Semenle timpurilor de pe urma si venirea lui antihrist

[tigerAvalo9]

Semnele inca nu s-au implinit toate si cele mai importante :foamete in majoritatea planetei sau conducator nou al Israelului,sau un nou ,,Bush''.

[Traditie1]

Omule ai auzit cumva de Cuviosul Paisie Aghioratul?Nu este orice calugar,este un sfant al ortodoxiei.Sfintii nu mint sa stii.Iar despre Sfantul Serafim de Sarov nici nu mai e nevoie sa discutam.Imi este mila de toti cei care nu se incred in sfaturile si prorociile Sfintilor Parinti,Doamne ajuta!

Nu zic ca minte si ca nu e sfânt, ci ca greseste în ce spune.

Faptul ca a sfânt nu înseamna ca e infailibil.

Nu aplica "crede si nu cerceta" fiindca Domnul a spus "Cautati si veti gasi".

[Traditie1]

Repet ce am mai zis: de ce parintii cu adevarat cunoscatori, ca Staniloaie sau Cleopa nu zic ceva de conspiratii? Ei, care aveau cea mai vasta cunostinta teologica, nu vorbesc despre aceste lucruri.




Ele sunt o pseudo-cultura nascuta din imaginatie care acapareaza oamenii fara repere. Si eu sufeream de astfel de idei dar mi-am dat seama ca sunt false.



Si ti-am aratat ce sunt sionistii. Faptul ca un calugar, fie el si sfânt spune ca sunt altceva nu schimba lucrurile.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Nu zic ca minte si ca nu e sfânt, ci ca greseste în ce spune.

Faptul ca a sfânt nu înseamna ca e infailibil.

Nu aplica "crede si nu cerceta" fiindca Domnul a spus "Cautati si veti gasi".

Iertare, draga Traditie, dar Sfintii nu gresesc, pentru ca altfel nu ar fi sfinti . Cea mai mica greseala ii scoate din sfintenie. Ei au har ce l-au dobandit prin multa truda şi multa si nesfarsita dragoste si credinta in Bunul Dumneze. A spune ca un Sfant greseste, este si miroase a erezie. Iertare, dar nu-i bine a ne juca cu astfel de judecati .

[ionelaz]

Iertare, draga Traditie, dar Sfintii nu gresesc, pentru ca altfel nu ar fi sfinti . Cea mai mica greseala ii scoate din sfintenie. Ei au har ce l-au dobandit prin multa truda şi multa si nesfarsita dragoste si credinta in Bunul Dumneze. A spune ca un Sfant greseste, este si miroase a erezie. Iertare, dar nu-i bine a ne juca cu astfel de judecati .

Asa este.Sunt de acord.Pe sfinti,Harul ce il au de la Bunul Dumnzeu nu-i lasa sa greseasca sau sa induca in eroare.Doamne ajuta!

[ionelaz]

Iata ce spune parintele Serafim Rose despre invataturea Sfintilor parinti:


''Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti nu apartine unei epoci, fie ea „veche” sau „moderna”. A fost transmisa prin succesiune neintrerupta din vremea lui Hristos si a apostolilor Sai, pana in ziua de azi, si nu a existat niciodata o perioada in care sa fie nevoie a redescoperi o invatatura patristica „pierduta”. Chiar si cand multi dintre crestinii ortodocsi s-au indepartat de aceasta invatatura (cum este cazul, de pilda, in zilele noastre), adevaratii ei reprezentanti au transmis-o mai departe celor ce insetau sa o primeasca. Au existat mari veacuri patristice, cum este epoca plina de stralucire a celui de al patrulea secol, si au existat perioade de decadere a constiintei patristice in randul crestinilor ortodocsi; insa nu a existat nicicand vreo perioada, de la intemeierea Bisericii lui Hristos pe pamant, in care traditia patristica sa nu calauzeasca Biserica; nu a existat nici un secol fara Sfintii sai Parinti. Sf. Nichita Stithatul, ucenicul si biograful Sf. Simeon Noul Teolog, scria: „S-a ingaduit de catre Dumnezeu ca din generatie in generatie sa nu inceteze pregatirea de catre Sfantul Duh a proorocilor si prietenilor Sai pentru randuiala Bisericii Sale.”

Cel mai instructiv este pentru noi, crestinii cei de pe urma, sa ne calauzim si sa ne inspiram de la Sfintii Parinti ai vremurilor noastre, cei ce au trait in conditii asemanatoare cu ale noastre si, totusi, au pastrat nestricata si neschimbata aceeasi invatatura mereu proaspata, care nu apartine unei vremi sau a unui neam, ci tuturor vremurilor pana la sfarsitul lumii, si pentru intregul neam al crestinilor ortodocsi.

