Ce este mantuirea?

[costel]

Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

Mai precis, mantuirea este unirea voii omului cu voia Lui Dumnezeu.

[costel]

Nu doar voia, ca omul nu se rezuma doar la vointa. Cand spun unirea omului cu Dumnezeu, ma refer la intrega sa natura trup si suflet, nu doar la o parte din ea.

[zoridezi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mai precis, mantuirea este unirea voii omului cu voia Lui Dumnezeu.

Ma intereseaza un lucru: omul mai poate avea alta voie in afara de cea a lui Dumnezeu?
Cum se poate uni voia omului cu Voia lui Dumnezeu? Si care este Voia lui Dumnezeu?

[zoridezi]

În prealabil postat de costel

Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

Asa-i. Cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, ca sa te mantuiesti trebuie sa dobandesti Duhul Sfant. Daca nu esti un om al Adevarului si nu le faci pe toate cu sinceritate, poti sa ai tolba plina cu fapte bune, ca tot nu te poti mantui...

[MariS_]

În prealabil postat de costel

Mantuirea este unirea omului cu Dumnezeu.

Subscriu. Mi se pare cea mai simpla si mai completa definitie. Simplu si complet - ce frumos!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu am senzatia ca multi inteleg gresit ce insemna mantuirea. Si cand se poate mantui omul. Ma refer la teologia ortodoxa, bineinteles.

Astept pareri, in cateva vorbe. Fara linkuri si citate de zeci de pagini, va rog.

Mantuirea este starea cand omul devine incapabil sa mai greseasca.

Atata vreme cat inca suntem susceptibili sa savarsim pacate,
chiar si foarte subtiri, nu suntem cu adevarat mantuiti.

Aceasta inseamna ca mai exista zone de penumbra in suflet,
sau seminte ale raului care isi au originea in necunostinta.

Mantuirea inseamna cunoastere deplina,
iar cunoasterea deplina vine prin har dumnezeiesc.

În prealabil postat de florin.oltean75

Mantuirea este starea cand omul devine incapabil sa mai greseasca.

Atata vreme cat inca suntem susceptibili sa savarsim pacate,
chiar si foarte subtiri, nu suntem cu adevarat mantuiti.

Aceasta inseamna ca mai exista zone de penumbra in suflet,
sau seminte ale raului care isi au originea in necunostinta.

Mantuirea inseamna cunoastere deplina,
iar cunoasterea deplina vine prin har dumnezeiesc.

