cum stii ca el/ea e alesul/a?

[Ticalosul]

Buna Casiana! M-am uitat la aceasta poveste palpitanta ), gen telenovela...oricum n-am venit la taifasuri, ci sa-mi spui daca ai copii? ca nu vazusem sa vorbesti de ei, din cate stiu rodul dragostei este viata in familie, aparitia unui copil a lui Dumnezeu, important e ce ati adus lui Dumnezeu, tu si sotul vostru.

Daca a fost in centrul si mai este in centrul vietii , Hristos ; daca nu, trebuie sa va spovediti amandoi ca ati gresit si ati cautat ale voastre. Iar in fond, calea casatoriei sau a monahicismului o alegem , caci stiim ca Hristos e mai prezent mai mult ca oricand in viata noastra...Dumnezeu sa ne lumineze pe toti. Amin.

P.S. Spun de copii, ca ei de obicei leaga iubirea dintre sot si sotie, si cu cat sunt mai multi copii cu atat Dumnezeu va binecuvinta casa respectiva, cu multa pace si fericire.

[eeaotly]

În prealabil postat de angel4ver

de multe ori cei apropiati (si doar cateva persoane carora nu le spun chiar orice; doar cu o singura persoana in afara de Dumnezeu care imi stie toate secretele si gandurile, pot sa discut orice) imi spuneau ca diavolul poate sa iti trimita pe asa zisul ales, dar acum nu stiu cat de adevarat este pentru ca nu am avut experiente urate in privinta iubirii.
am avut si eu 2,3 iubiti, dar nu am facut nimic cu niciunul si nici nu-i iubisem; era doar o atractie care s-a stins in cateva zile; si asta a fost pe perioada liceului ;D
acum am intalnit pe cineva care este total diferit fata de restul si zici ca e bucatica rupta din mine; ca eu sunt el in varianta feminina si el este eu in varianta masculina, ma rog. :">

eu cred ca-ti dai seama daca el este cel pe care-l cauti sau alesul daca: te simti protejata in preajma lui; daca ai mintea impacata si pace sufleteasca atunci cand esti langa el; daca aveti cateva in comun (nu puteti sa aveti 100% in comun, e normal sa va mai contraziceti la cateva lucruri, dar nu e o tragedie); daca vorbeste frumos cu tine si nu recurge la violenta, daca nu se enerveaza usor, daca te ajuta si este langa tine atunci cand ai nevoie (si invers; tu langa el cand are nevoie!); daca te-a prezentat parintilor/rudelor/prietenilor si tu alor tai si asa mai departe.
daca inima-ti spune ca da, el este; atunci inseamna ca asa este!
si mai ales daca Dumnezeu nu ti-a dat semne care sa-ti zica ca nu este si ca sa-l lasi balta. daca nu ti-a dat astfel de semne, inseamna ca este bine si ca el e cel pe care-l cauti.
nu are cum sa fie perfect; nu exista om perfect (pentru mine, doar Dumnezeu este perfect); e normal sa mai scartaie pe ici pe colo, dar sa fie tandru/iubitor/intelegator cu tine si sa te accepte asa cum esti (si tu la randul tau, sa-l accepti asa cum este).

mult noroc in a lua decizia cea corecta!
Doamne Ajuta!

Am cunoscut şi eu cândva pe cineva care se potriveşte întocmai acestei descrieri. Simţeam în adâncul inimii că el este "alesul". Şi, ce este mai important, mi-l puteam închipui în postura de tată al copiiilor mei - lucru care nu mi s-a întâmplat niciodată cu altcineva, indiferent cât de drăguţ sau atrăgător ar fi fost. Din păcate, eram prea tânără, nu mă simţeam pregătită pentru a face marele pas, eram cumplit de stresată cu examenele, cu familia, etc, încât am cedat nervos şi am început să mă tem şi să mă îndoiesc de sentimentele mele. Nu eram obişnuită să am sentimente puternice, vulcanice, ci profunde şi aşezate. Sunt o fire mai cerebrală şi mă temeam să nu fie doar un foc de artificii şi să mă trezesc prea târziu apoi. Aşa că am făcut prostia să-i promit că DA, dar apoi, prin fapte să-i spun BA, adică să mă autoizolez şi să-l evit tocmai pentru a-mi testa sentimentele. Urmarea a fost că, experimentul meu, deşi bine intenţionat, a scăpat de sub control. Deşi am aflat răspunsul - anume că sentimentele mele sunt adevărate, amândoi am suferit degeaba. Dumnezeu mi-a arătat de câteva ori că e cazul să vorbesc, să-mi mărturisesc sentimentele adevărate şi să îndrept lucrurile, dar nu am avut curaj la momentul potrivit, iar când am găsit curaj, nu am avut prilejul potrivit. Şi am tăcut. Şi am rămas cu el în suflet. Niciunul nu a mai găsit pe altcineva, dar niciunul nu are putere să se mai deschidă. Acum, încerc să-mi spăl păcatele, dar e lung, foarte lung drumul până la inima celui drag, atunci când el se teme de tine.

