De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Anna]

În prealabil postat de coralina

Eu cred ca e taman pe dos: femeile "cupleaza" sexualitatea cu sentimentele in timp ce barbatii uita foarte repede c-au cunoscut-o pe domnisoara cu care impart patul numai cu 2 ore in urma. Este binecunoscut faptul ca femeile asociaza tipul de manifestare trupeasca a dragostei cu intensitatea sentimentelor: cand le e drag de cineva ii permit aceluia sa le tina de mana, cand sunt deja indragostite ii daruiesc si-un sarut iar mai apoi, ca incununare "apoteotica" a iubirii pe care o simt, se daruiesc cu totul alesilor lor. Tocmai de-asta sufera femeile inmiit mai mult atunci cand sunt parasite, cand o relatie se rupe sau cand sunt inselate. Barbatii inselati rabufnesc (si eventual se razbuna) din orgoliu, femeile inselate se inversuneaza impotriva impricinatului din dragoste / inima ranita.

Doamne ajuta!

Pai asta ziceam si eu, PROBLEMA barbatului de a corela sexualitatea cu vreun sentiment. Are o PROBLEMA, o neputinta in a face asta.

[Fani71]

În prealabil postat de Anna

As vrea sa continui discutia punand o problema care mi-a rasarit acum in minte. Tocmai acu 2 zile am fost la un curs de literatura a unui profesor strain si fiind vorba de sexualitate in cartea tratata a spus ceva interesant "Problema eterna a barbatului de a conecta, de a imbina sexualitatea cu sentimentul". Este ceva care ma intereseaza foarte mult. Citind in Milan Kundera am dat peste acest lucru, nu am citatul, dar din cate tin minte personajul principal, un barbat care isi insela iubita cu o groaza de femei, desi o iubea spunea atunci cand isi dadea seama cat isi raneste iubita prin comportamentul lui, dar nu putea fi altfel: "Cea mai nastrusnica idee a Creatorului a fost sa lege sexualitatea de dragoste. Daca ne-am excita la vederea unei randunici in zbor cat de simplu ar fi..." Ceva de genul. Mi-a placut foarte mult acest fragment. Pentru mine e o continua problema. Ma doare foarte tare ca este posibil ca barbatul sa doreasca fara sa iubeasca. Si intr-adevar, daca n-ar exista aceasta legatura pusa dintru inceput intre sexualitate si iubire, nu m-ar durea sfasierea ei. Daca ar fi existat sfasierea dintru inceput, de exemplu barbatul sa iubeasca femeia dar sa "se excite" la vederea unei randunici in zbor pentru mine n-ar mai exista nici gelozie, nici scarba nici nimic. Ar fi ceva pur si simplu mecanic. Si intr-adevar ar fi mai simplu.
Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.
Vorbesc din dorinta mea ca sotul sa nu mai doreasca niciodata alta femeie si nici femeia sa nu mai doreasca alt barbat. Dar datorita "ideii nastrusnice" totul devine asa de complicat. Cand reusesti sa separi sexualitatea de dragoste nu e bine, dar nici cand o lasi asa nu e bine (de exemplu sa zicem ca incepi sa iubesti un barbat altul decat sotul, s-ar putea sa ajungi si sa-l doresti)
Fani, tu ce zici? Sincera sa fiu scriu pe forum acum doar fiindca stiu ca raspunzi si tu.

Anna, m-am tot gandit de ieri la ce scrii tu. Si nu prea stiu ce sa zic. Imi amintesc ca ai mai postat ceva asemanator acum doua sau trei saptamani cand ziceai de cartea in care se spune 'cum sunt barbatii'.
Mai citisem si eu ca majoritatea barbatilor vad sexualitatea altfel decat noi, oarecum despartita de sentiment. Daca zic atatia, asa o fi, desi in experienta mea nu e deloc asa.
Cred ca mai bie ar scrie despre asta aici o femeie al carui barbat sa fie asa, dar sa o iubeasca. Cum gereaza el atunci tendintele astea de a considera sexul ca pe ceva oarecum mecanic? Cum se impaca ea cu ispitele lui? este un domeniu foarte intim, dar poate cineva ar vrea sa te ajute.
Poate adevarul sa fie undeva pe la mijloc. Un barbat care iubeste si doreste sa ii ramana fidel sotiei are tendinta sa se uite dupa alte femei care ii atata simturile si se lupta cu ispitele si gandurile asa cum scrie prin traditia ascetica ortodoxa (in cartea de care ziceai, mi s-a parut ca era vorba despre asta). Asta inseamna ca incearca sa-si aminteasca mereu ca sexul este mlegat de dragoste si nu este un sport sau un amuzament. Si incercand, se si schimlba. Asa sa fie? sunt presupuneri...
Ma gandesc ca sa ai o ispita din asta si sa lupti impotriva ei e mai bine decat sa ai alte ispite si pacate, cum ar fi de dominare sau de cruzime sau mai ztiu eu ce.
Am scris cam repede si acum bebelusul ma trage de pantaloni... Poate imi mai vin alte ganduri...

