Kepler 452b

[pisi]

Eu sper sa gaseasca planete multe, identice cu a noastra si fara forme de viata intelegenta.
Poate e greseala noasta ca incercam mereu sa cautam in exterior in loc sa cautam in interior.
Nici nu stiu daca e bine sa imi pun atatea intrebari, ma fac sa cred ca n am credinta...

[Alin.D.Zaharia]

În prealabil postat de pisi

De cateva zile sunt invadat de articole care prezinta noua descoperire a NASA, planeta Kepler, care aparent este sora pamantului, unde exista sanse foarte mari sa se gaseasca viata.

Ce ai citit tu sunt articole pline de senzaționalism.
Cei de la NASA nici măcar nu știu compoziția sau masa planetei respective, sunt șanse ca planeta nici să nu fie solidă ci gazoasă.

În prealabil postat de pisi

Stau si ma intreb: oare chiar o sa gaseasca viata pe planeta respectiva?

Speculez aici: Chiar dacă ar fi existat cândva viață pe acea planetă mă îndoiesc să mai existe având în vedere vârsta planetei și a soarelui. Respectiva planetă arată acum mai degrabă ca Venus decât Pământ.

În prealabil postat de bogdan81

Si daca tot vorbim ca ar trebui sa existe viata inteligenta si pe alte planete, atunci de ce nu s-a gasit pana acum nimic in afara de speculatii, vorba lui Alin ? Ca singurele "dovezi" in favoarea extraterestrilor nu sunt decat pure speculatii.

Având în vedere că viața pe care o știm pe această planetă este compusă principal din cele mai abundente elemente din univers: hidrogen, carbon, oxigen și nitrogen, la care adaugi la cât de stupefiant de mare este universul, matematic este improbabil să fim unici.

Motivul principal pentru care nu s-a descoperit încă viață sau că nu avem dovezi este tocmai mărimea universului. Gândește-te că nu au trecut nici 100 de ani de când am început să transmitem unde radio, iar diametrul universului observabil este estimat undeva la 93miliarde ani lumină.

[bogdan81]

Este improbabil sa fim unici numai daca nu credem in Dumnezeu si in revelatia crestina.
Daca luam in calcul doar marimea universului este improbabil intr-adevar. Daca insa luam in calcul si revelatia crestina, atunci sunt cu adevarat unici, ceea ce nu este un motiv de trufie, ci de responsabilitate.

În prealabil postat de bogdan81

Este improbabil sa fim unici numai daca nu credem in Dumnezeu si in revelatia crestina.
Daca luam in calcul doar marimea universului este improbabil intr-adevar. Daca insa luam in calcul si revelatia crestina, atunci sunt cu adevarat unici, ceea ce nu este un motiv de trufie, ci de responsabilitate.

Responsabilitate..cati oameni, statistic, o pun inaintea trufiei? De aceea, dupa parerea mea, omul cazut trebuie sa stea in genunchi in fata Creatorului si Medicului sau.

Cazuti, adica "mutanti spiritual", NU (mai) suntem, pana la Parusie, "coroana creatiei". Poate una de spini, totusi.

În prealabil postat de bogdan81

Este improbabil sa fim unici numai daca nu credem in Dumnezeu si in revelatia crestina.
Daca luam in calcul doar marimea universului este improbabil intr-adevar. Daca insa luam in calcul si revelatia crestina, atunci sunt cu adevarat unici, ceea ce nu este un motiv de trufie, ci de responsabilitate.

In concluzie.... asteptam si vedem? :))

[bogdan81]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

In concluzie.... asteptam si vedem? :))

Crezi ca prindem ?

În prealabil postat de bogdan81

Crezi ca prindem ?

Nu ma pronunt pe chestii despre care nu pot face nimic.

[AlinB]

În prealabil postat de Alin.D.Zaharia

Având în vedere că viața pe care o știm pe această planetă este compusă principal din cele mai abundente elemente din univers: hidrogen, carbon, oxigen și nitrogen, la care adaugi la cât de stupefiant de mare este universul, matematic este improbabil să fim unici.

Tocmai, matematic este improbabil ca din hidrogen, carbon, oxigen si nitrogen, intr-un univers entropic, sa apara viata.

Simplificand in stilul tau, practic la ora actuala un procesor inseamna siliciu.
Ce spui tu, e ca si cand ai pune un pahar de nisip pe masa (siliciu) si ai astepta ca din el sa apara un procesor.
Oricate miliarde de ani ar trece, nisipul va trece prin diverse transformari, dar niciodata una din ele nu va fi procesorul.

Motivul principal pentru care nu s-a descoperit încă viață sau că nu avem dovezi este tocmai mărimea universului. Gândește-te că nu au trecut nici 100 de ani de când am început să transmitem unde radio, iar diametrul universului observabil este estimat undeva la 93miliarde ani lumină.

Si cata energie investita intr-o credinta nefolositoare ba chiar paguboasa.

Pentru ca omul in loc sa se ingrijeasca de soarta omului de langa el, prefera sa investeasca resurse si energie in credinta ca ar putea descoperi alti oameni la cativa ani lumina.
Ca in ceea ce priveste pe cei la zeci si sute, nemaivorbind de mii si miliarde, nici o sansa.

Civilizatia actuala care poate emite unde radio si ajunge in spatiu abia are cateva decenii si din pacate la cat de "inteleapta" s-a dovedit pana acum, s-ar putea sa nu mai prinda mai mult de inca cateva decenii sau chiar mai putin.

