Cum trebuie sa fie parul

[GMihai]

Stai linistit, ca nu o sa faci multi pureci pe aici.

[slade123]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Hristos a înviat !

Uite, eu te iau în serios, pentru că cred cu adevărat în căutarea ta, de Hristos. Te ajut, cât îmi stă în putere, dar să nu te sminteşti de mine, că sunt neputincios şi păcătos.

Părul trebuie să fie ori lung ori scurt.
Cu cât vrei să urmezi mai desăvârşit lui Hristos, cu atât te vei îngriji mai puţin de felul cum arăţi pentru oameni şi cum te prezinţi în societate. Asta pentru creştinul care trăieşte creştinismul în mod lucid. De aceea, pentru a nu sminti, aceşti oameni, care doresc sfinţenia, se duc să se călugărească, sau să se pustnicească, conform Bibliei.
Deci nu mă refer la rockări, cu părul lung pentru un ideal, sau la cei fără adăpost, cu părul lung sau neîngrijit din neputinţă, ci la dorirea sfinţeniei în mod conştient. Şi astfel, pentru că nu vrei să mai dedici timpul tunsului, frizurii, nu îţi mai pasă de lumea păcătoasă, tot conform Bibliei, nu mai aparţii lumii, ci lui Dumnezeu, îţi laşi părul lung.

Ceilalţi, cu părul scurt, sau semi scrut, frezat, aranjat, chiar dacă sunt creştini, Dumnezeu nu are nimic împotriva părului lor aranjat, fiindcă nu părul ne mântuieşte. Eventual, în cel mai rău caz, ce mesaj vrem să transmitem prin frezura noastră, cu ce scop purtăm hainele, şi freza, pentru a atrage, pentru desfrânare, sau pentru slava deşartă, să ne laude lumea, să ne iubească, să ne invidieze, sau să ne răzvrătim, sau altele. Acestea da, părul şi hainele, astfel, îndepărtează mântuirea. Iar dacă vrem doar să ne îngrijim, şi să arătăm normal, oricum am purta părul, desigur cât mai normal, să nu uităm de rugăciunea inimii, care să o rostim, cât mai des posibil, oriunde ne-am afla.

Multe de spus, per ansamblu, nădăjduiesc că te-am putut ajuta. Orice nelămurire mai ai faţă de păr, scrie. Dar sper să nu mai ai. :)

Bine-ai venit.

Ai grijă de tine, nu băga în seamă toţi oamenii. Mulţi sunt chinuiţi de părerea de sine sau alte lupte care le duc.

Iartă-ne şi caută să ne înţelegi neputinţele, sau căderile.

Să ne rugăm unii pentru alţii.

Multumesc pentru ca mi-ai luat in serios problema, si eu am considerat mereu ca intentia e baza tuturor(intentia cu care faci totul.Degeaba dai bani saracilor daca o faci pentru faima,nu din mila si compasiune)

[cristiboss56]

În prealabil postat de GMihai

Stai linistit, ca nu o sa faci multi pureci pe aici.

Animalele tb deparazitate lunar cu solutii adecvate din farmacii.Zgarzile antipurici sunt un adaos util pt caini.

[Igor_Paslusnik]

Aşa e, ai dreptate frăţior slade123, eşti pe drumul cel bun, mă bucur mult pentru tine.

Iartă celor ce îţi greşesc, nu îi băga în seamă, sunt oameni şi ei, ispitiţi, iubeşte cât mai mult poţi.

Caută iubirea, înmulţeşte-o, iubirea curată, nu pătimaşă pentru trupuri şi plăceri, căci Iubirea e Împărăţia Cerurilor, trăită prima dată înăuntrul nostru şi apoi moştenită, nu prin glume, sau batjocoriri, ci prin îndurarea suferinţelor, biruinţa asupra răului, dorirea mântuirii.

Să ştii că e greu să fi creştin. Cu cât vrei să mai creştin, cu atât eşti considerat de oameni, mai nebun. Vor ajunge timpurile, că vom fi omorâţi pentru că suntem diferiţi de "normalitate".

Să nu te temi. Niciodată. De nimeni şi de nimic. Să iubeşti pe Hristos şi pe oameni, orice ar fi, să te temi doar a supăra pe Dumnezeu. Aia să fie singura ta temere, de zi cu zi. Şi harul lui Dumnezeu, te va mângâia.

Să ne vedem în Rai, frăţior al meu drag, când ne va fi timpul. După bătrâneţe :) Cât mai multe biruinţe în furtunile vieţii îţi doresc, copil iubit.

Iartă-mă.

Dumnezeu să te întărească.
Maica Domnului să te ocrotească.

[slade123]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aşa e, ai dreptate frăţior slade123, eşti pe drumul cel bun, mă bucur mult pentru tine.

