Sfintii martiri brancoveni

Nu l-am negat pe Stefan cel Mare dar il vad cu mult inferior fata de Constantin Brancoveanu. Cu toate acestea,e mult mai "promovat". Oare de ce? Cititi si ce zic cronicarii despre Stefan.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Nevrednicul

Nu l-am negat pe Stefan cel Mare dar il vad cu mult inferior fata de Constantin Brancoveanu. Cu toate acestea,e mult mai "promovat". Oare de ce? Cititi si ce zic cronicarii despre Stefan.

Poate citind "Letopisetele" ati parcurs doar litera textului , nu si spiritul sau!

Bucurie si pace in inima!

"Fostau acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă vărsător de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Altmiteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l acopere şi unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîra, că văzîndu-l ai săi, să nu se îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia. Şi unde biruiau alţii, nu pierdea nădejdea, că silinduse căzut jos se ridica deasupra biruitorilor… Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti Ştefan Vodă, nu pentru suflet, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns."

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Nevrednicul

"Fostau acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă vărsător de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Altmiteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l acopere şi unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîra, că văzîndu-l ai săi, să nu se îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia. Şi unde biruiau alţii, nu pierdea nădejdea, că silinduse căzut jos se ridica deasupra biruitorilor… Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti Ştefan Vodă, nu pentru suflet, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns."

"Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu, manios si degraba varsatoriu de sange nevinovatu; de multe ori la ospete omoraia fara giudetu. Almintrelea era om intregu la fire, nelenesu, si lucrul sau stiia a-l acoperi, si unde nu gandiai acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi sa varaia, ca vazandu-l ai sai sa nu indarapteze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde il biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-se cazut gios sa radica deasupra biruitorilor........"

Grigore Ureche s-a inspirat in realizarea acestui portret din lucrarea "Ab urbae condita" a lui Titus Livius, acolo unde face portretul lui Hannibal.

[andreicozia]

Mda, mai ramine inca de elucidat dilema celor relatate de reporterii francezi prezenti in piata din Constantinopol la executia Brincovenilor care au scris in ziarele pariziene ca familia Brincoveanu a fost executata pentru neplata unor sume uriase din impozite. Ma gindesc ca francezilor nu le-ar fi fost teama de otomani, pentru a denatura adevarul( pe care-l stim noi) deoarece nu aveau nimic de impartit cu ei si-i dispretuiau in felul lor tipic frantuzesc.

Deci ramine intrebarea de ce oare reporterasii respectivi au ramas cu aceasta impresie aparent gresita ca Brincovenii nu au murit ca martiri aparatori ai ortodoxiei in piata publica asa cum ne spune cu patos artistic si dramatic Dan Puric ci au murit ca niste rai platitori de taxe si dari lucru pe undeva de inteles pentru marile imperii care traiau de pe urma tarilor cotropite!

Eu unul doresc din inima sa fi murit ca niste marturisitori insa vreau sa fie pe bune nu din povesti inventate

[georgeval]

În prealabil postat de andreicozia

Mda, mai ramine inca de elucidat dilema celor relatate de reporterii francezi prezenti in piata din Constantinopol la executia Brincovenilor care au scris in ziarele pariziene ca familia Brincoveanu a fost executata pentru neplata unor sume uriase din impozite. Ma gindesc ca francezilor nu le-ar fi fost teama de otomani, pentru a denatura adevarul( pe care-l stim noi) deoarece nu aveau nimic de impartit cu ei si-i dispretuiau in felul lor tipic frantuzesc.

Deci ramine intrebarea de ce oare reporterasii respectivi au ramas cu aceasta impresie aparent gresita ca Brincovenii nu au murit ca martiri aparatori ai ortodoxiei in piata publica asa cum ne spune cu patos artistic si dramatic Dan Puric ci au murit ca niste rai platitori de taxe si dari lucru pe undeva de inteles pentru marile imperii care traiau de pe urma tarilor cotropite!