[Anna]

Nici eu nu gasesc nici un raspuns care sa ma satisfaca, in sensul de a ma face sa suport mai usor macar durerea. E ceva mai mult personal, daca as merge spre calugarie nu mi-ar pasa. As zice..bine, e pacat, e ispita, nu ma intereseaza pe mine ce fac altii, sa-i ajute Dumnezeu. Dar daca am un prieten, mi-e tare greu sa accept. Stiu ca n-ar trebui sa fie asa, dar eu o iau ca o infidelitate. Sper sa ma ajute Dumnezeu sa rezolv problema asta o data si sa nu mai acuz pe nimeni.

[andrei25]

În prealabil postat de Anna

Pe mine ma fascineaza casatoria, ma fascineaza toti oameni tineri casatoriti pe care ii cunosc. Uneori ma intreb daca eu chiar il iubesc pe baiatul pe care il iubesc sau doar vreau sa ma casatoresc de dragul casatoriei hahahahaha (glumesc). Ma fascineaza tare mult, viata de familie o vad ca pe o fantana nesecata de minuni (ma refer la familie in sens larg). Iar relatiile trupesti...pai abia astept, hahahaha (o sa pot si eu sa coplesesc pe cineva si cu iubirea asta, in forma asta, pe care acum n-am cui s-o dau). Eu cred ca si acelea sunt o fantana nesecata de minuni, dar cand exista iubirea si Dumnezeu acolo. Eu nu cred ca Dumnezeu ar fi ales ca simbol pentru unirea dintre El si omenire !!NUNTA!!, daca ar fi fost ceva necurat in sine! Si apoi cititi si Cantarea Cantarilor, e tot vorba de Dumnezeu si omenire acolo. Nu cred ca relatiile dintre soti sunt necurate in sine ci pot deveni, pot degenera, ca orice lucru de altfel. Dar cred ca totul se lamureste in rugaciune. Maica Siluana spunea ca relatiile trupesti dupa Nunta se transforma ca apa ce a transformat-o Hristos in vin la nunta din Cana. Eu n-am de gand sa urmez reguli rigide, sa fim niste crispati, ca doar omul e om, nu robot. Si legea e facuta pentru om, nu omul pentru lege, nu asa era?
Si postul, infranarea e o renuntare a ceva lumesc pentru Dumnezeu. Daca tii post, nu inseamna ca e pacat sa mananci, come on...Cred ca si Dumnezeu se bucura cand mancam si-i multumim. Si de nu mancam si-i multumim, iar se bucura. Ce, noi am fi suparati sa ne vedem copilul mancand? Nu, ci doar daca mananca cum nu trebuie (doar dulciuri, prostii sau prea mult si e obez). Dar nu mancatul in sine e rau. Asa si cu relatiile intre soti. Dar oricum, imi pare rau sa fac comparatie cu mancatul, pentru ca iubirea trupeasca e ceva mult mai presus, mult mai minunat, ca e comuniune, poate mai degraba comparatie cu o cina.
Nu stiu, cred ca suntem prea ingusti la minte uneori (si eu ma includ) Si Hristos o spune de multe ori. Cine citeste Evangheliile isi da seama.
Am scris cam dezorganizat, nu ma simt tare insipirata azi. Imi pare rau ca nu pot face ceva sa fim mai liberi de reguli moarte si prostii (si eu implicit) Oricum, eu am fost la multe conferinte si am cunoscut multi oameni ai Bisericii si deosebiti, si mai putin deosebiti (in opinia mea zic), si calugari, si preoti de mir si aproape toti erau foarte foarte deschisi la minte si odihnitori, fara sa judece si fara sa aduca acuze aiurite (ca de exemplu ca oamenii casatoriti ar fi necurati), nu ca aici pe forum.

Anna cati ani ai?

[Anna]

În prealabil postat de andrei25

Anna cati ani ai?

Am 23 de ani.