Ce vreau să pun cu toate astea? Că da, există suflet pereche. Şi da, există şi liber arbitru. Adică îl cauţi, îl întâlneşti, Dumnezeu ţi-l arată, dar depinde de tine să fii pe fază.

Şi mai e ceva, ceva ce a trebuit să învăţ acum : L-am iubit ca pe Dumnezeu, (nu vă scandalizaţi, nu e blasfemie), adică îl vedeam cu acea vedere pe care numai iubirea ţi-o poate da. Îl vedeam strălucitor şi copleşitor de frumos, deşi ca fizic e departe de avea alura unui Apolo. Dar îi vedeam sufletul lui minunat de frumos şi mintea lui sclipitoare iar asta mă înduioşa la culme şi mă fascina ca o vrajă. Sentimentele mele aveau ceva mistic, pentru că dincolo de el, şi prin el, îl vedeam pe Dumnezeu - vedeam, prin fiinţa lui, Modelul.

Astăzi însă, am descoperit că, deşi acest mod de a iubi este destul de rar şi greu de dobândit, mai există unul, încă şi mai greu, dar şi mai frumos - acela de a iubi nu aşa cum iubeşte un om pe Dumnezeu, ci aşa cum iubeşte Dumnezeu pe om. Adică să iubeşti pe cineva cu toate micile lui scăderi, să-l iubeşti în ciuda îndepărtării de orice fel. Să-i vezi strălucitoarea frumuseţe a sufletului chiar dacă timpul a aşternut tăcerea şi a întins distanţa. Cred că acesta e tipul de iubire la care trebuie să ajungem fiecare dintre noi în timp - iubirea iertătoare, şi care îşi cere iertare. Eu asta încerc să fac, şi îmi dau seama că e mult mai greu decât să cazi pur şi simplu, în extaz.

În prealabil postat de eeaotly

Am cunoscut şi eu cândva pe cineva care se potriveşte întocmai acestei descrieri. Simţeam în adâncul inimii că el este "alesul". Şi, ce este mai important, mi-l puteam închipui în postura de tată al copiiilor mei - lucru care nu mi s-a întâmplat niciodată cu altcineva, indiferent cât de drăguţ sau atrăgător ar fi fost. Din păcate, eram prea tânără, nu mă simţeam pregătită pentru a face marele pas, eram cumplit de stresată cu examenele, cu familia, etc, încât am cedat nervos şi am început să mă tem şi să mă îndoiesc de sentimentele mele. Nu eram obişnuită să am sentimente puternice, vulcanice, ci profunde şi aşezate. Sunt o fire mai cerebrală şi mă temeam să nu fie doar un foc de artificii şi să mă trezesc prea târziu apoi. Aşa că am făcut prostia să-i promit că DA, dar apoi, prin fapte să-i spun BA, adică să mă autoizolez şi să-l evit tocmai pentru a-mi testa sentimentele. Urmarea a fost că, experimentul meu, deşi bine intenţionat, a scăpat de sub control. Deşi am aflat răspunsul - anume că sentimentele mele sunt adevărate, amândoi am suferit degeaba. Dumnezeu mi-a arătat de câteva ori că e cazul să vorbesc, să-mi mărturisesc sentimentele adevărate şi să îndrept lucrurile, dar nu am avut curaj la momentul potrivit, iar când am găsit curaj, nu am avut prilejul potrivit. Şi am tăcut. Şi am rămas cu el în suflet. Niciunul nu a mai găsit pe altcineva, dar niciunul nu are putere să se mai deschidă. Acum, încerc să-mi spăl păcatele, dar e lung, foarte lung drumul până la inima celui drag, atunci când el se teme de tine.