Eu unul doresc din inima sa fi murit ca niste marturisitori insa vreau sa fie pe bune nu din povesti inventate

Si eu am auzit afirmatia domnului Dan Puric. Daca tin cont si de afirmatia Parintelui Tanase ca: "Brancoveanu a dus o politica demografica incomoda imperiului, incuraja nasterile combatand avorturile" imi place sa cred ca martorii executiei nu au invocat adevaratele motive. Era mai simplu sa uimesti Europa cu motivul neachitarii datoriilor fate de imperiu.

[deja-vu]

Atentie mare cu aruncatul vorbelor: pentru fiecare cuvant spus vom da seama la Judecata!

Brancoveanu a fost vandut turcilor de cativa apropiati; dar cine ii urmeaza lui Hristos, care a fost vandut de apostolul Iuda, trebuie sa bea si paharul asta... Unul din cei suspectati ca l-au parat pe Brancoveanu la sultan a fost chiar cel care i-a luat locul pe scaunul domnesc, si anume Stefan Cantacuzino. Oricum, din moment ce au fost ucisi toti baietii lui Brancoveanu (si numai baietii), e clar ca scopul asasinarii colective era inlaturarea urmasilor lui la domnie (Constantin Brancoveanu pregatise succesiunea fiului sau) daca nu chiar eliminarea definitiva a dinastiei Basarabilor si aducerea domnilor straini, pentru nimicirea ortodoxiei si a neamului.

Opinia unui istoric: "Lupta pentru putere fost mobilul si in mazilirea si executarea lui Constantin Brancoveanu de catre turci. Preocuparea domnului de a transmite puterea ereditar a starnit invidia Cantacuzinilor. Odioasa para la Inalta Poarta si-a spus cuvantul." Dar in final Cantacuzino a cazut in propria cursa si fiind prins la randul lui ca intretine relatii duplicitare cu nemtii, a fost si el executat de sultan impreuna cu tatal si unchiul sau (ca sa nu aiba nici el succesori la tron?) Poate ca mania lui Dumnezeu a lucrat si aici, cine stie... Mai mult, pierzandu-si complet increderea in domnii valahi, sultanul decide sa termine cu eternele lupte pentru tron ale familiilor domnitoare muntene si instaureaza domniile fanariote (aidoma modului in care politicienii romani au inscaunat familia Hohenzollern, cu interdictia expresa impusa de a nu se inrudi apoi prin casatorii cu boierimea romana) - iar asta a insemnat atat sfarsitul domniei glorioase a Basarabilor, cat si al voievozilor pamanteni.

Despre ctitoriile si faptele voievodului Brancoveanu, alte detalii sunt aici: http://foaienationala.wordpress.com/...nicul-ianache/

Interesant ca manastirea Sinaia (ctitorie a lui Brancoveanu si a stolnicului Mihail Cantacuzino dupa ce acesta din urma facuse un pelerinaj in Tara Sfanta si la muntele Sinai - de acolo vine si numele manastirii ca si al orasului: Sinaia) a fost inzestrata prin danii si cumparari cu numeroase sate si pamanturi, mai ales in muntele sfant al dacilor - Bucegii (unde se rugau multime de sihastri, inclusiv la Pestera Ialomicioara), iar toate acestea au fost intarite prin blestem de Brancoveanu si Patriarhul Ierusalimului (manastirea fiind inchinata Muntelui Sinai, ca prin veniturile ei sa fie intretinute manastirile din Sinai):

<< Si am întărit domnia mea, această milă şi cu mare blestem ca în urma domniei noastre pe carele Domnul Dumnezeu va alege a fi domn şi biruitor acestei ţeri Româneşti, au din feciorii noştri au din neamul nostru, au dintr-alte seminţii, ca sa aibă a cinstii şi a –noi şi a-ntări această milă pe tot neamul, după cum scrie mai sus, ca şi Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească în domnia lui şi sufletul lui în cela… încă să fie de alţi domni cinstite şi în seamă ţinute; iar care se vor ispiti a călca şi a strica mila aceasta, să fie trădător şi proclet şi anatema de 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea, să aibă parte cu Iuda şi cu afurisitul Arie la un loc. Amin .>>
( ss) Constantin Voevod Brâncoveanu
anatemele sunt intarite cu semnatura:<<CHRYSANT cu mila lui Dumnezeu Patriarh al Sfântului Oraş Ierusalim şi a toată Palestina>>