Nu exista nici o problema a vremurilor noastre incurcate, care sa nu isi gaseasca solutia printr-o citire atenta si smerita a Sfintilor Parinti: fie ca este problema sectelor si ereziilor ce abunda astazi, sau cea a schismelor si „jurisdictiilor”; fie pretentia de viata duhovniceasca ridicata de „renasterea harismatica”, sau ispitele subtile ale confortului si avantajelor moderne; fie chestiuni filosofice complexe ca „evolutia”, sau chestiunile morale clare ale avortului, eutanasiei si a „controlului nasterilor”; fie apostazia rafinata a „serghianismului”, care daruieste institutia unei biserici, in locul Trupului lui Hristos, sau lipsa de rafinament a „renovationismului”, care incepe cu „indreptarea calendarului” si sfarseste intr-un „protestantism de rit rasaritean”. La toate aceste intrebari Sfintii Parinti, si Parintii nostri in viata, care ii urmeaza, sunt singurii nostri calauzitori siguri.''

Nu este posibil ca sfintii sa greseasca in invatatura lor pentru ca astfel nu s-ar mai fi putut pastra dreapta credinta de veacuri.Doamne ajuta!

[Traditie1]

În prealabil postat de cristiboss56

Iertare, draga Traditie, dar Sfintii nu gresesc, pentru ca altfel nu ar fi sfinti . Cea mai mica greseala ii scoate din sfintenie. Ei au har ce l-au dobandit prin multa truda şi multa si nesfarsita dragoste si credinta in Bunul Dumneze. A spune ca un Sfant greseste, este si miroase a erezie. Iertare, dar nu-i bine a ne juca cu astfel de judecati .

Toti Sfintii au greseli dogmatice în scrierile lor. Unul singur, Sf. Grigore de Nysa, a fost gasit fara greseli dogmatice (asa mi-a zis un teolog), dar se putea sa nu fie niciunul.

''Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti nu apartine unei epoci, fie ea „veche” sau „moderna”. A fost transmisa prin succesiune neintrerupta din vremea lui Hristos si a apostolilor Sai, pana in ziua de azi, si nu a existat niciodata o perioada in care sa fie nevoie a redescoperi o invatatura patristica „pierduta”.

Scrierile Sfintilor Parinti sunt în cea mai mare masura corecte si folositoare iarceea ce Biserica a stabilit în Sfintele Sinoade, adica dogmele, sunt în întregime corecte.

[mihailt]

Mai frate ortodox4life mata de unde stii ca a zis asa ceva parintele Paisie Aghioritul?
L-ai auzit matale personal zicand de cipul nu stiu care si de codul de bare?
Daca ai vazut o carte care se zice ca a fost scrisa de parintele Paisie ai vazut mata binecuvantarea vreunui ierarh pe acea carte?

Stii matale ca parintele Cleopa si parintele Ioanichie Balan au fost sa vorbeasca cu parintele Paisie Aghioritul acum multa vreme?
(si cu inca un parinte nu ii mai stiu numele)
Parintele Paisie ii stia pe nume.
Asa si acum arata-mi matale unde scrie parintele Cleopa de cip sau de codul de bare sau unde scrie parintele Ioanichie de asa ceva.
(de codul de bare si de cip)
Parintele Mina Dobzeu zice un pic mai clar care este antihristul vremilor noastre:
http://www.nistea.com/mina_quo.htm
"Numãrul 666, semnul fiarei imprimat pe frunte - înseamnã acceptarea ideologiei comuniste, iar pe mâna dreaptã - înseamnã a actiona conform acestei ideologii. Ne suprind interpretãrile hazardate pe care le dau unii - acestui numãr, încercând sã sperie pe oameni, cã pe buletinele de identitate, sau alte acte, pe anumite produse, este imprimatã cifra "666". Acest numãr, am spus, reprezintã un cod de înregistrare, o interpretare pur simbolicã, iar încercãrile de a semãna frica în sufletele oamenilor simpli si evlaviosi sunt rãuvoitoare, cu interese obscure.
Pericolul îl reprezintã însã acest nou asalt al lui antihrist, a profetilor mincinosi sub denumirea de New Age! Sub umbrela Noii Ere (New Age) se ascund practicile magice africane si orientale, cum sunt: bioenergie, spiritism, practici yoghine, parapsihologie, satanism s.a. Acestea toate încã ne tulburã mintea, si ne fac sã lucrãm în directia acestei ideologii. Spre deosebire de sistemul comunist impus prin fortã, aceste noi tendinte de înstrãinare de ceea ce este bun si drept, încearcã o cale mai subtilã pentru a se impune, se încearcã un fel de "vrajã"menitã sã cucereascã pe cei slabi de înger, care umblã dupã senzational si nu sunt bine informati din punct de vedere cultural si crestin, si sã-i ducã la pierzare."

