Calciu , Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 46)

[cristiboss56]

Să nu aştepţi duminica, sau praznic, ori sărbătoare, sau deosebiri de loc; ci precum zice Prorocul David: „În tot locul Stăpânirii Lui ”. Astfel, ori în biserică de eşti, ori în casa ta, ori în ţarină, ori de paşti oi, ori de zideşti sau clădeşti, ori la ospeţe de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi .
Când poţi, pleacă-ţi şi genunchii; iar când nu poţi, roagă-te cu mintea : seara, dimineaţa şi în amiază. Dacă rugăciunea, ca o povăţuitoare, va fi făcută înaintea lucrului, când sculându-te din pat, mişcările tale cele dintâi prin rugăciune se vor face, atunci păcatul nu află intrare asupra sufletului tău.
( Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune , Editura Agapis, București, 2008, p. 55)

[cristiboss56]

Imaginaţia este principalul instrument al lucrării diavoleşti împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărţuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimile, ci şi să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristeţe, nelinişte şi îngrijorare, amăgindu-l şi făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.
Sfântul Isihie Sinaitul spune chiar că imaginaţia a pricinuit în principal căderea omului: „Şi aşa l-a despărţit pe Adam de Dumnezeu, dându-i nălucirea demnităţii dumnezeieşti. Şi la fel obişnuieşte să-i amăgească vrăjmaşul mincinos şi viclean pe toţi cei ce păcătuiesc” .
( Jean-Claude Larchet , Terapeutica bolilor spirituale , Editura Sophia, Bucureşti, 2006, p. 99)

[cristiboss56]

Să nu se laude cel îngâmfat cu slava sa, nici cel vânjos cu sănătatea sa, nici cel frumos cu frumuseţea sa, nici cel tânăr cu tinereţile lui, pe scurt, cu nimic din toate câte sunt de laudă în lumea aceasta şi provoacă mândrie.
Deci, cel care se laudă, numai în acestea să se laude: că Îl cunoaşte şi-L caută pe Dumnezeu, că suferă cu cel care suferă, şi-şi pune nădejdile lui în bunurile viitoare. Pentru că bunurile de acum sunt curgătoare şi trecătoare , se mişcă permanent şi trec de la unul la altul, precum mingea pe terenul de fotbal. Şi nu este nimic mai sigur pentru cel care le deţine, decât că le va pierde odată cu trecerea timpului, sau din invidie. Dimpotrivă, cele viitoare sunt statornice şi permanente, niciodată nu se pierd, nu trec de la unul la altul, nu înşală nădejdile celor care se încred în ele. „Cine este înţeleptul, ca să le priceapă pe acestea?” (Osea 14, 10).
Cine va rămâne nepăsător faţă de cele trecătoare şi va lua aminte la cele veşnice? Cine se va gândi că acelea de acum vor trece? Cine va cugeta că acelea aşteptate vor rămâne? Cine le va separa pe cele adevărate de cele părelnice, ca să urmeze celor dintâi şi să le dispreţuiască pe cele din urmă? Cine va face deosebirea între
şederea pământească şi petrecerea cerească , între locuinţă şi cele de lângă casă, între întuneric şi lumină, între noroiul adâncului şi pământul sfânt, între trup şi duh, între Dumnezeu şi diavolul stăpânitor al lumii, între umbra morţii şi viaţa veşnică? Cine va răscumpăra cu cele de acum viitorul, cu bogăţia stricăcioasă, nestricăciunea, cu cele văzute pe Cel nevăzut? Deci, fericit este cel care le va deosebi pe acestea, cel care va despărţi cu sabia Cuvântului ceea ce este bun de ceea ce este rău, căci se va înălţa cu inima, aşa cum spune undeva profetul David (Psalmi 83) că va alerga departe, din toate puterile lui, de valea aceasta a durerii, va urmări bunurile care se găsesc în cer, se va răstigni pentru lume împreună cu Hristos, va învia împreună cu El, va urca în corturile cereşti împreună cu Acela, şi se va face moştenitor al vieţii celei adevărate, care nu se schimbă niciodată. ( Sfântul Grigorie Teologul )
( Glasul Sfinţilor Părinţi , traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 378-379)