Ce vreau să pun cu toate astea? Că da, există suflet pereche. Şi da, există şi liber arbitru. Adică îl cauţi, îl întâlneşti, Dumnezeu ţi-l arată, dar depinde de tine să fii pe fază.

Şi mai e ceva, ceva ce a trebuit să învăţ acum : L-am iubit ca pe Dumnezeu, (nu vă scandalizaţi, nu e blasfemie), adică îl vedeam cu acea vedere pe care numai iubirea ţi-o poate da. Îl vedeam strălucitor şi copleşitor de frumos, deşi ca fizic e departe de avea alura unui Apolo. Dar îi vedeam sufletul lui minunat de frumos şi mintea lui sclipitoare iar asta mă înduioşa la culme şi mă fascina ca o vrajă. Sentimentele mele aveau ceva mistic, pentru că dincolo de el, şi prin el, îl vedeam pe Dumnezeu - vedeam, prin fiinţa lui, Modelul.

Astăzi însă, am descoperit că, deşi acest mod de a iubi este destul de rar şi greu de dobândit, mai există unul, încă şi mai greu, dar şi mai frumos - acela de a iubi nu aşa cum iubeşte un om pe Dumnezeu, ci aşa cum iubeşte Dumnezeu pe om. Adică să iubeşti pe cineva cu toate micile lui scăderi, să-l iubeşti în ciuda îndepărtării de orice fel. Să-i vezi strălucitoarea frumuseţe a sufletului chiar dacă timpul a aşternut tăcerea şi a întins distanţa. Cred că acesta e tipul de iubire la care trebuie să ajungem fiecare dintre noi în timp - iubirea iertătoare, şi care îşi cere iertare. Eu asta încerc să fac, şi îmi dau seama că e mult mai greu decât să cazi pur şi simplu, în extaz.

Multumesc ca ne-ai impartasit din experienta ta @eeaotly,sa inteleg ca inca mai speri sa te impaci cu El?Foarte bine ca ai curajul si forta sa lupti pt cineva sau mai bine zis ce bine ca ai pt cine:)))

[blackswan]

În prealabil postat de florinna01

M-am rugat la Dumnezeu pt o casatorie binecuvantata,a aparut un el dar nu corespunde deloc,de unde stiu ca e de la Dumnezeu sau nu?
Daca ce-mi doresc eu nu corespunde cu gandirea lui Dumnezeu?
Vreau pe cineva pe care sa-l iubesc sa simt ceva pt el..... chiar daca am o varsta(33) si se spune ca nu mai poate fi iubire,bine nu iubire dar ceva sentimente trebuie sa fie....nu?

Cunoști cele două „eșecuri” ale Părintelui Arsenie Boca?

În prealabil postat de blackswan

Cunoști cele două „eșecuri” ale Părintelui Arsenie Boca?

Nu,spune-mi tu despre ce e vorba?

[AlinB]

În prealabil postat de eeaotly

Nu eram obişnuită să am sentimente puternice, vulcanice, ci profunde şi aşezate. Sunt o fire mai cerebrală şi mă temeam să nu fie doar un foc de artificii şi să mă trezesc prea târziu apoi. Aşa că am făcut prostia să-i promit că DA, dar apoi, prin fapte să-i spun BA, adică să mă autoizolez şi să-l evit tocmai pentru a-mi testa sentimentele. Urmarea a fost că, experimentul meu, deşi bine intenţionat, a scăpat de sub control. Deşi am aflat răspunsul - anume că sentimentele mele sunt adevărate, amândoi am suferit degeaba. Dumnezeu mi-a arătat de câteva ori că e cazul să vorbesc, să-mi mărturisesc sentimentele adevărate şi să îndrept lucrurile, dar nu am avut curaj la momentul potrivit, iar când am găsit curaj, nu am avut prilejul potrivit. Şi am tăcut. Şi am rămas cu el în suflet. Niciunul nu a mai găsit pe altcineva, dar niciunul nu are putere să se mai deschidă. Acum, încerc să-mi spăl păcatele, dar e lung, foarte lung drumul până la inima celui drag, atunci când el se teme de tine.