[mihailt]

Citez din nou ceea ce a zis parintele Mina Dobzeu:
"Numarul 666, semnul fiarei imprimat pe frunte - inseamna acceptarea ideologiei comuniste, iar pe mana dreapta - inseamna a actiona conform acestei ideologii. Ne suprind interpretarile hazardate pe care le dau unii - acestui numar, incercand sa sperie pe oameni, ca pe buletinele de identitate, sau alte acte, pe anumite produse, este imprimata cifra "666". Acest numar, am spus, reprezinta un cod de inregistrare, o interpretare pur simbolica, iar incercarile de a semana frica in sufletele oamenilor simpli si evlaviosi sunt rauvoitoare, cu interese obscure.
Pericolul il reprezinta insa acest nou asalt al lui antihrist, a profetilor mincinosi sub denumirea de New Age! Sub umbrela Noii Ere (New Age) se ascund practicile magice africane si orientale, cum sunt: bioenergie, spiritism, practici yoghine, parapsihologie, satanism s.a. Acestea toate inca ne tulbura mintea, si ne fac sa lucram in directia acestei ideologii. Spre deosebire de sistemul comunist impus prin forta, aceste noi tendinte de instrainare de ceea ce este bun si drept, incearca o cale mai subtila pentru a se impune, se incearca un fel de "vraja"menita sa cucereasca pe cei slabi de inger, care umbla dupa senzational si nu sunt bine informati din punct de vedere cultural si crestin, si sa-i duca la pierzare."

Adica mai pe romaneste acceptarea pecetii inseamna acceptarea ideologiei new-ageiste si actionarea conform acestei ideologii (new-age).

[geo.nektarios]