Poate ca acest blestem a atarnat greu asupra familiei regale, care si-a ridicat palatul tocmai pe pamantul manastirii...
http://nouaarhivaromaneasca.com/cerc...d-brancoveanu/

Alte detalii istorice despre Constantin Brancoveanu pot fi gasite la: http://www.jurnalul.ro/stire-editie-...anu-14854.html

Un frumos articol de pe situl acestui cotidian ne spune:"Voda Brancoveanu s-a nascut in localitatea Brancoveni din partile Romanatiului. Stramos dupa tata il avea pe Matei Basarab, iar dupa mama lui, Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino, era de vita imparateasca. De mic a ramas fara tata, iar mama lui i-a dat o crestere aleasa si in frica lui Dumnezeu. Bland din fire, vioi la minte, aratos si avand avere, a ales de sotie pe Maria, fiica lui Neagoe si nepoata lui Antonie Voda. Au avut 11 copii. Chemat de tanar in slujba de dregator domnesc, mai intai de Duca Voda si apoi de Serban Voda Cantacuzino, urca in dregatorie pana la mare logofat, adica sfetnicul cel mai de seama din Divanul domnesc. Se spune ca Serban Voda il pretuia pe el cel mai mult dintre toti nepotii, insarcinandu-l cu slujbe grele. La moartea lui Serban Cantacuzino, in 1688, boierii si toti dregatorii tarii l-au rugat pe Constantin Brancoveanu sa primeasca domnia. Au staruit mult, abia cand i-au spus ca este vrerea tarii ca el s-o apere de dusmani, sa-i apere credinta si sa-i asigure linistea si pacea, a primit. A fost uns domn de catre mitropolitul tarii, Teodosie.

Lacomia turcilor pentru averile voievodului si banuielile lor ca el ar trata in ascuns cu rusii si austriecii impotriva lor, dar si ale Cantacuzinilor, care ii ravneau tronul, au precipitat lucrurile. In ziua de 24 martie, in miercurea cea mare din Saptamana Patimilor, a trimis sultanul pe Mustafa Aga, care ii comunica domnului ca este mazilit. Feciorii, ginerii, Voda si sluga cea credincioasa, Ianache, au fost dusi la Edicule, adica Sapte Tunuri. Aprinsi de ura, trei luni si jumatate i-au chinuit cu cele mai cumplite chinuri pe domn si fiii lui, strangandu-i in catuse de fier, facandu-le taieturi si la cap, arzandu-i pe piept cu cleste inrosit in foc si in cele din urma hotarandu-le moartea. La Edicule au fost inchisi patru luni. Au fost mutati apoi in inchisoarea Bostangi Basa, unde erau tinuti inaltii demnitari. In cele din urma, muftiul a reusit sa obtina gratierea ostaticilor, dar cu conditia trecerii la mahomedanism. Batranul voievod a refuzat, la fel si fiii sai. Au fost condamnati la moarte prin decapitare, la data de 15 august 1714. Aceasta zi era menita sa le adanceasca si mai mult durerea din suflet, fiind si Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar si ziua voievodului, care implinea 60 de ani. Astfel, Brancoveanu, impreuna cu toate rudeniile lui, au fost scosi din temnita, numai in camasi, cu capetele descoperite, purtati in lanturi pe ulitele Constantinopolului, ca niste raufacatori spre locul de executie, Ialy-Kiosc. Dupa decapitare, trupurile lor au fost tarate pe uliti si aruncate in apele involburate ale Bosforului, iar capetele au fost infipte la prima poarta a seraiului, unde au stat trei zile. Pe ascuns, crestinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor sase martiri si le-au dus in taina de le-au ingropat, nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in biserica manastirii Maicii Domnului, pe care domnitorul brancovean o ajutase cu ceva timp mai inainte. Sotia marelui domnitor a stat inchisa la Constantinopol pana in martie 1715 si a venit in tara in 1716. Doamna Marica, in 1720, a adus in tara osemintele sotului ei, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, si le-a inmormantat in biserica Sf. Gheorghe Nou, intre mormantul lui Ion Mavrocordat si cel al lui Grigorie Brancoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormant de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, sapata in piatra, stema Tarii Romanesti, ca semn ca acolo odihneste domnitorul acesteia.

