Citat:
În prealabil postat de mirc
Ma lupt din greu cu aceasta ispita. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca vegheaza asupra mea si zadarniceste uneltirile necuratiei. Inainte sa ma casatoresc am facut pacatul desfraului. Dupa casatorie, desi imi iubesc sotia, am reusit sa n-o insel doar prin "descarcari" periodice in singuratate. In tot acest timp, ispite la tot pasul care ma innebuneau. Am ravnit la alte femei, la femeile altora, am continuat cu obiceiul acela, pana cand am inteles ca este un pacat si am reusit sa ma spovedesc. De atunci n-am mai facut asta dar atractia fata de femei ma innebuneste. Viata de familie merge bine, multumesc lui Dumnezeu, nu imi neglijez sotia dar... simt ca e din ce in ce mai greu sa rezist... totul e asa la indemana...
|
Nu-i de bine. Te concentrezi prea tare asupra ceea ce nu ai voie. Si daca omului i se spune ca ceva e interzis, numai la asta se va gandi (reverse psychology).
Vei fi mereu nefericit, daca ramai asa si te uiti mereu la lipsuri si limite. Uita-te in schimb in propria viata, la fericirile si frumusetile pe care ti le-a dat Dumnezeu si TRAIESTE-LE DIN PLIN.
Poate ca te uiti in afara fiindca te simti neimplinit(subconstient?). In acest caz trebuie sa mai lucrezi la propria ta viata. Lupta cu desfraul este grea insa daca iti impui cu
inversumare sa nu mai faci, nu vei reusi atat de bine, fiindca incerci satratezi simptomul si nu cauza.
Ia-o mai domol, nu te invinovati atata si, dupa ce te spovedesti la duhovnic, imbratiseaza aceasta noua sansa de a trai implinit cu familia.