Desi nu reactionez la tine ca persoana, ci doar la textul pe care l-ai postat, iti voi spune asa:
Din nou, draga Florine, imi exprim dezacordul fata de opinia ta, te rog sa nu te superi pentru asta.
Nu pot fi de acord, desi ma atrage fermitatea ta logica, cum am mai spus; nu pot, tocmai datorita acestui exces de logica, de coerenta, pe care eu o consider rationalism pur, formal, rupt de viata liturgica si de Traditia Bisericii Ortodoxe din care eu fac parte.
Daca noi am sti atat de clar cum e cu mantuirea (ca deznodamant final, ca despre procesul care ne conduce spre mantuire avem recomandari clare in Biblie si in Biserica Ortodoxa), cam ce am mai face? Ne-am pune, desigur, pe treaba si, stiind formula, am putea masura nivelul si am zice: asta se mantuieste, asta nu... mai am atat, am realizat atat, etc.
Or, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru mine, mantuirea este Taina suprema. Doar Dumnezeu va hotari cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. In ortodoxie vorbim de Judecata Universala.
Nu putem defini (ca "stari" sau altceva) ceva indefinibil. Opinii, da, putem avea cu duiumul. Dar Taina mantuirii, ca deznodamant, ne scapa cu desavarsire.
Putem cuprinde cu mintea necuprinsul Tainei mantuirii? Eu cred ca nu, de aceea discutiile sunt de prisos. Mantuirea nu e o stare a omului cat mai degraba o consecinta a unei vietuiri teandrice, a comuniunii cu Dumnezeu. Imi pare un reper ferm, daca voiesti, mucenicia pentru Hristos. In ciuda lipsei impecabilitatii de care vorbeai (caci nu am citit nicaieri in Ortodoxie ca mucenicii erau impecabili, dar am citit ca si-au dat viata pentru numele Domnului).
Imi amintesc acum ca sfintii se roaga pana la ultima suflare pentru Mila Domnului, la Judecata, in vederea mantuirii. Desi, poate, au ajuns in starea de a fi incapabili sa mai greseasca (precum sustii) - eu unul nu cred ca asa ceva e pe masura omului, dupa cadere -, ei continua sa isi planga pacatele (macar pe cele din tineretile lor). De ce ar face-o daca ar fi siguri de mantuire (ca nu putini sunt cei care au contemplat tainele toate, prin har)?
Uite, Florine, chiar azi in Biserica s-a citit povestea cutremuratoare a Sfintei Maria Egipteanca si a calugarului Zosima... Nici o legatura cu ce zici tu! Oamenii aceia sfintiti erau in stare de pocainta adanca, desi pluteau deasupra pamantului cand se rugau. Isi tineau mintea in iad, dar nu deznadajduiau. Nu se considerau impecabili si nu putem nici noi sa evaluam daca erau sau nu. (Criteriile sfintirii sunt multiple, vezi canoanele Bisericii.)
Apoi a urmat Canonul Sfantului Andrei Criteanu. Asemenea, nici vorba de ce spui tu.
Reamintesc si "Plansurile" Sfantului Efrem etc., etc....
Cred ca picam pe langa miezul problemei atunci cand fixam o formula sau alta, o definitie acolo unde sunt doar Taine dumnezeiesti. Iar mantuirea e cea mai mare din ele, sper sa fii de acord.
Sa tindem spre mantuire e dorinta lui Dumnezeu si El ne ajuta sa ne intoarcem Acasa. Dar eu nu cred ca vreun om poate afirma ceva sigur in privinta reusitei.
Asta am invatat in Biserica. Oare nu am inteles bine? As fi dezolat, ar fi cumplit...
(Apropos, daca esti amabil sa imi spui, tu din ce biserica faci parte? Nu am sesizat in postarile tale, cate am citit, o precizare in acest sens. Nici in casuta cu date personale. Daca nu esti ortodox, botezat in Hristos, te rog sa imi spui: imi faci un serviciu, nefiind treaba mea sa luminez pe cineva care nu ma roaga sa ii impartasesc din ale mele, cu atat mai putin pe un om care, eventual, nu doreste sa fie un membru al Bisericii lui Hristos. Iar daca esti ortodox, ma mira mult felul cum pui, in general, problema. Nu e ortodoxie in cuvintele tale, asa inteleg si asa simt eu.)

[umilul]

Mantuirea este iubirea vazuta a Domnului pentru noi, pentru ca mantuirea noastra vine prin iubitul nostru Iisus Hristos. Pacea Domnului tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[Marius22]

În prealabil postat de ioan cezar

Daca noi am sti atat de clar cum e cu mantuirea (ca deznodamant final, ca despre procesul care ne conduce spre mantuire avem recomandari clare in Biblie si in Biserica Ortodoxa), cam ce am mai face? Ne-am pune, desigur, pe treaba si, stiind formula, am putea masura nivelul si am zice: asta se mantuieste, asta nu... mai am atat, am realizat atat, etc. Or, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru mine, mantuirea este Taina suprema. Doar Dumnezeu va hotari cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. In ortodoxie vorbim de Judecata Universala.

Impartasesc aceeasi opinie. Noi nu putem da verdicte cu privire la cine se va mantui si cine nu. Oricum, nu reusim sa intrezarim prin aceste "definitii" decat in mica masura, in ce anume consta mantuirea. Stim numai ca mantuirea presupune indumnezeire, impartasirea omului de viata dumnezeiasca.

Avem insa nadejdea mantuirii deoarece il marturisim pe Hristos ca Mantuitor. Toata viata trebuie sa o petrecem nadajduid ca si noi vom auzi, intr-un sfarsit, "astazi s-a facut mantuire casei acesteia" sau "credinta ta te-a mantuit."