In 25 de ani de domnie, tara nu a cunoscut razboi. A stiut sa apere tara de toti si in felul acesta a inflorit in tara credinta, prin ridicarea de lacasuri de inchinare si cultura, prin tiparirea de multe carti, mai ales religioase. Un nou stil in arhitectura ii poarta si astazi numele, stilul brancovenesc, cu usurinta de recunoscut la toate ctitoriile sale, bisericesti si mirenesti. Cei 11 copii, patru baieti si sapte fete, erau avutia cea mai de seama a domnestilor parinti."

[deja-vu]

cea mai impresionanta relatare a martiriului Brancovenilor apartine marelui Nicolae Iorga:
(http://www.revistamurmur.info/2007/0...i-brancoveni/)

In razboiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brancoveanu a adoptat o politica de expectativa, concentrandu-si fortele in tabara de la Urlati, langa Ploiesti, pentru a vedea in ce parte se indreapta victoria. Un grup de boieri, in frunte cu Toma Cantacuzino, antrenand cavaleria, a trecut insa de partea rusilor, participand la cucerirea Brailei. Desi Brancoveanu a facut mari eforturi pentru a convinge pe otomani ca gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat vointa sa, o noua acuzatie s-a adaugat la adresa voievodului.

La 25 Martie 1714, Voievodul Constantin Brancoveanu este mazilit de turci, dus cu familia la Istanbul si inchis in temnita Edicule (Sapte Turnuri). Pana in vara va fi torturat continuu pentru a marturisi unde-si avea banii, turcii numindu-l “Altan Bei” (Printul Aurului). Dupa torturi cumplite i-au smuls semnatura pentru aurul depus la Venetia.

La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, cand implinea 60 de ani, iar Doamna Maria isi serba onomastica, Constantin Brancoveanu a fost dus la locul de osanda Ialy Chisc (Chioscul Marii). Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii crestinatatii apusene - Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei - care nu refuzasera invitatia chiar in ziua de Sf. Maria, alaturi de numerosi privitori. Li s-a ingaduit sa-si faca o ultima rugaciune, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului “Imparate! Averea mea, cat a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las! In ea m’am nascut si am trait, in ea vreau sa mor. Pamantul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batranete, sa ma inchin in geamiile voastre turcesti? Nu, Imparate! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. In credinta mea vreau sa inchid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a incurajat fiii astfel : “Fiilor, aveti curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”

Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani). Inmarmurit de durere, Domnul murmura : “Doamne, fie voia Ta”, dupa care i s’a taiat si lui capul.

Nicolae Iorga nota : “La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n’are pereche in analele sangeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s’a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s’a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batranului parinte a cazut in tarana udata de sangele tuturor copiiilor sai”.

In privinta complotului si a executiei, sunt cateva elemente importante de adaugat:
"Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Constantin Brâncoveanu era secretarul său, Antonio Maria Del Chiaro. Potrivit istoricului francmasonic Horia Nestorescu Bălceşti, temeliile francmasoneriei în Ţările Române au fost puse de acesta. Cât de sincere puteau fi relaţiile dintre un iudeu francmason şi un creştin adevărat este uşor de bănuit. Del Chiaro a fost martor la procesul şi execuţia lui Brâncoveanu. Nimeni nu s-a întrebat: în ce calitate? Antonio Maria Del Chiaro a fost impus de Înalta Poartă secretar şi al urmaşului lui Constantin Brâncoveanu, Ştefan Cantacuzino. După 16 luni de domnie, la 25 ianuarie 1716, Ştefan Cantacuzino şi tatăl său Constantin Cantacuzino au fost maziliţi, închişi în aceeaşi temniţă ca şi Brâncoveanu şi executaţi la 6/7 iunie 1716. Del Chiaro a participat şi la procesul şi execuţia acestora, dar nimeni nu ştie…cine a uneltit împotriva Cantacuzinilor. Cu siguranţă nu a fost o întâmplare că, după zeci de ani petrecuţi în Valahia, pe la curţile domneşti, Del Chiaro s-a stabilit în metropola de pe malul Bosforului. Probabil că-şi aranjase culcuşul încă de pe vremea când era secretarul lui Constantin Brâncoveanu. Unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Antonio Maria Del Chiaro era un alt italian pripăşit pe la Curtea Domnească, Niccolo de Porta…O altă sursă de informaţii o constituia corespondenţa pe care agenţii lui Brâncoveanu o interceptau şi o violau fără nici o reticenţă. Referindu-se la acest aspect, într-un raport adresat împăratului Leopold…, contele Luigi Ferdinando Marsigli arăta că a văzut personal la Brâncoveanu un sac plin de scrisori interceptate. Italianul Niccolo de Porta, secretarul intim şi bibliotecarul stolnicului Constantin Cantacuzino, era în acelaşi timp şi specialistul în despecetluirea şi deschiderea scrisorilor, precum şi în închiderea şi pecetluirea acestora în condiţii care să nu permită să se observe că au fost violate." (cf. Preot Gh.Salagian: http://www.calauzaortodoxa.ro/sfinti...piilor-sai-p3/ )