Nu stiu care a fost logica, eu personal nu vad nici una, adica sentimentele se testeaza in raport cu realitatea, mai exact in cazuri de genul asta interactionand cand mai mult cu persoana respectiva pentru a afla cat de mare este diferenta intre realitate si imaginatia erotica.

Altfel, fantasmele pot fi destul de persistente, mai ales cand exista o ruptura de la realitate.

Acum, tu fiind cea care a facut prostia, n-ar fi rau sa incerci sa-ti prezinti si scuzele de rigoare si sa incerci sa reinnozi relatia daca totusi crezi ca se merita.

Mai ales ca s-ar putea ca pana la urma sa-si gaseasca pe cineva, si chiar daca nu o sa fie cu scantei ca atunci cand imaginatia haladuieste departe de realitate, ci dimpotriva, cea in care imaginatia are sensul pe care l-ai observat si tu, de sus in jos, poate fi (cu atat mai mult) o relatie binecuvantata de Dumnezeu.

[blackswan]

Multe cupluri in suferinta cautau sprijin la parintele Arsenie Boca. Si el reusea sa le salveze, prin influenta si sfatuire eficienta. Scurt, percutant. In probleme de vindecarea vietii de familie, parintele Arsenie era de-o eficienta mare. Veneau la el mame cu copii in deriva, femei cu soti in deriva, barbati cu vieti in deriva, si parintele Arsenie avea puterea sa-i repuna pe drumul vietii sanatoase. Multe cupluri bolnave a insanatosit el.
Dar acum voi vorbi despre doua "esecuri" ale parintelui Arsenie Boca in orientarea relatiei de cuplu. Le-a semnalat parintele Teofil Paraian de la Sambata, intr-o carte de dialoguri. L >

e preiau acum, din alt unghi, caci sunt pline de invataminte.
1. Un tanar absolvent de Teologie, ca sa fie hirotonit, trebuia sa se insoare. Isi gasise o partenera, dar nu era convins ca era chiar cea potrivita. Fata avea probleme de sanatate, se deplasa greu. Tanarul s-a dus cu fata respectiva sa ceara sfat de la parintele Arsenie. Stia ca acesta "vede" viitorul; deci banuia ca stie daca va urma un menaj fericit. Asadar, a venit sa intrebe:
- E buna fata asta pentru mine, sfintia ta?
De cum i-a vazut, parintele Arsenie i-a zis tanarului:
- Ia-o!
Tanarul s-a insurat si a avut o viata de familie chinuita. Intai, pentru ca femeia aceea avea dificultati psiho-motorii. Dincolo de aceasta, ei nu au gasit rezonanta unul in altul. A fost o casatorie cu poticniri. Nu stiu ce le-a mai lipsit, dar n-au putut sa fie fericiti. In schimb, au avut cinci copii sanatosi. Unul din ei a ajuns calugar si este un calugar bun.
Indrumarea parintelui Arsenie Boca a parut un esec.
2. Alt caz. Un tanar viitor preot vine la parintele Arsenie Boca si-l intreaba cum si unde sa-si gaseasca o consoarta. Nu gasise el pana atunci.

Jocul steagului - ritual de nunta din Dragus (Fagaras)

Si era acolo, in multime, in curtea Manastirii Brancoveanu, o tanara curatica, purtand o basma albastra. Si parintele Arsenie Boca a zis:
- Ia-o pe aceasta!
Parintele Arsenie Boca n-o cunostea nici el. O vedea pentru prima data! Dar i-a spus tanarului teolog:
- Uite, asta este femeia ta. Ia-o!
S-au insurat. A urmat o casnicie chinuita, fara intelegere si fara bucurii. Dar au dus-o pana la urma. Stiti, sunt multe familii care se chinuie si o duc asa... taras-grapis.

