Ce inseamna pentru voi a trai in strainatate?

[patinina34]

Pentru mine e la fel ca pentru Anca.
Insa m-am adaptat bine la societatea de aici, desi nu am fost foarte tanara cind am plecat din tara, insa adaptarea vine totusi.

Mai repede sau mai tarziu.

Ideea este ca daca nu te adaptezi, inseamna ca e foarte rau, ca traiesti o trauma toata viata.

[sophia]

Mai intai de toate mie imi plac, asa cum spunea cine aici, alte culturi. Intre a vizita insa si a te stabili in alta tara este o diferenta f.mare.
Depinde mult in ce conditii pleci (daca ai o baza asigurata acolo, alte rude, sot cu bani, casa si localnic, sau chiar serviciu aranjat, sau daca pleci numai la munca in necunoscut) si la ce varsta (dupa 30-40 ani numai faci nimic).
Este f. greu sa pleci la risc, fara o baza, asa cum pleaca majoritatea la lucru.
Este si mai greu pentru cei cu studii superioare si o varsta, care lasa in urma lor totusi ceva mai mult, fara sanse de a obtine macar ceva la acelasi nivel.
Am constatat ca noi in tara nu suntem informati deloc. Pentru noi strainatatea (mai ales vestul) este un El Dorado, o Fata Morgana. Si asta pentru ca nu cunoastem niste adevaruri. Ii vedem pe unii ca se realizeaza (poate doar la suprafata, sau cine stie in ce mod), dar cei care au greutati si nu se realizeaza nu spun niciodata nimic, le este rusine si se ascund. Si astia cred ca sunt multi, dar nu-i stim. Si atunci nu stim tristul adevar, adevarata fata a strainatatii.
Sunt si unii care se duc la f.bine, prin casatorie cu oameni cu posibilitati, sau capata cine stie ce oferte de contracte de serviciu in alte tari.
Si cand ii vedem pe ei, cu case, masini si concedii in Hawaii, zicem "vai ce bine este in vest".
La ora asta este f.greu peste tot, in toate tarile, iar romanii au si dezavantajul ca sunt vazuti f.prost inca.
In copilarie vedeam la mare straini (mai ales nemti) eleganti, frumosi, parfumati, culanti (daruiau ciocolata, guma de mestecat si alte lucruri). Si aceia nu erau din cei mai grozavi la ei in tara. Ce-i mai admiram.
Acei oameni nu mai exista demult. Sunt saraci, cenusii, tristi in mare parte.
Peste tot exista someri, saraci, oameni fara adapost, masa saracilor etc.
Dar din tara poate nu se vad lucrurile astea.
Este f.greu cu serviciul pentru cei care au studii si care nu vor sa traiasca toata viata din facut curat, ingrijit batrani sau cules de capsuni.
Intr-o vreme mai merita asta. Isi faceau oamenii bani de locuinta si de trai mai bun si se intorceau acasa. Acum nu se mai merita. La preturile astea...
Sunt tari care inca sunt inchise, discriminatorii pentru straini (cele de limba germana mai ales).
Cu diploma de facultate nu mai faci nimic in strainatate.
Eu vad aici care sunt categoriile de romani:
1. studenti sau doctoranzi - se chinuie, caci nu e usor sa studiezi in limba straina, ani de zile. Pe urma nu mai vor sa se duca acasa, si nu se casatoresc, timpul trece, ceasul bate, copil nu fac. Muncesc adesea pe cativa bani, mult sub pregatirea lor. Ma intreb de ce?
2. pensionari - veniti la copii, sau singuri. Traiesc in mizerie, pensie mica, singuri uneori, nu prea stiu limba
3. cei plecati cu multi ani in urma (unii cu origini straine care le confera un avantaj) - au avut alte sanse si s-au aranajat si ei si copiii lor.
4. cei veniti temporar la munca - se chinuie cumplit pe bani f.putini