Iartă celor ce îţi greşesc, nu îi băga în seamă, sunt oameni şi ei, ispitiţi, iubeşte cât mai mult poţi.

Caută iubirea, înmulţeşte-o, căci Iubirea e Împărăţia Cerurilor, trăită prima dată înăuntrul nostru şi apoi moştenită, nu prin glume, sau batjocoriri, ci prin îndurarea suferinţelor, biruinţa asupra răului, dorirea mântuirii.

Să ştii că e greu să fi creştin. Cu cât vrei să mai creştin, cu atât eşti considerat de oameni, mai nebun. Vor ajunge timpurile, că vom fi omorâţi pentru că suntem diferiţi de "normalitate".

Să nu te temi. Niciodată. De nimeni şi de nimic. Să iubeşti pe Hristos şi pe oameni, orice ar fi, să te temi doar a supăra pe Dumnezeu.

Să ne vedem în Rai, frăţior al meu drag, când ne va fi timpul. După bătrâneţe :) Cât mai multe biruinţe în furtunile vieţii îţi doresc, copil iubit.

Iartă-mă.

Dumnezeu să te întărească.
Maica Domnului să te ocrotească.

Ma bucur sa vad oameni devotati intrutotul lui DUmnezeu caci rar sunt acestia in zilele noastre, cat despre iertarea aproapelui,eu cel putin nu o pot face pentru ca ei nu ma supara decat foarte rar si atunci pentru intervale scurte de timp,eu ii inteleg, fiindca multi nu stiu calea,ceea ce chiar ma supara sunt cei care o cunosc insa nu o urmeaza din nerozie ori din nepasare(chiestia asta chiar ma supara).Ai dreptate,aproape toti colegi mei ma considera ciudat pentru ca cred si tin post,fac metanii etc...lor nu li se pare un lucru normal din pacate...am si cativa colegi care cred dar superficial,adica doar cu gura,fapte mai rar sau deloc,eu le-am zis insa nu o iau in serios...eu ii inteleg caci nici eu nu am luat in serios pana nu am fost revelat si cu toate astea si dupaia am gresit...(sunt prost) insa eu spre deosebire de ei mereu incerc sa schimb lucrurile rele(ca nu reusesc mereu e alta treaba...) isa eu incerc...de ar incerca si ei ar fi bine insa mno...! Iubirea am cautato,si am gasito in Divinitate,daca am raspandit aceasta iubire? ei bine as fi raspandito dar nu am avut cu cine ,foarte rar primeam un feedback din partea cuiva si acela fiind slabut,eu sunt bun cu toti,ii ajut mereu cu ce pot,si cand cineva imi cere ceva pun problema lui pe primul loc,insa cand e vorba sa mi se intoarca binele nu primesc niciodata sau foarte rar...insa nu ma supar si asta nu ma opreste din a face bine.
Te salut si eu si sper sa ne vedem in rai intrun numar cat mai mare cu putinta,insa pentru asta trebuie sa stam de veche :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de slade123

Ma bucur sa vad oameni devotati intrutotul lui DUmnezeu caci rar sunt acestia in zilele noastre, cat despre iertarea aproapelui,eu cel putin nu o pot face pentru ca ei nu ma supara decat foarte rar si atunci pentru intervale scurte de timp,eu ii inteleg, fiindca multi nu stiu calea,ceea ce chiar ma supara sunt cei care o cunosc insa nu o urmeaza din nerozie ori din nepasare(chiestia asta chiar ma supara).Ai dreptate,aproape toti colegi mei ma considera ciudat pentru ca cred si tin post,fac metanii etc...lor nu li se pare un lucru normal din pacate...am si cativa colegi care cred dar superficial,adica doar cu gura,fapte mai rar sau deloc,eu le-am zis insa nu o iau in serios...eu ii inteleg caci nici eu nu am luat in serios pana nu am fost revelat si cu toate astea si dupaia am gresit...(sunt prost) insa eu spre deosebire de ei mereu incerc sa schimb lucrurile rele(ca nu reusesc mereu e alta treaba...) isa eu incerc...de ar incerca si ei ar fi bine insa mno...! Iubirea am cautato,si am gasito in Divinitate,daca am raspandit aceasta iubire? ei bine as fi raspandito dar nu am avut cu cine ,foarte rar primeam un feedback din partea cuiva si acela fiind slabut,eu sunt bun cu toti,ii ajut mereu cu ce pot,si cand cineva imi cere ceva pun problema lui pe primul loc,insa cand e vorba sa mi se intoarca binele nu primesc niciodata sau foarte rar...insa nu ma supar si asta nu ma opreste din a face bine.
Te salut si eu si sper sa ne vedem in rai intrun numar cat mai mare cu putinta,insa pentru asta trebuie sa stam de veche :)

Nimic nu putem fără ajutorul şi pronia (purtarea de grijă) lui Dumnezeu.