Viitorul se trudeste

De unde vine "esecul" acelor cazuri? Te duci la avva sa te indrume, il asculti, si dupa aceea, suita de poticniri! Esecul era al parintelui Boca? Numai in aparenta.
Parintele Arsenie Boca stia, sau voia sa ne faca sa stim ca viitorul, chiar si cel sentimental, nu se ghiceste si nu se negociaza. Viitorul se trudeste. Cand tu singur, "beneficiarul", nu esti in stare sa-ti gasesti un partener, cand ceri un ajutor in alegere... se intelege ca pretinzi un plocon, nu o indrumare!



Fericirea, intre plocon si iluminare

Cei doi "solicitanti" la usa parintelui Boca, ce voiau ei in esenta? Ei voiau o casatorie fericita! Ei gandeau asa: "Merg la parintele Arsenie sa-mi fac rost de o casatorie fericita!". Ei nu stiau ca o casatorie trebuie rabdata, construita. Inainte de a fi fericita, ea trebuie suportata! O casatorie bine rabdata poate sa devina fericita. Indrumarea nu inseamna plocon. Indrumarea inseamna iluminare.

Alai de nunta - Dragus


Asa se intampla. Dintre cei care cer sfaturi si indrumari: multi nu stiu ca o indrumare este o luminare. Este o aruncare in propriul tau destin. De aceea, parintele Boca dadea spontan raspunsuri de genul: "Ia-o pe aceasta!", fara s-o cunoasca pe fata... "El nu calcula indelung un raspuns", zice parintele Teofil Paraian. Eu cred altfel, ca pentru cei sovaitori si amorfi, viitorul se porunceste, nu se ghiceste! Se sileste. Secretul silintei este chiar acesta: sa va tolerati diferentele si sa va iubiti imperfectiunile. Sa intelegeti ca ceea ce considerati defectul partenerului este doar diferenta. Evident, "defectul" este altceva decat viciul!
(Paranteza in imediat)
Un tanar din grupul de practica isihasta m-a intrebat intr-o zi: "Sa ma insor sau sa ma calugaresc?".
I-am zis: "Amandoua!... Insoara-te! Si traieste in monahismul familiei".
A ramas uimit! Si el cerea plocon, nu iluminare. Voia ajutor sa gaseasca fata ideala sau, daca nu, macar manastirea ideala. Cand intreba: "sa ma calugaresc?", el cerea si indicatii pentru o manastire ideala, un monahism ideal, cu mantuirea la purtator...

Papa si Frossard

Andre Frossard a publicat cartea: "Dumnezeu exista, eu L-am intalnit".
Papa Ioan Paul al II-lea l-a luat la intrebari pe Frossard. Papa era un om foarte curios din fire! Viu, arzator, curios, asa ca un copil. Si-l intreaba pe autor:
- Ma, tu chiar L-ai intalnit pe Dumnezeu?
- Da! raspunde Frossard.
- Nu cumva te iluzionezi, asa cum fac atatia oameni fantasti? Cum te-ai intalnit cu Dumnezeu? Doar scrie in Biblie, ca nu poti sa vezi pe Dumnezeu si sa mai traiesti dupa aceea!

Nunta in Gorj

E drept, cand il intalnesti pe Dumnezeu, moare in tine omul vechi. Daca l-ai intalnit pe Dumnezeu, omul dobitocesc inceteaza si doar omul duhovnicesc mai viiaza.
Si Papa il intreaba pe Andre Frossard:
- Daca L-ai intalnit pe Dumnezeu, spune cum arata!
Frossard raspunde:
- La mine s-a aratat ca o lumina care te informeaza. "Nu era o lumina fizica... ci o lumina de adevar, o lumina care te invata, te informeaza si te clarifica".
Este un raspuns foarte expresiv. Deci nu era orice lumina, ci o Lumina care te informeaza asupra unor adevaruri extraordinare. Aceasta Lumina care te informeaza, care te vindeca este aproape Dumnezeu.
Frossard zice ca este chiar Dumnezeu.
Noi am zice ca este mai degraba Ingerul, adica vestitorul lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu ne "informeaza" prin Inger. Anghelos inseamna vestitor.
Parintele Arsenie producea acea percutie mentala care sa te lumineze spontan. Dar mai depindea de vrednicia si ravna ta, ca sa mentii flacara pana sa dea roade in cariera, in misiune, in slujire, in vindecare, in casnicie.