O alta problema mare a romanilor - nu sunt uniti. Inainte tot mai era ceva. Am discutat cu multa lume aici. Se mai adunao oamenii, se mai organizau, pe langa biserica, sau in afara ei. Acum nu mai vor. Vor sa uite si limba si tara de origine. Se mai duc la biserica.
Orice popor, pana si africanii se oirganizeaza, au asociatii, ba chiar reprezentanti in politica, lobby. Noi nu. De la ce ni se trage oare?
Si biserica (si preotul) este o problema in diaspora - cei care mai tin de tara mai reusesc sa-si faca biserica proprie, sa-si aduca un preot, sa se organizeze. Ceilalti nu reusesc sa-si faca biserica proprie, este cate un preot la x biserici/orase, care mai trebuie sa si munceasca sa castige un ban de trai, in afara bisericii, care locuieste in alt (Y) oras (care nu are biserica romanesca !), care nu are voie sau curajul sa faca altceva cu comunitatea (ca "nu ne dau voie ceilalti"). Te simti pur si simplu parasit si de biserica. De duhovnic ce sa mai spun, cand oamenii asteapta preotul la orice cotitura, de regula pentru bolnavi, batrani, morti. Botez rar, cununie n-am vazut nici una pe aici.
Oamenii sunt singuri, izolati, simt nevoia sa vorbeasca...culmea tot cu romani pana la urma, sa-si spuna pasul, sa faca ceva pentru sufletul lor, altceva decat munca si mizerie, le vad lacrimile in ochi. De asta as fi vrut sa fac ceva sa ne adunam, sa poata oamenii sa discute la o cafea cu o prajitura, sa scriem, sa pictam, sa lucram, sa citim, sa invatam copii limba si cultura romana si ortodoxie. De unde bani, de unde sala, sprijin de la preot ioc, iar oamenii nu mai au curaj.
Si te gandesti: va fi mai bine, se va termina criza si cand? Ca am cam ajuns la fundul galetii, mai jos numai razboiul (Doamne fereste!) ar mai fi.
Nu este mai bine in alte tari. Nu este mult mai curat ca la noi, cum se tot vorbea inainte, sau mai civilizat.
Adaptare. Partial. Daca ai avea serviciu si bani si ti-ai putea permite sa fii om...
Noi mai avem (generatiile mai vechi) unele valori. Aici trebuie sa uiti de ele, ca te iau in ras. Sunt socata de mentalitatea de aici si greu ma obisnuiesc.
Pe scurt:
Imi plac unele lucruri aici. Mie mi-a placut mult cultura unor tari (muzica, literatura, arta, obiceiuri). Sunt multe orase vechi, frumoase, e mai multa liniste, mai civilizat traficul, mai mult respect pentru om, mai multa organizare, mai curat si mai pasnic.
Imi lipsesc unele lucruri, mai ales fructe si legume care aici sunt scumpe si nu asa gustoase. Sa ajungi sa vezi vanzandu-se ciresile cu suta de grame! Si 1 Euro o gutuie!

Ma bucura un lucru in tara si de fiecare data nu ma satur: librarii si anticariate cu carti minunate, teatre, concerte, biserici la tot pasul cu poarta deschisa.
Unde ma simt acasa - nicaieri de fapt (cu sot cu tot)
Asa se intampla cu emigrantii dupa o veme. Este o trauma.

[eugenailincai]