[cristiboss56]

Toate sfaturile cuviosului Iosif sunt pătrunse de duhul învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi al stareţilor. Prin ele întotdeauna s-a străduit cu dragoste să explice că fiecare om trebuie să aibă răbdare în toate, în fiecare loc, până la sfârşit.
Dacă te-ai apucat de un lucru, ţine-te de el şi îndură toate, numai să nu părăseşti locul şi întotdeauna să te mustri – şi te vei mântui.
Necazurile sunt drumul nostru; vom merge pe el până când vom ajunge în patria veşniciei pregătită nouă, însă nenorocirea e că ne îngrijim puţin de veşnicie şi nu răbdăm nici cel mai mic cuvânt de dojană.
Noi înşişi ne mărim necazurile atunci când începem să cârtim. Cine a biruit patimile şi a dobândit raţiunea duhovnicească, acela şi fără cultură exterioară are acces la inima fiecăruia. Pravila impusă întotdeauna e grea, iar săvârşirea ei cu smerenie este şi mai grea. ( Sfântul Cuvios Iosif de la Optina )
( Patericul de la Optina , traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 347)

[cristiboss56]

Nebunii pentru Hristos sunt oameni care au atins sfințenia. Ei au primit darurile Duhului Sfânt. Sfântul Serafim de Sarov spune că „nebuni pentru Hristos (cei care și-au renegat rațiunea) sunt mulți, dar dintr-o mie de oameni ca aceștia doar unul este cu adevărat nebun pentru Hristos” . Un astfel de om se roagă neîncetat și poate face lucrări mari cu o putere duhovnicească deosebită; are darul prorociei, deși se comportă ca un om care nu mai are rațiune. Dar aceștia sunt în aparență nebuni, fiindcă, de fapt, Domnul le dă cunoștințe superioare. De aceea, nebunii pentru Hristos nu înseamnă nimic în fața oamenilor, dar sunt mari pentru Domnul.
Omul fericit a atins, de asemenea, sfințenia, dar comportamentul lui nu este neaparat ciudat. El este liniștit, zâmbitor și rabdă cu ușurință orice jignire, deoarece are o stare de fericire în suflet. Un astfel de om are sufletul smerit, după cum se spune în Scriptură: „Fericiți cei săraci cu duhul…”
(Matei 5, 3). Fericiți sunt cei mulțumiți cu orice, care nu cârtesc, nu deznădăjduiesc; adică, cei sfinți.
( Arhimandrit Ambrozie Iurasov )

[cristiboss56]

Păcatul, în general, aduce întunecare, iar Dumnezeu, ca Mântuitor, aduce lumină. Domnul Hristos S-a prezentat pe Sine ca Lumina lumii: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce crede în Mine nu va umbla în întuneric”.
Păcatul aduce slăbiciune. Domnul Hristos, ca Mântuitor, aduce putere, aduce tărie sufletească. Şi-a manifestat această putere mântuitoare cu mai multe prilejuri. În Sfânta Evanghelie avem prezentate minuni de înzdrăvenire a firii omeneşti. De pildă, vindecarea slăbănogului din Capernaum sau vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda
. E interesant de luat în considerare faptul că, aducându-I Domnului Hristos în faţă pe slăbănogul din Capernaum, cel dintâi cuvânt pe care i l-a spus Domnul Hristos a fost acesta: „Îndrăzneşte, fiule, păcatele tale sunt iertate”.
Iertarea păcatelor este un aspect al mântuirii. După ce a văzut că aceia de faţă aveau gândul că Domnul Hristos huleşte (ziceau ei în gând: „Nimeni nu poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu” ), atunci Domnul Hristos, referindu-se la gândurile nemărturisite de ei, a zis: „Ce este mai lesne a spune: «Iartă-se ţie păcatele tale» sau a spune: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!»? Şi ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, a zis – adresându-se slăbănogului – «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!»”. Acesta s-a ridicat şi-a luat cele ce avea pentru aşternut în locul în care se găsea.
În realitate, targa aceea putea să o ia şi să meargă cu ea în spate pentru că avea o putere pe care nu a avut-o înainte, şi puterea aceasta i-a dat-o Domnul Hristos. Deci, i-a dat şi întărirea firii, i-a dat ceea ce îi lipsea de pe urma păcatului, probabil, pentru că dacă Domnul Hristos a spus mai întâi: „Iartă-se ţie păcatele tale”, credem că a făcut o legătură între păcat şi boală. Chiar dacă nu totdeauna este o legătură între păcat şi suferinţă, cum a fost în acel caz. Iov a fost drept şi totuşi a suferit. Sfântul Apostol Pavel, deşi a dus o viaţă superioară, totuşi, a avut de suferit; şi aşa a fost în cazul multor sfinţi care au suferit fără să fie vinovaţi, au suferit pentru a face dovada credinţei şi în împrejurări de suferinţă.
( Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească ,
Editura Agaton, p. 237)