Etapele relatiei de cuplu

Specialistii afirma ca orice relatie de cuplu trece prin cinci etape:
1. Etapa de vis, care tine doua luni si care va poate amagi si va poate spune ca nu exista fericirea, din moment ce este asa de scurta.
2. Etapa de deceptie, care tine 2 ani.
3. Etapa de nefericire, care tine 20 de ani, dupa ce te-ai casatorit.
Aceste trei etape se potrivesc doar oamenilor amorfi, intre acestia i-as include pe multi care se chinuie in cupluri chinuite.

Miri - Gorj


Mai numim doua etape, extraordinare, ale relatiei de cuplu:
4. Etapa iluminarii. Dupa care urmeaza Etapa respectului si a descoperirii aproapelui, a valorizarii partenerului tau.
Etapa iluminarii poate surveni chiar inainte de "etapa deceptiei"; te poate scuti de "nefericirea" celor 20 de ani de posibile deceptii. Iluminarea salvatoare poti sa o ai imediat ce te paste etapa deziluziei, si astfel vei fi scutit de deziluzie si esec. Etapa iluminarii, iata salvarea.
Un caz extrem, dar exemplar: pelerinul basarabean Ioan Zlotea (1862-1928) s-a vazut casatorit (din voia parintilor) cu o femeie handicapata; el a avut o "iluminare", ca exact asta era o sansa a vietii sale, ca i s-a dat prilej sa faca binele, ingrijind o sotie infirma.
Un terapeut al relatiei de cuplu nu trebuie sa spuna nimanui concluziile sale. Ci el doar trebuie sa trateze, sobru si vizionar, nascand in pacient scanteia salvatoare.
Parintele Arsenie stia, in termeni ideali, ca orice femeie libera din curtea manastirii Sambata putea sa fie partenera ideala a junelui teolog. Ca nu-i nevoie de selectare minutioasa, nici de un concurs de "miss presbitera", decat daca vrei sa fugi de "silirea" Imparatiei si esti prea lenes la iluminare.
De aceea, parintele Boca i-a aratat-o junelui teolog pe fata cu batic albastru si ochii sclipitori de binecuvantarea puternicului Arsenie... si i-a spus: "Ia-o pe aceasta!".

Viata este insuportabila fara iluminare

Restul relatiei va fi lucrarea ta. Parcurgerea celor 5 etape ale relatiei sanatoase. Terapeutul doar iti sugereaza, iti percuteaza mentalul - dupa puterea lui - cum sa faci sa nu ratezi etapa iluminarii.
Viata este insuportabila fara iluminare.
Nu exista alta cale de a suporta existenta, de la nastere la casatorie si pana la slujirile multiple ale vietii; nu exista alta cale de a dainui frumos pe lume, decat prin iluminare.

[philalex]

stii, dac intrebi la secretariat....mai glumesc si eu....

[tabitha]

În prealabil postat de blackswan

De unde vine "esecul" acelor cazuri? Te duci la avva sa te indrume, il asculti, si dupa aceea, suita de poticniri! Esecul era al parintelui Boca? Numai in aparenta.
Parintele Arsenie Boca stia, sau voia sa ne faca sa stim ca viitorul, chiar si cel sentimental, nu se ghiceste si nu se negociaza. Viitorul se trudeste. Cand tu singur, "beneficiarul", nu esti in stare sa-ti gasesti un partener, cand ceri un ajutor in alegere... se intelege ca pretinzi un plocon, nu o indrumare!

Parerea mea este ca le-a dat sfaturi "la plezneala". Iar cei care s-au dus la el ca la un oracol au gasit ce-au cautat. Pacat insa ca au dat cu capul de pragul de sus. Banuiesc ca ai dat exemplele astea ca sa le fie invatatura de minte celor care uita ca au cap pe umeri, si preferinte personale, la o adica.

Nu putea sa le spuna simplu ca nu stie?

[blackswan]

În prealabil postat de mirela.t

Nu putea sa le spuna simplu ca nu stie?

El știa că nu e acela care poate face o căsnicie fericită, ci soții. Chiar dacă se potrivesc, degeaba, dacă nu-și dau silința și nu le pasă unul de celălalt.