Cu mila si ajutorul Bunului Dumnezeu am reusit sa-l descoperim pe Dumnezeu intr-u toata slava Sa aici in New Zealand. Exact ca acel Adevar gol golutz fara sa fie vorba de formalism, ritual habotnic, ci pur si simplu " Traire Orthodoxa ".
Descoperind ca suntem singuri, doar noi si EL ,nu mama, nu tata, nu frate, nu sora, nu prieteni.
Departe fiind de limba materna, de familii, de fatarnicii, am descoperit ca suntem doar noi si Bunul Dumnezeu in acest colt de lume unde Imi este rusine sa spun dar localnicii au acea bunatate care noua ORTODOXILOR ne-a diparut in timp, acel voluntariat (aici pompierii si salvarea sunt formatiuni voluntare- benevole), acel zimbet si salut care mai exista in satele Romanesti.
Ajutorul meu de la Dumnezeu,Cel ce A facut cerul si pamantul si pe mine pacatosul.
Simtim pe deplin ca se poate trai in Hristos in Lume fara ca cineva sa te judece (doar Romanii se judeca unii pe altii) fara sa fii fals,sa ascunzi starea religioasa.
Doar departe de prejudecati devii mai aproape de Dumnezeu si El mai aproape de tine.
NU CRED ca e neaparata nevoie sa pleci din tara sa te redescoperi pe tine ca om ca si creatie a Dumnezeirii dar cel mai important consider ca trebuie sa gasim si sa pastram CHIPUL LUI DUMNEZEU IN NOI.
Dragilor de acolo unde incepe lumea va spun" PACE VOUA "

[nicole50]

unde locuiesti draga Anca Miha?

[solentina]

salut pe toti membrii forumului cu doamne ajuta.ma pot numara printre romanii norocosi din diaspora care se bucura din plin de biserica ortodoxa,pentru ca in orasul unde stau avem din fericire o parohie ortodoxa,una mica,dar frumoasa cu un preot tinar si foarte inimos care a reusit sa aduca foarte multi romani la biserica si sa ne faca sa nu simtim lipsa bisericii din tara.si asa viata grea din strainatate nu ni se mai pare grea cind duminica poti asculta in liniste sfinta liturghie te poti impartasi cu sfintele taine ,te poti bucura de cele duhovnicesti in liniste.pentru mine faptul ca locuiesc intr-o tara straina nu exista pentru ca ma simt acasa.nu imi lipseste nimic.nu se pune problema de intoarcere in tara pentru ca avind un copil ,trebuie sa ii fac viitorul aici.el alegindu-si un liceu cu profil aeronautic ceea ce acasa nu l-as fi putut sustine cum il pot sustine aici,deci viitorul meu si al familiei mele va fi aici in urmatorii ani.ca mine sunt foarte multi romani care au luat aceasta decizie in privinta copiilor.fiul meu merge si el in sfinta biserica,cinta la strana si de multe ori il ajuta pe parinte in sfintul altar.chiar ii place.noi suntem o familie fericita si am un copil reusit.nu imi pare rau ca am plecat din tara,poate asa si-a dorit domnul ca sa ajungem pe aceste meleaguri si sa continuam drumul inceput.daca el a decis asa eu nu pot zice decit facase voia lui.accept tot ce imi v-a da si oricum am acceptat tot ce mi-a dat pina acum.lumina si pace tuturor in suflete.

[solentina]

locuiesc in sudul italiei.stiu ca e o problema cu castoriile mixte.exemplu italienii sunt mult diferiti de noi din toate punctele de vedere,dar ce te faci cu glasul inimii?eu cred ca totul e scris si nimic nu il poate schimba.daca ii este scris sa se casatoreasca cu o rominca se v-a casatori,dar daca v-atrebuie sa se casatoreasca cu o alta fata de alta religie si nationalitate o v-a face.cind exista dragoste nu se poate vorbi.iti dau un exemplu:am o matusa,care s-a casatorit cu un italian in romania vorbind si uite ca, adurat casatoria ,au rezultat doi copii si au si nepoti ,unchiul meu e mort acum pentru ca suferit de o boala crunta(parkinson)si au mai fost si alte complicatii .multi au spus ca nu v-a dura si uite ca durat.cind exista dragoste si respect nu conteaza ce religiesti sau natie.eu sper ca si fiul meu isi v-a gasi jumatatea asa cum trebuie avindu-ne pe noi parintii exemplu.de felul meu sunt foarte optimista si intodeauna mi-a mers bine .si apoi avindul pe dumnezeu cu mine nu mie mai teama de nimic.multumesc pentru sfaturi.

o dezertare ...o goana dupa "nimic" si instrainarea de locurile sortite de D-zeu.

Daca D-zeu ma vroia american...cu siguranta ma nasteam in America...