[Ioan_Cezar]

Viaţa atârnă nu doar de substanţe chimice (carbon, oxigen, azot, ...siliciu!) ori de mediul fizic. Acestea sunt doar o parte din factorii care asigură condiţiile vieţii. Dovadă că un corp omenesc, deşi intact, poate fi mort. Nu-i lipseşte nimic, material vorbind, şi totuşi e fără suflare de viaţă.
De aici concluzia că teoriile care susţin că viaţa a apărut ca urmare a unor "inginerii" fizico-chimice nu pot sta în picioare. Viaţa nu este o însuşire sau un fenomen care emerge din complicarea sau "evoluţia" structurilor fizico-chimice. Oricât de complex ar fi un obiect, el nu va deveni în veci o fiinţă. Care să fie diferenţa? - e întrebarea.
Materialiştii se încăpăţânează să susţină că diferenţa dintre viu şi neviu stă în structurile fizico-chimice. Ei reduc bio-chimia şi bio-fizica la chimie-fizică. Refuză să ia în calcul acel "ceva" care face ca un obiect să fie însufleţit, devenind astfel fiinţă.
Un prim pas în depăşirea acestei mentalităţi a fost făcut, mai întâi, luînd aminte la conceptul de "informaţie" sau "program" ori, mai general spus, la control şi conducere. Fără un reglaj al proceselor metabolice un corp nu poate fi niciodată viu. După cum, programul care rulează în celulele şi sistemele lui hotărăşte ce fel de viaţă va avea, cât va trăi, cum va muri.
La om, programul acesta (sau sistemul de control şi comandă) este mai complicat, el avînd o componentă nouă, cea psihică. Programul "corporal" este dublat şi intricat cu programul psihic. Astfel, asistăm la un fapt uimitor: unii oameni reuşesc, conştient şi voluntar, să trăiască mai mult decât le-ar permite, la o primă analiză, corpul. Sau invers, să moară mai repede decât ar fi permis corpul să trăiască.

În cocnluzie, oriunde în univers sunt condiţii fizico-chimice pentru viaţă, aceasta va fi. Cu condiţia unor programe pentru viaţă, aşadar a informaţiei şi a proceselor de control şi reglaj. Dar s-a mai cunoscut, cu anii, că şi aceste programe şi procese atârnă de alte influenţe, supraordonate lor. Astăzi sunt destule date care să demonstreze fără echivoc că energia şi informaţia de tip psihic, care contează atât de mult în desfăşurarea vieţii, atârnă de o energieşi informaţie mai înaltă pe care unii oameni o numesc Forţă, alţii Putere Superioară, alţii Divinitate. Noi creştinii vorbim despre Dumnezeu Cel din Sfânta Treime, despre Duhul Sfânt "Dătătorul de viaţă".

Deşi la început cibernetica părea a face un mare deserviciu filosofiei creştine, reducînd explicaţiile la sistemele cu autoreglaj şi părînd a sugera că atât supravieţuirea cât şi creştereaşi dezvoltarea sunt proprietăţi intrinseci ale unui sistem, astăzi tocmai evoluţia ciberneticii, a informaticii şi a psihologiei au adus ipoteze noi care par a arăta, cu toate, într-un singur punct: Cineva hrăneşte şi conduce toate procesele autoconduse din univers. Există un Programator care are grijă de toate programele şi de toţi programatorii. Există un Izvor din care izvorăsc toate izvoarele. Acest Programator ar putea, dacă ar voi, să pună viaţă oriunde în Cosmos. Poate că o va şi face, undeva, cândva... Deocamdată separe că aşteaptă să ne dăm seama mai bine, mai limpede că, de voim viaţă pe planeta Kepler sau într-un univers paralel, nu avem de făcut decât un singur lucru: să Îl rugăm, cu credinţă. Şi, poate, să Îi arătăm cum anume ne-ar fi nouă de folos, pentru îmbunătăţirea vieţii noastre, această năzdrăvană nouă "colonizare".

P.S. Cândva, Stăpânul nostru a îngăduit ca unii dintre noi să cucerească pe alţii. Coloniştii au pornit din Europa, de pildă, şi au cucerit America, Africa, Australia. Acolo, în numele Stăpânului, cuceritorii au ucis milioane de oameni, au distrus civilizaţii şi culturi pe care Stăpânul le lăsase să înflorească, să rodească. Eu cred că Lui nu prea I-au plăcut toate acestea. El fiind Iubire. Astfel, deduc eu cu mintea mea naivă, eu cred că El ne va da şansa de a descoperi şi cuceri "lumi noi şi ciudate" doar când vom învăţa să iubim ca El şi, în orice caz, când vom fi pregătiţi să cooperăm fără abatere cu Voinţa Lui. Adică, după umila mea părere, niciodată. Omenirea, pe ansamblu, nu pare a fi dispusă şi capabilă să convieţuiască paşnic şi fertil cu Creatorul ei. Abia ici-colo, câte un om sau câte un grup restrâns de oameni izbutesc, prin nevoinţă şi har, să se ridice la nivelul cerut pentru a fi "parteneri" cu Dumnezeu. Unul ca Noe, ca Moise, ca Avraam, ca Ilie iar astăzi ca aceia pe care îi numim cuvioşi şi sfinţi, da, ar putea fi coloniştii unei lumi noi. Cum dealtfel şi sunt! Dar lumea aceasta nu este din carbon şi hidrogen, nu se întinde în spaţiu şi timp, nu se numeşte Kepler, Alfa sau Centaur. Poartă deja un nume - Împărăţia lui Dumnezeu. Şi se întinde pe dinăuntru, nu pe dinafară. Începe dincoace, nu dincolo. Luminătorii ei nu sunt la miliarde de ani lumină de noi, ci la "deîndată Lumină", în noi.

Un adevărat tratat de mecanică cerească. :))
Mulţumesc, frate Cezar.