Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[Tomita]

În prealabil postat de sophia

1. Ai inteles gresit. Analizele le faci tu cand vrei, chiar inainte de a cunoaste partenerul. Si pe urma discuti iniante de casatorie, cu cartile pe fata: uite eu nu pot avea copii. Tu vrei copii? Esti de acord sa facem tratament sa avem, sau vrei sa adoptam. Daca omul te iubeste si vrea sa imparta soarta ta, atunci e bine. Daca nu, fiecare poate sa mearga pe drumul lui si sa-si gaseasca partenerul potrivit. Macar nu se ajunge la divort si mai ai sansa sa gasesti omul potrivit.
Mai sunt oameni care chiar nu vor copii si atunci partenerul trebuie sa accepte?
Intr-o casnicie nu esti singur. Decizia ta este valabila si pentru celalalt.
Cum adica nu obliga nimeni pe nimeni sa n-aibe copii. Pai ala care nu poate avea, il obliga automat si pe celalalt sa nu aibe, chiar daca el poate sa aibe. Sau se duce si face copilul cu altcineva?
Nu te inteleg.
Daca ambii sunt sterili e mai bine, in sensul ca duc aceeasi cruce.

2. Eu n-am auzit sa fie copii cu probleme doar pentru ca s-au facut in vitro.
Ba dimpotriva.
Si tocmai copii aceia nascuti din suferinta si doriti atat de mult sunt mai mult iubiti decat cei facutila intamplare, fara dorinta.
Cum poti sa spui ca nu sunt iubiti? Terta persoana doar ajuta. Nu intervine in iubirea cuplului.

1. Discuti inainte de casatorie? Si unde e iubirea? Sau ar trebui analizele facute inainte de a iesi la intalniri si la prima intalnire sa prezinti dovada? Chestiile intime le afli mai tarziu cand deja te-ai atasat sau iti iubesti partenerul (teoretic...vad ca nu e chiar asa).
Daca nu puteai tu sa ai copii, stiai inainte de casatorie, sotul se casatorea cu tine erai mai fericita?
2. Iubirea cuplului una si iubirea in procesul de procreere e alta (de asta este si un proces intim)...cand este perturbat cursul firesc se manifesta stresul pentru celulele sexuale si implicit pentru embrion.

Oricum esti in faza cand nu asculti de ratiune...de ai ajuns sa zici sa ajunga Biserica la un consens cu medicii.
Si eu am trecut prin faza asta...am vrut si dispensa de la Patriarhie sa fac inseminare artificiala...multe ratacite ca mine mai sunt...Am scris si la muntele Athos sa cer binecuvantare.
Si tot m-am dus la doctor..bine ca mi s-a facut rau...Am picat testul oricum: n-am ascultat.
Ce te doare acum e egoismul de a avea copii...un copil anume nu iubesti ci doar simti nevoia sa-ti canalizezi sentimentele spre cineva. E adevarat un copil e o binecuvantare (si eu am sa iubesc mereu copii)...poti sa te rogi sa ai dar nu sa apelezi la inseminare artificiala fara a gresi. Poti si sa divortezi sa ai copii..libertate de a gresi avem oricand...sa facem ce vrea Dumnezeu e mai greu.

[sophia]

În prealabil postat de Tomita

1. Discuti inainte de casatorie? Si unde e iubirea? Sau ar trebui analizele facute inainte de a iesi la intalniri si la prima intalnire sa prezinti dovada? Chestiile intime le afli mai tarziu cand deja te-ai atasat sau iti iubesti partenerul (teoretic...vad ca nu e chiar asa).
Daca nu puteai tu sa ai copii, stiai inainte de casatorie, sotul se casatorea cu tine erai mai fericita?

Iubirea nu exclude cinstea. Trebuie sa fii cinstit si sa nu minti partenerul, sa-i spui adevarul inainte, cande se mai poate face ceva, nu pus in fata faptului implinit. Si este valabil nu numai pentru copii, ci si pentru alte lucruri: boli, datorii, probleme. Nu e vorba de prezentat o dovada ci de a discuta deschis. Tie ti-ar place sa vina sotul candva dupa casatorie si sa-ti spun ca are SIDA, sau este impotent, sau are un copil din alta casatorie, sau are datorii?
Si de unde stii tu care din noi nu poate avea copii? Si nu, nu suntem fericiti nici unul din noi, dar asta este.
E vorba numai ca ramai cu ideea ca poate cu altcineva ai fi putut avea copii, asa un regret. E greu sa explici cuiva care nu a trait asta si nu poate pricepe.
2. Iubirea cuplului una si iubirea in procesul de procreere e alta (de asta este si un proces intim)...cand este perturbat cursul firesc se manifesta stresul pentru celulele sexuale si implicit pentru embrion.

