O poezie pe zi

[Mihailescu-Marin Daniel]

56. Fii atent, gandind mereu
Cum te vede Dumnezeu...
In tot timpul te sfieste
Caci Dumnezeu te priveste.

57. Orice faci si orice spui
Lucreaza ca-n fata Lui.
Orice-ai gandi, orice-ai face
Vezi lui Dumnezeu de-I place.

58. Oricum ar fi planul tau
Sa-L intrebi pe Dumnezeu.
Ada Scriptura de fata
Caci atunci El te invata.

[Mihailescu-Marin Daniel]

59. In tot locul ce citesti
Pe tine sa te smeresti,
Retine-te de la orice dorinta
Ce nu-mplineste-o trebuinta,

60. Ci-aduc numai o placere
Si-o zadarnica mangaiere.
Cand pe plans il vei afla
El va fi pravila ta.

[Mihailescu-Marin Daniel]

61. Lacrimile vezi sa-ti fie
Tipic si pravila tie.
Lacrimile si zdrobirea
Ele pot sa-ti schimbe firea.

62. Intru toate urmareste
Aceea ce-ti foloseste,
Tipicul nu-ti foloseste
De nu vezi rodul ca creste.

63. Pravila-i litera moarte
Cand e inima-nghetata.
Pravila sa-ti fie-n toate
Plansul si gandul la moarte.

64. In fata lui Dumnezeu de-ai sta
Si-aceasta-i pravila ta,
Litera moarta nu poate,
Duhul da viata-n toate.

65. Rodul de nu-l urmaresti
In zadar te ostenesti,
Scriptura nu-i litera moarta
Ea cere sa fie lucrata!

[Mihailescu-Marin Daniel]

66. Tot cuvantul din Scriptura
Duhul Sfant la dat din gura,
Scriptura nu-i omeneasca
Ea-i din cer, dumnezeiasca.

[Mihailescu-Marin Daniel]

67.Nu-i de-aici de pe pamant
Ci-i opera Duhului Sfant.
Scriptura-i gradina data
Care trebuie lucrata.

68. Iar noi gradinari sa fim
Sa lucram si sa pazim.
Ea va fi la judecata
Obiect pentru teza data,

69. Nu precum am studiat,
Ci precum noi am lucrat.
Cele scrise si citite
Cere sa fie traita.
Ca nimic voi folosi
Daca nu le voi trai.

70. La moarte sa te gandesti
Daca vrei sa nu gresesti.
Sunt sigur ca voi muri,
Sigur ca voi putrezi.

71. Daca-s sigur c-am sa mor
De ce sunt nesimtitor?
De ce nu-s treaz sa plang mereu
In fata lui Dumnezeu?

72. Sa ma rog, sa plang cu-amar
C-am pierdut vremea-n zadar,
Cata vreme mai traiesc
Scopu-i sa ma mantuiesc,

73. Sa ma rog, sa priveghez
Un om nou sa ma formez.
Tot ce nu te foloseste,
Fugi cat poti si te fereste.

[Mihailescu-Marin Daniel]

74. Ai mintea prevazatoare
La cele-nconjuratoare.
Nu scarbi pe Dumnezeu
Cu gandul si rostul tau.

75. Ci sa pleci cu multumire
De la orice convorbire.
Ia-ti Parintii si Scriptura,
Indreptarul si masura.

76. In toate sa urmaresti
Scopul bun sa-l folosesti.
Dumnezeu mult se scarbeste
Cand mintea se trandaveste.

77. Caci mintea fara trezvire
E dracilor jucarie.
Nu-i da trupului ce-ti cere
Ca-ti va-ntoarce cu durere.

78. Nu-ti dezmierda trupul tau
Caci ti-l faci tie calau.
Pe Hristos de-L urmaresti
Fara Cruce nu-l gasesti.

79. Cel ce fuge de dureri
Cade-n bratele placerii.
Cand vei fugi de durere
Vei fi-nselat de placere.

80. Caci iubirea cea de sine
Este moarte pentru tine.

[Mihailescu-Marin Daniel]

Cam asta a fost aceasta minunata poezie.
Fiecare sa traga povetele, invatamintele si sfaturile care cred ca i se cuvin.
Iar maine cu alta poezie, la fel de frumoasa am sa revin.

[cuvant]

În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel

Cam asta a fost aceasta minunata poezie.
Fiecare sa traga povetele, invatamintele si sfaturile care cred ca i se cuvin.
Iar maine cu alta poezie, la fel de frumoasa am sa revin.

Multumim pentru aceste frumoase..cuvinte..versuri. Dumnezeu sa-ti rasplateasca.

[Mihailescu-Marin Daniel]

Buna ziua oameni buni, astazi avem o povestioara despre tarisoara noastra robita. Sper sa va placa. Se numeste "Vestitorii durerii din tara robita"

[Mihailescu-Marin Daniel]

1. Pasarele calatoare
De la Dunare veniti?
Despre scumpa noastra tara,
Spuneti noua ce mai stiti?

2. Mai traiesc Romani pe-acolo?
Se aude glasul lor?
Se mai vede la hotare
Steagul nostru tricolor?

3. Doina azi se mai aude,
Si talangile la stani,
Se mai afla oare astazi
Veselie la Romani?

4. Sarbatoarea mai rasuna
Glas de clopote duios,
Indemnand la rugaciune
Pe norodul credincios?

5. Din vazduh in zborul vostru,
N-ati privit catre Carpati?
Sunt ei tot asa de falnici
Nu se vad mai aplecati?

6. Dar, frumoase pasarele,
Voi nu-mi dati nici un raspuns,
Vorba mea ca o sageata
Pare-mi-se v-a patruns.

7. Amintindu-va de Tara
Voi oftati acum din greu,
Parca toate sunt pierdute:
"Tara si poporul meu"