[cristiboss56]

"Adolescente de clasa a IX-a, filmate mimând sexul oral la Balul Bobocilor! Imaginile au revoltat o ţară întreagă! Fotografiile surprind mai multe eleve, participante la Balul Bobocilor, care mimează sexul oral partenerilor lor. Băieţii stau pe scaune, în timp ce fetele, aşezate în genunchi, mănâncă o banană aşezată între picioarele elevilor. Setul de fotografii şi filmuleţe a fost postat de una dintre eleve, potrivit adevarul.ro. Din imagini, pare că mimarea sexului oral a fost una din „probele” pe care le-au dat fetele, la Balul Bobocilor."
.
Oamenii de astăzi sunt atât de comozi și de superficiali încât chiar dacă avem valori și oameni de cultură nu interesează pe nimeni. Bagi 40 de elevi într-o casa și le predai după o carte veche de acum 50 de ani ca să scapi mai repede și ai stricat câteva zeci de creiere valoroase, pentu că geniile și patrioții nu au picat din cer ci s-au născut tot din burta mamei..
DAR AU FOST DASCĂLI DE CULTURĂ ȘI SIMȚIRE ROMÂNEASCĂ, au fost oameni care au plâns când au tipărit o carte, care s-au bucurat la o sărbătoare și la o victorie câștigată pe câmpul de luptă!
Pe cine mai interesează astăzi?
A fost recent Ziua Armatei Romane și am auzit pe cineva ca spunea să li se vorbească tinerilor despre "patriotism". Cuvântul în sine devine ridicol și nu își are justificarea. Cui să vorbești de patriotism?
Copilului care la 14 ani își începe viața sexuală? Tinerei care la 14 ani este în plină ascensiune sexuală?! Adolescenților care la 16 ani sunt sătui de femei și se droghează? Fetelor care fac videochat?
.
Patriotismul crește odată cu educația celor șapte ani de acasă..
Când ai avut tricolorul la grindă pe busuioc, când ai avut steagul împăturit în ladă, când ai avut costum național și brâu împletit din cele trei culori.. Da!
Dar astăzi lumea este modernă, este civilizată!!
Singurul patriotism pe care mai poți sa-l induci unui tânăr este să nu își uite Limba Română și faptul că țara de baștină în care s-a născut se numește România! Nu poți să vorbești despre patriotism într-o politică bolnavă sau într-o societate fără morală.
.
Am văzut ce s-a întâmplat la un Bal al Bobocilor la un liceu..
Orele de educație sexuală aici duc în final!
Nu mai avem rușine!
Sexul oral este considerat normal!
MARFĂ CRUDĂ DE TUN PENTRU INDUSTRIA PORNOGRAFICĂ, A SEXUALITĂȚII, A PLĂCERII ȘI A PROSTITUȚIEI!
Așa se întâmplă dacă pruncii noștri nu mai sunt închinați lui Dumnezeu, dacă nu mai sunt împărtășiți și educați în morala creștină. Tradițiile acestei țări și patriotismul se duc de râpă! Ele și așa s-au dus de râpă, căci comedianații noștri fac piese de teatru și circ pe seama voievozilor, pe seama scriitorilor și pe seama poeților! Au ajuns de râs!
.
Să luptăm vehement și motivat ca Educația Sexuală în Școală, sa NU pătrundă în rândul prichindeilor și preșcolarilor, sau pruncii de la Clasele I-IV. Este prea devreme să le furăm Fecioria, Rușinea, Inocența și Curățenia Pruncească a Minții.
Predica integrală: - https://www.youtube.com/watch?v=AiP0rgHiXLw&t=574s