Versiunea proprie asupra evenimentelor, publicata la Venetia de acest suspect secretar poate fi gasita la adresa: http://cimec.ro/Carte/delchiaro/index.html

Nu intamplator, la executie au fost invitati sa asiste ambasadorii Rusiei, Austriei, Franţei, Angliei (care n-au gasit cu cale sa protesteze in vreun fel in fata acestei barbarii) Cu siguranta a fost ceva mult mai important decat o chestiune de impozite sau de lupta pt. domnie din moment ce s-a recurs la un asemenea spectacol si cu asemenea participanti (mai ales ca Brancoveanu nu a fost aliat cu vreuna din aceste puteri, ci doar negocia diplomatic si incerca indeosebi sa-si asigure succesiunea - daca ar fi fost cu adevarat aliatul lor, probabil n-ar fi asistat atat de pasivi la macel!) Oricum, curios cum de au stiut turcii de banii depusi de Brancoveanu in conturile venetiene (mai mult ca sigur ca sa poata cumpara tronul pt. fiul sau, altfel nici nu se putea - asta era regula in acele vremuri!); secretarul Del Chiaro avea legaturi cu Venetia si poate chiar cu bancile de acolo...

P.S. - Cand eram mic aveam o carte colorata cu alta balada asemanatoare despre martiriul Brancovenilor, acolo era si dialogul lui Constantin Brancoveanu cu sultanul care recurge la torturi si ii jupoaie pielea de pe picioare. In final erau niste versuri de genul: "Iar sultanul ce-mi facea? Ciopatele mi-i facea, Si in mare-i arunca..." (dupa care se porneste un foc pe mare, spre groaza sultanului) Citeam undeva ca inainte de a fi canonizati de Biserica Romana, grecii erau foarte mirati de lipsa de evlavie a noastra fata de acesti mucenici, pe care inca nu-i declaraseram sfinti; ziceau ca daca ar fi avut ei un asemenea conducator martir ca Brancoveanu, care sa-si jertfeasca nu numai propria viata, dar si pe cei patru fii ai sai, l-ar fi slavit ca cel mai mare mucenic al lor... Si cand te gandesti ca acum unii romani ortodocsi il suspecteaza pe Brancoveanu de evaziune fiscala (de parca ar fi fost obligat sa dea ceva in plus sultanului pe langa tributul fixat in capitulatii), iar altii se intreaba daca nu cumva fusese in vreo "fratie" necurata. Cata mizerie...

Doamne ajuta!

[kosmy022]

În prealabil postat de Nevrednicul

"Fostau acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă vărsător de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Altmiteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l acopere şi unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîra, că văzîndu-l ai săi, să nu se îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia. Şi unde biruiau alţii, nu pierdea nădejdea, că silinduse căzut jos se ridica deasupra biruitorilor… Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti Ştefan Vodă, nu pentru suflet, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns."

Poate ca fara faptele lui de arme si politice vorbeam turceste acum, purtam salvari si ne rugam de 5 ori pe zi...la Allah! In plus, cat bine duhovnicesc si cat imbold spre mantuire au "emanat" manastirile lui de-a lungul timpului ?

spunea ca varsa sange nevinovat si omora fara judecata! Aici bineinteles nu cred ca sunt inclusi cotropitorii si raufacatorii!