Semnele sfârşitului şi motivul nevăzut al sfârşitului lumii

Conform Sfintei Scripturi, deşi nu se va putea prevedea cu siguranţă momentul sfârşitului lumii, totuşi vor fi unele semne care pot să indice cu oarecare probabilitate apropierea sfârşitului. Desigur că şi aceste semne sunt supuse unei ambiguităţi. De aceea, Sfânta Scriptură spune pe de o parte că sfârşitul va veni pe neaşteptate, dar pe de altă parte, dă unele semne ale apropierii lui.
Sfântul Apostol Petru înfăţişează caracterul ambiguu al apropierii sfârşitului, declarând că şi atunci unii se vor îndoi de apropierea lui. De aceea sfârşitul va veni "ca un fur". "întâi trebuie să ştiţi că în zilele cele de apoi, veni-vor cu batjocură batjocoritorii, care vor umbla după poftele lor şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate rămân aşa ca de la începutul zidirii... Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde cu totul (2 Pt. 3, 3-4, 10).
Pe de o parte semnele sfârşitului date de Scriptură par să fíe foarte caracteristice. Dar pe de altă parte, din cauza echivocului care va persista, nici aceste semne nu pot fi identifícate cu siguranţă deplină. Ele sunt: 1) predicarea Evangheliei la toate popoarele (Mt. 24, 14); 2) convertirea poporului iudeu la creştinism (Rom. 11, 25); 3) înmulţirea fărădelegii şi răcirea dragostei între oameni (Mt. 24, 10, 12), căderea multora de la credinţă, amăgiţi de prooroci mincinoşi (Mt. 24, 4 şi urm.), înmulţirea războaielor şi a veştilor de războaie (Mt. 24, 67), mari catastrofe în natură (Mt. 24, 7, 29); 4) venirea lui Enoh şi Ilie (Apoc. 19, 1); 5) venirea lui Antihrist (2 Tes. 2, 3-11; 1 In. 2, 18) care va lucra împreună cu apostolii săi mincinoşi tot felul de semne ca să amăgească pe oameni; substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Mt. 24, 5, 11); 6) arătarea pe cer a "semnului Fiului omului" (Mt. 24, 30), adică a crucii.
Semnele 1 şi 3 sunt ceva prea general, ca să se poată cunoaşte exact când s-au produs. Convertirea poporului iudeu nu ştim în ce sens are să se înţeleagă. Celelalte semne cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta nu vor avea o aparenţă lipsită de echivoc. De aceea mulţi vor putea să le indice ca prezente, înainte de a se produce real, şi mulţi vor putea contesta realitatea lor, când se vor produce de fapt.
Astfel istoria va putea ajunge obiectiv de multe ori aproape de sfârşit, dar oamenii nu vor putea subiectiv să cunoască aceasta; sau unii oameni o vor considera aproape de sfârşit, fără să fie de fapt. De aceea ei vor continua să se căsătorească şi să se ocupe cu celelalte treburi ale lor, chiar în preajma sfârşitului ei real. Istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi pune capăt când vrea, dar aceasta, se pare că atunci când continuarea ei nu ar mai avea într-adevăr un rost, chiar dacă multor oameni li s-ar părea dimpotrivă. Numai din viaţa lor de dincolo vor vedea şi ei că o continuare a istoriei ar fi fost inutilă. De aceea Scriptura cere ca oamenii să fie pregătiţi pentru sfârşit, dar nu să fixeze un soroc al lui (Mt. 24, 42).
Unii Părinţi bisericeşti văd motivul sfârşitului lumii la un moment dat, într-un plan intern al lui Dumnezeu. Sfârşitul ei va veni prin Dumnezeu, atunci când ea şi-a împlinit rostul conform planului lui Dumnezeu.
Ambele aceste idei: sfârşitul lumii prin Dumnezeu, dar atunci când ea îşi va fi împlinit rostul prevăzut de Dumnezeu, se cuprind în afirmarea Sfântului Maxim Mărturisitorul şi a Sfântului Simeón Noul Teolog, că întâi trebuie să se împlinească lumea de sus şi apoi va veni sfârşitul. După cel dintâi, lumea de sus se va împlini când toate mădularele se vor strânge în jurul capului - Hristos, casă fie trupul lui Hristos complet[COLOR=#0000ff][1][/COLOR]. Cel de al doilea dezvoltă ideea aceasta, adăugând că pentru a se întregi trupul lui Hristos cu toţi cei mai înainte rânduiţi, trebuie ca aceştia să se nască pe pământ. "Deci, fiindcă Biserica este trupul lui Hristos şi mireasa Lui şi lumea de sus şi locaşul lui Dumnezeu, iar mădularele trupului Lui sunt toţi sfinţii; şi fiindcă nu s-au născut încă toţi, nici n-au bineplăcut, este vădit că nici trupul lui Hristos nu e complet şi nu s-a umplut încă lumea de sus, adică poporul Bisericii lui Dumnezeu, ci se află încă mulţi în lume şi până azi mulţi care nu cred, dar vor crede în Hristos. Sunt şi mulţi păcătoşi şi risipitori care se vor pocăi şi mulţi neascultători care vor asculta. Şi încă mulţi se vor naşte şi vor bineplăcea lui Dumnezeu până la glasul trâmbiţei din urmă. De aceea e de trebuinţă sa se nască toti cei mai-înainte-ştiuti de Dumnezeu şi să se umple lumea Bisericii de deasupra lumii acesteia, a Ierusalimului celor întâi-născuţi, în cele cereşti. Şi atunci se va umple plinătatea trupului lui Hristos de cei ce sunt mai înainte-rânduiţi de Dumnezeu ca să se facă după chipul Fiului Său, care sunt fiii luminii şi ai zilei aceleia. Aceştia sunt toţi mai înainte-rânduiţi şi scrişi şi măsuraţi şi se vor uni şi se vor lipi de trupul lui Hristos şi atunci va fi întreg şi desăvârşit trupul lui Hristos şi nu va mai lipsi nici un mădular"[COLOR=#0000ff][2][/COLOR].
Ideea a exprimat-o mai înainte Sfântul Grigorie de Nyssa care zice: "Prin cei ce se adaugă continuu la credinţă, Hristos Se zideşte pe Sine însuşi. Şi El va înceta să Se zidească pe Sine, când va ajunge la măsura de creştere şi desăvârşire a trupului şi nu va mai lipsi ceva care să trebuiască să se adauge prin zidire, toţi fiind zidiţi pe temelia proorocilor şi apostolilor... Dacă deci, cap fiind El, îşi zideşte corpul Său în continuare prin cei ce se adaugă mereu, închegându-i şi articulându-i pe toţi în ceea ce i se potriveşte fiecăruia după măsura lucrării lui, ca să fie, fie mână, fie picior, fie ochi, fie ureche, fie altceva din cele ce completează trupul, pe măsura credinţei fiecăruia, iar făcând aceasta Se zideşte pe Sine, precum s-a zis, e clar că sălăşluindu-Se în toţi, pe toţi îi primeşte în Sine, pe cei ce se unesc cu Sine prin împărtăşirea de trupul Său şi pe toţi îi face mădulare ale trupului Său, ca să fie mădulare multe, dar un trup"[COLOR=#0000ff][3][/COLOR].
Sfârşitul lumii va veni deci când se va completa lumea din punct de vedere spiritual, sau trupul lui Hristos, ca o spiritualitate unitară şi armonică. Unitatea acelei lumi trebuie să cuprindă totalitatea formelor de încorporare individuală a spiritualităţii divino-umane a lui Hristos. Desigur deplinătatea unirii se va realiza dincolo. Dar dincolo se realizează cele năzuite aici.