[cristiboss56]

Dacă ești într-o stare de recrudescență (n.r. ‒ revenire, într-o formă mai acută, a unei boli) interioară și vezi că slăbește credința, te rogi să nu slăbească!
Chiar și la sfinți se constată o viață de oscilație , o ridicare și-o coborâre. Pentru că te mai părăsește harul ca să nu te mândrești, să nu spui: „Ia te uită unde am ajuns!”. Te mai părăsește harul ca să te smerești.
Când suntem asaltați de impresii de uscăciune sufletească, când simțim că „trăim degeaba”, să știm că acestea sunt îngăduite de Dumnezeu pentru smerenia noastră . Dar trebuie să înțelegem că noi nu ne smerim pentru efect imediat, ci avem în vedere veșnicia !
Dar nu trebuie să-ți pierzi credința. Tu trebuie să fii mereu prezent . Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea pe care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu , pentru că tu vrei cu orice chip ajutorul Lui. Pentru că imediat vine satana să-ți folosească mintea; nu trebuie să vă speriați, el nu se astâmpără. Iisus știe ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea !
( Arhimandrit Arsenie Papacioc , Despre izbăvirea de întristare , Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 31-32)

[cristiboss56]

Care este cel mai greu canon dintre toate?
„Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35)
Unii vor spune că este o glumă, dar eu vă spun că este cel mai greu dintre toate! Deci, nu metanii, nu post, nu mânacare fără ulei, nu pâine şi apă, nu pesmeţi.. DRAGOSTEA şi RESPECTUL, izbăvirea de ură şi de duşmanie, de răutate, de invidie, de ambiţie, de înşelătorie.. Astea sunt! Nu ştie unul cum să-i facă rău celuilalt.. "de ce are?"; "...de ce există?"; "..de ce nu moare?"
Aşadar, nu trebuie să abandonăm postul, rugăciunea, metania, dar trebuie să rămânem cu ideea asta: că aceste rugăciuni, aceste nevoinţe pe care le facem, scurte, lungi, puţine, multe, câte putem, toate acestea trebuiesc împletite numai cu Bunătate, cu Omenie şi cu Dragoste!
Oare de câtă teologie şi câte predici la amvon mai avem nevoie, ca să putem să înţelegem că nu suntem Fiii lui Dumnezeu?
Pe vremuri, ne întâlneam între noi de revelion, de o onomastică, de o sărbătoare şi mânacam ce aveam, trei jumări sau o piftie, iar astăzi, cant sunt galantarele pline, când se găsesc de toate, când mai prindem un ban.. nu ne ma dăm nici "Bună Ziua!"
Oamenii îşi fac porţi cât mai înalte, îşi pun gratii la geam, sisteme de alarmă, îşi cumpără o armă şi îşi ia permis de port armă, iar tribunalul este plin de mincinoşi care se judecă între ei.
Da, într-adevăr, acestea sunt ROADELE IUBIRII!
Vedeţi cât de departe suntem şi cât de mincinoşi suntem, faţă de Adevărul Absolut?
Cât de naivi suntem, şi cât de înşelaţi de sarsailă?
DAR, NOI, ÎN MINTEA NOASTRĂ, CHIAR NE CREDEM BUNI!
https://www.youtube.com/watch?v=u6El...ature=youtu.be