E foarte frumoasă mărturisirea ta de credinţă. Am citit cu atenţie ce ai scris, şi m-am bucurat tare mult. :)

"Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine." - Romani 12, 9.

Să-ţi ajute Dumnezeu şi ţie, să fi cu totul devotat Lui, mai ales când vei întâlni oameni păcătoşi, sau îţi va da târcoale ţie păcatul şi neputinţa, şi chiar dacă faci unele păcate mici, să le spovedeşti la duhovnic fără frică, la un duhovnic, ce să-ţi fie ca un tată şi să lupţi să nu le mai faci.
De păcatele mari să fugi ca de foc, ca de moarte şi ca de şerpi veninoşi. Ocazia e taina păcatului. Vor fi multe ocazii. Să nu mergi la ele. Să nu vorbeşti cu ispitele din gând, să le biruieşti cu rugăciuni scurte: Doamne, ai milă de mine. Doamne ajută-mă. Doamne, nu mă lasă. Doamne, întăreşte-mă. Doamne, eşti bucuria mea, îţi mulţumesc, că mă miluieşti şi mă ajuţi.

Să ştii că toţi care se numesc creştini, se chinuie să urmeze calea, frăţior slade123. Nu ai de ce să te superi pe nimeni. Mântuirea e personală. Adică e diferită la fiecare. Important e doar să fi cât mai creştin poţi, să te fereşti de întunericul de orice fel, mai ales de erezie.
Atunci când vezi pe cineva că se depărtează de cale, să mergi după el, să-l ajuţi, să nu-l laşi, că prin tine va lucra Hristos în acele clipe. Dar să nu îl cerţi, să nu fi supărat pe el, ci să fie ca şi fratele tău geamăn, ca şi cum ai vrea să fi chiar tu ajutat. Să-ţi pese de el, dar să fi blând cu el. Şi să nu-l forţezi. Să nu se simtă obligat de tine, cu ceva. Dacă te va respinge, să îl laşi, că dacă Hristos nu îl obligă, cu atât nici noi. Te rogi pentru el. Va veni el singur apoi, cu lacrimi, dar şi cu bucurie, când va crede de cuviinţă. Dumnezeu îl va ajuta.

Trebuie să ne cunoaştem credinţa, să o mărturisim, şă citim cu drag din Noul Testament, şi Sfinţii Părinţi, cât putem, cât îi iubim, şi orice stare de moleşeală avem, să nu ne fie frică, să ne ridicăm, cât mai repede posibil, din orice cădere. Dumnezeu ne va întinde mâna, şi o ţine întinsă până apucăm de ea. :)

Iar pe colegii tăi, să-i ierţi, că se prostesc şi ei, dar să nu le mai spui că ţii post şi faci metanii, decât doar celor care vor să facă şi ei.
"Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui." - Matei 10, 22.
Să fi deschis şi bucuros cu oricine, chiar dacă ţi se pare că e un coleg rău. De oamenii mari, maturi, ce îţi par răi, să te fereşti, dar dacă vor să vorbească cu tine, să le vorbeşti, poate vor ajutor, dar doar când sunt oameni pe lângă tine, altfel să pleci, ca să fi în siguranţă. Ţine post mai departe, când e de ţinut, şi roagă-te, că nu e în zadar, niciodată, nimic, ce faci pentru Dumnezeu, ai să vezi.

Orice ţi s-ar întâmpla, să rămâi cu Dumnezeu Treime, că cu cât eşti mai mult şi mai bine cu Domnul, cu atât mai bine şi mai uşor biruieşti ce e rău. Iar când îţi va fi greu, vei fi adunat şi întărit.

Faptele celorlalţi, să te bucuri pentru ele, când ele sunt şi le vezi, dar să nu te aştepţi să le vezi, că în tinereţe ne apropiem puţin mai greu de Dumnezeu, dar EL ne zâmbeşte şi ne aşteptă. Iar dacă nu vezi fapte bune la ceilalţi, să nu le cauţi, ci să-i ajuţi tu cu ce poţi, să le faci bine, să le dăruieşti din puţinul tău, mâncare, sau ceva dulce, sau pix, sau orice, orice. Şi să te rogi pentru ei, dar să nu le spui. Să zici: Doamne, ajută pe colegul meu, că uite-l că nu poate, şi ajută-mă şi pe mine.

Să te bucuri că ţi se revelează Dumnezeu, sau mai bine spus, ţi se descoperă, mai ales în lucrurile simple, în flori, în natură, sau în Biblie, mai ales. Dar să nu fi prea sensibil :) să fi bărbat, puternic în voinţă, tare în credinţă, iubirea de Dumnezeu şi de oameni, să fie farul care luminează viaţa ta.

