Ascultarea de parinti

[Iubirea]

Citind acest topic m-am gandit automat la ASCULTARE si la discutiile avute pe topicele despre viata monahala, totul are o legatura fantastica...iar concluzia este aceeasi...ascultarea a fost si a ramas primordiala...acum depinde de fiecare cum o intelege si cum si-o asuma, indiferent de drumul pe care si l-a ales in viata.

Eu cred ca de parinti trebuie sa se asculte toata viata, dar odata cu inaintarea in varsta si modul de a asculta se modifica, astfel incat la maturitate ascultarea tine de un profund si constient respect.
Acum insa depinde mult de parinti, de educatia primita dar si de cea dobandita (educatia la un moment dat ti-o mai faci si singur)...
Din pct meu de vedere acesta e un subiect amplu pe care sunt sigura ca fiecare il abordeaza absolut subiectiv.

[Marius22]

Sinceritatea este cea care confera autoritate oricarui sfat venit din partea parintilor trupesti, a celor sufletesti (nasii) si a parintelui duhovniceasc (preotul duhovnic). De aceea si ascultarea ce tine de noi, trebuie sa se intemeiaze tot pe sinceritate. Trebuie sa fim sinceri cu ceilalti si cu noi insine.

Ascultarea nu are o limita temporala, un pana cand. Ea este limitata numai de consistenta relatiei, de masura in care sinceritatea si iubirea sunt prezente in ea.

[Samy02]

Exista din batrani o vorba :” vai de parinti care nu-si asculta copii….” …..trebuie sa existe comunicare, dialog , nu-i poti impune unui copil indiferent de varsta pe care o are sa te asculte , sa faca exact tot cei spui, ce va face el mai tarziu ca adult?......va veni la mami si la tati sa decida ei cei mai bine?
Copilul trebuie invatat de mic sa i-a decizii , parinti doar il ghideaza, v-a incerca sa-I arate unde a gresit , sa-l faca sa gandeasca, sa constientizeze ca faptele lui au responsabilitati si trebuie sa si le asume….a gresit , trebuie ajutat sa inteleaga de ce , cum , unde …..
Parerea mea ca intre copii si parinti nu trebuie sa existe acea ascultare rigida” fa cum zice mama , ca-I mai bine …..stie mama si tata cei bine ptr tine…..”….si multe alte chestii de genul acesta…..
De preot sunt de acord sa ascultam , sa facem acea ascultare care ne poate aduce vindecarea sufletului , dar trebuie sa avem grija sa spunem adevarul….ca ascultarea sa devina corecta, buna…….

[georgeval]

Pana unde merge ascultarea fata de parinti? Daca anumite cerinte contravin invataturilor Bisericii trebuie sa ne supunem? Sa incalcam lege lui Dumnezeu sau sa dam ascultare parintilor?

[costel]

Incalcand legea lui Dumnezeu avem toate sansele sa nu mai dam ascultare si parintilor, dar implinind voia Sa, primim mai multa putere de ascultare. Asa ca inainte de toate trebuie pus Dumnezeu. Nu in zadar s-a spus "cautati mai intai Imparatia Cerurilor si toate vi se vor adauga voua".

[ap2010]

Copilul trebuie sa asculte de parinti numai in ceea ce priveste educatia si bunul simt,nu in ceea ce priveste cariera sau alegerea partenerului de viata.Eu am ascultat de parinti cand m-am inscris la un liceu cu profil matematica-fizica,desi participam la olimpiadele de limba germana si romana,iar cei patru ani de liceu au fost cosmarul vietii mele .Din fericire,dupa lungi proteste si luarea deciziei de a ma lipsi de sprijinul lor financiar,am urmat alte studii care se potriveau cu temperamentul meu,dar pierdusem deja patru ani.

[costel]

Parintii trebuie sa descopere care sunt disciplinele unde copilul da semne de mai multa viata. Trebuie sa stea de vorba cu el si asa sa-l aseze pe drumul vietii. Asa este, de multe ori parintii il indreapta pe copil spre nereusita, neincredere in propriile puteri si asta nu pentru ca ii doresc raul, ci pentru ca ei considera ca daca acesta va avea parte de meseria X, nu va avea parte de probleme in viata, ca acea meserie se va cere neincetat si va fi bine platita. Dar pierd din vedere, de multe ori, ca acel copil nu are nici o inclinatie catre meseria propusa, ca acela simte ca nu va reusi niciodata sa aiba parte de reusita. In astfel de cazuri, e mai buna neascultarea, decat ascultarea de parinti.

[Rodica50]

Adrian Păunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.


Si totusi, parintii...

În prealabil postat de costel

Parintii trebuie sa descopere care sunt disciplinele unde copilul da semne de mai multa viata. Trebuie sa stea de vorba cu el si asa sa-l aseze pe drumul vietii. Asa este, de multe ori parintii il indreapta pe copil spre nereusita, neincredere in propriile puteri si asta nu pentru ca ii doresc raul, ci pentru ca ei considera ca daca acesta va avea parte de meseria X, nu va avea parte de probleme in viata, ca acea meserie se va cere neincetat si va fi bine platita. Dar pierd din vedere, de multe ori, ca acel copil nu are nici o inclinatie catre meseria propusa, ca acela simte ca nu va reusi niciodata sa aiba parte de reusita. In astfel de cazuri, e mai buna neascultarea, decat ascultarea de parinti.

Cam asta cred si eu.