Oricum esti in faza cand nu asculti de ratiune...de ai ajuns sa zici sa ajunga Biserica la un consens cu medicii.
Si eu am trecut prin faza asta...am vrut si dispensa de la Patriarhie sa fac inseminare artificiala...multe ratacite ca mine mai sunt...Am scris si la muntele Athos sa cer binecuvantare.
Si tot m-am dus la doctor..bine ca mi s-a facut rau...Am picat testul oricum: n-am ascultat.
Ce te doare acum e egoismul de a avea copii...un copil anume nu iubesti ci doar simti nevoia sa-ti canalizezi sentimentele spre cineva. E adevarat un copil e o binecuvantare (si eu am sa iubesc mereu copii)...poti sa te rogi sa ai dar nu sa apelezi la inseminare artificiala fara a gresi. Poti si sa divortezi sa ai copii..libertate de a gresi avem oricand...sa facem ce vrea Dumnezeu e mai greu.

Ia uite ce idei ai!
Eu vorbeam sa se poata lamuri niste aspecte intre medici si biserica. Asa a fost la inceput si cu transplantul de organe si s-au lamurit lucrurile pana la urma.
Si de ce este egoist sa ai copii? Este un drept natural al oricarui om.
Si de unde stim cand gresim si cand nu?
De rugat m-am rugat si am renuntat. M-am impacat oarecum cu ideea.

Mai mult nu mai spun.

Stiu ce inseamna durerea de a nu avea copii, prietena mea cea mai buna (am mai povestit despre ea pe forum) are 2 opilasi infiati si vor sa-l infieze pe al treilea si...nu vor sa se opreasca aici....stiti ce inteligenti si frumosi sunt copilasii ei...? sunt minunati, ei niciodata nu au fost la doctor, au acceptat situatia si au infiat, nici macar nu se stie cine este cel infertil, dar...oare mai conteaza? important este ca sunt fericiti...iar copilasii seamana asa de mult cu ei.


Sophia.....sa nu te superi, intr-un fel te inteleg dar toate pana la fiv, nu te judec dar te rog sa ai rabdare, Dumnezeu are planul Lui cu fiecare, daca vrei sa infiezi o sa reusesti DOAR cu binecuvantarea duhovnicului, prietena mea asa a facut.

Bucurie multa!

[Tomita]

În prealabil postat de sophia

Iubirea nu exclude cinstea. Trebuie sa fii cinstit si sa nu minti partenerul, sa-i spui adevarul inainte, cande se mai poate face ceva, nu pus in fata faptului implinit. Si este valabil nu numai pentru copii, ci si pentru alte lucruri: boli, datorii, probleme. Nu e vorba de prezentat o dovada ci de a discuta deschis. Tie ti-ar place sa vina sotul candva dupa casatorie si sa-ti spun ca are SIDA, sau este impotent, sau are un copil din alta casatorie, sau are datorii?
Si de unde stii tu care din noi nu poate avea copii? Si nu, nu suntem fericiti nici unul din noi, dar asta este.
E vorba numai ca ramai cu ideea ca poate cu altcineva ai fi putut avea copii, asa un regret. E greu sa explici cuiva care nu a trait asta si nu poate pricepe.

Nu mi-ar place sa am surprize de care ai spus dar mi se poate intampla. De fapt in mod sigur ai sa descoperi defecte/lucruri care nu-ti convin la partener sau te va pune in situatii care nu-ti convin. Si in mod sigur ai sa-i faci si tu lui acelasi lucru. Viata nu e perfecta, partenerul nu e perfect si nici tu. Cum le/te imbunatatesti?
Ideea ca cu altcineva ai fi avut copii e infantila (si eu zburam daca eram cu Superman)...daca Dumnezeu nu vrea poti sa fii cu "n" alticneva si tot sa nu ai copii.Inteleg foarte bine prin ce treci. Durerea psihica poate fi perceputa extrem de urat si cand se combina cu cea fizica atunci sa vezi. Sunt cazuri mult, mult (e putin spus) mai dramatice ca al tau.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Si de ce este egoist sa ai copii? Este un drept natural al oricarui om.

Cred că aici este eroarea fundamentală. Adică aceea pe care vă autolegitimaţi întreaga teorie găunoasă.

În realitate, nu există un drept natural al oricărui om de a avea copii. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Sunt cale spre mântuire, sunt Sacrament. Nu există un drept la Sacramente. Obişnuiţi-vă cu ideea că, faţă de Cristos, nu aveţi niciun drept. Tot ce aveţi este dreptul de a-L sluji ca pe un Împărat şi Dumnezeu sau de a refuza să faceţi acest lucru.

Culmea e că nici în concepţia lumească nu am auzit să fie consideraţi "drept natural". Am citit cu atenţie principalele documente asupra ceea ce consideră Lumea ca fiind "drepturile omului", de la Magna Charta la deciziile ONU. Îmi sună cunoscute sintagme precum "dreptul la libera circulaţie" sau "dreptul de a alege şi de a fi ales". Dar ceva de genul "dreptul natural de a avea copii" nu-mi sună familiar.