Să nu te opreşti niciodată din a încerca să fi cât mai bun, cât mai pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă nu îţi iasă mereu, tu fă tot posibilul întotdeauna şi Dumnezeu va face restul pentru ca tu să reuşeşti.

Iar iubirea care ai găsit-o în Dumnezeu, în Divinitate Sfânta Treime, nimeni nu o va putea lua de la tine, niciodată, decât dacă o dai tu de bună voie. Dar dacă o preţuieşti şi o păstrezi la loc de cinste, va da roade din cele mai frumoase şi dulci, şi vei da şi la alţii roade şi vă veţi bucura în Hristos, care este acum şi va fi şi atunci cu voi.

Dacă vei pune mereu problema celuilalt pe primul loc, poate Dumnezeu îţi va ajuta şi poate vei ajunge preot. Ce bucurie ar fi în cer şi pe pământ, să reuşeşti asta. Atunci vei putea să ajuţi pe oameni, cel mai mult. Dar şi responsabilitaţile vor fi mari, dar fi fără frică, Dumnezeu îţi va da putere şi har peste har, dacă vrei să lucrezi cu harul Lui, să nu-l pierzi, să îl înmulţeşti şi să îl dăruieşti mereu celorlalţi.

Ţi-am scris poate cam mult :) iartă-mă, sper să nu te fi obosit, nu m-am uitat cum au trecut rândurile.

Să fi înţelept şi să ai răbdare, frăţior drag. Să nu-ţi fie frică şi să te rogi mult şi să iubeşti poate mai mult.

Vom reuşi, cu mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor.

Ştii de ce? Pentru că Hristos a înviat. :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de slade123

Buna Seara, sunt si eu nedumerit dintr-o privinta si anume la barbati cum trebuie sa fie parul? lung sau scurt?
(...)
sa dea si citate din biblie care atesta argumentele aduse de persoana cu pricina.

Parul crestinului trebuie sa fie lung si el trebuie sa aiba mare grija de aceasta. In caz contrar, iata ce se poate intampla:

"de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni"
(Judecatori 16:18)

Mihnea, poti dezvolta?
totusi, vorbim de eroul iudaic Samson.
Sau zici la misto?
Eu obisnuiesc sa ma rad pe cap, mai ales in anotimpul cald. Asta si din comoditate, si fiindca ma simt mai bine asa, si fiindca am matreata de care nu am scapat cu nimic, nici macar cu urzica.

[Demetrius]

În prealabil postat de slade123

Celelalte virtuti sunt in curs de expansiune inca,chiestia asta e o problema de moment.De ce? ei bine de aproape 1 an am hotarat sa imi las parul lung deoarece m-am gandit ca asa e bine fiindca din ce stiu eu si Iisus il avea lung,insa in aproape 1 an de abea o crescut...nu mai am rabdare sa astept inca 1 an pentru a il putea prinde in coada ca sa imi stea si mie bine sa nu il mai bata vantul etc. Recent am vazut la un tip pe net o frizura super care necesita si vopsire si par scurt si deaia acum sunt pe ganduri.Daca biblia interzice paru scurt si vopseaua nu o sa adopt frizura ce am vazuto si o sa am rabdare cu parul lung fiindca nu am ce face.Ai priceput acum domnule :D ?

Sunt foarte multe versete care vorbesc de par; ai aici cateva:
http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare...83rul&carte=-3

Insa eu iti subliniez ca grija de trup(par) sa nu o faci spre stimularea poftelor, adica spre atractia trupesca; de aceea calugarii isi lasa barba si par lung fiindca ei le accepta asa cum le-a dat Dumnezeu, nu se... "cosmetizeaza".

In mesajul tau am subliniat cateva cuvinte care mie-mi sugereaza ca tu vrei sa arati atragator...

[Corinusha]

Mai, astia de pe prima pagina, ce aveti cu omul?! A pus o intrebare, care e problema?! Nu poate omul sa intrebe?!

Referitor la grija pentru trup, in opinia mea, trebuie sa avem grija de trup, cu tot ceea ce implica asta deoarece trupul este Templul Duhului Sfant (cel putin asa stiu eu), iar atata vreme cat nu avem grija de trupul nostru pentru laude sa mai stiu eu ce sminteli, atunci eu as considera ca e in regula.
Totusi, e important de avut grija mai ales de suflet; aici e mai dificil si mai usor de cazut. Dar sa invatam sa ne ridicam, si sa incercam sa mergem pe drumul bun.

Asta e cel mai crestinesc sfat care il pot da cuiva referitor la subiect, chiar daca, desi incerc sa il urmez si eu, nu imi iese atat de des si deusor precum as vrea.