În prealabil postat de sophia

La rugamintea si interesul unui grup de forumisti (mai ales femei) deschid acest topic.
Daca adminul gaseste o sectiune mai potrivita pentru acest subiect, poate
sa-l mute.
Dorinta si nevoia noastra este de a discuta problema infertilitatii si dorintei de a avea copii in legatura cu credinta noastra ortodoxa.

Infertilitatea este o problema care chiar daca apare numai la o persoana, afecteaza cuplul si chiar casatoria si sanatatea sufleteasca.
Exista multe pareri in cadrul bisericilor si apreotilor, pro si contra tratamentelor pentru a avea copii, sau alte solutii.
Iata cateva intrebari:

1. Este infertilitatea urmare a unui pacat al inaintasilor? Daca da, de ce platim noi azi?
2. Este infertilitatea urmare a pacatelor noastre personale? Daca da, care anume?
3. Este infertilitatea o decizie a lui Dumnezeu, care poate fi buna in anumite situatii? Mai precis stie Dummnezeu cui si de ce nu da copii, daca lea-r fi rau sa-i aibe (pentru ei sau copii)?
4. Sunt tratamentele pentru a avea copii un pacat? se incalca prin ele voia lui Dumnezeu?
5. De ce si cum hotaraste Dumnezeu sa dea copii (chiar mai multi) unor care nu pot sau nu vor si nu sunt in stare sa fie parinti (buni) si acesti copii sunt apoi omorati, maltratati, aruncati la gunoi sau la abandonati in camine de orfani. Si de ce altora potriviti si care ar fi buni parinti nu le da?
6. Este diagnosticul prenatal si evitarea unei vieti bolnave, cu sanse mici de trai, sau cu handicap, un pacat?
6. Sunt copiii rezultati in urma tratamentelor (in vitro) altfel decat cei normali si sunt stigmatizati de biserica?
7. Infertilitatea nu poate fi cunoscuta (diagnosticata) de obicei fara relatii sexuale, alteori sunt cunoscute probleme/diagnostice chiar fara relatii, de la varste fragede. Trebuie si poate fi discutata si verificata inainte de casatorie, pentru a evita casatorii nefericite?

...si mai aduceti si voi altele in discutie.

Eu pot sa spun ca pentru mine viata este un dar dat de Dumnezeu.
Este dureros sa vrei un copil si sa nu poti avea.
Si este nedrept ca unii sa primeasca acest dar fara efort si fara a-l vrea de multe ori si altii deloc.
Multi spun de rugaciune si minuni. Eu le accept pe acestea.
Uneori insa rugaciunea singura nu ajuta si atunci teintrebi daca poate e mai bine sa nu mai ceri, ca sa nu primesti ceva mai rau (boala ta, sau un copil bolnav, infirm, chinuit).
Mai spun ca nu pricep de pacatele inaintasilor trebuie sa le platim noi. Nu vad legatura. Ei au trait, au avut si copii.
Si mai spun ca tratamentele pentru a avea copii (in vitro) nu incalca voia si rolul Domnului. Medicul doar ajuta. Viata, suflul, il da in final tot Dumenzeu daca este voia Sa. Pentru ca unele tratamente nu dau rezultat, nu se naste viata.
Este o problema mai delicata in a folosi celule donate, caci este vazut ca un adulter. Inteleg asta si am avut si eu reticente in a folosi aceasta cale, desi poate ne-ar fi ajutat.
Spunu unii ca nu exista dreptul de a avea copii si ca nu trebui sa aibe toti copii. Biblia spune altfel.
Mantuirea vine si de la facerea de prunci, mai ales la femeie. Si daca nu poate, nu se mai mantuieste?
Legat de ultima intrebare pusa de mine: in general oamenii nu stiu de infertilitate inainte de a avea relatii sexuale si atunci eu, care am fost mereu adepta (prin educatie si simtire) sexului numai dupa casatorie, consider ca o verificare ar trebui facuta inainte de casatorie, macar prin consultatii premaritale ale partenerilor, sau chiar prin relatii. Altfel se pune problema de a obliga pe unul din ei sa traiasca in suferinta prin renuntare la copil, iar pe celalalt la remuscare toata viata (pentru ca el/ea este cauza suferinta (si) a celuilalt.
Situatia trebuie discutata inainte de casatorie si acceptata de comun acord si fara constrangere de amandoi partenerii. In caz contrar mai este posibila inainte de casatorie (ca sa nu apara divort dupa), despartirea si alegerea altui partener potrivit in acest sens.
In plus si tratamentele sau adoptia au limite de varsta si daca si asa casatoria intarzie, nu mai raman sanse.


Rugaminte - sa incercam sa discutam in pace si respect. Si subiectul se refera mai ales la oameni cu viata normala si cuminte, fara excese, la care infertilitatea nu este un rezultat al desfranarii.

Oricum, in cazul acesta eu sunt pentru adoptie. Nu stiu de ce barbatii nu prea sunt de acord.