Paralizia din timpul somnului

[Claudiu_FT]

Eu am fost curios, daca mai are cineva boala asta, ca din articol reiese ca 4 din 10 persoane au aceasta boala asta.

Cat despre mine, am incredere ca mi s-au dat toate uneltele rationale si spirituale, incat sa nu o iau razna.

O mentin echilibrat:
- nici prea mistic, sa incep sa imi interpretez visele si sa ma consider un fel de Guru sau vreun fel de ales sau vreun Hristos (am auzit povestea cu tacanitu' ala) :))

- nici prea rational (la rece), sa ignor sensibilitatea mea spirituala si responsabilitatile care vine de aici, fata de mine insumi.

Nu exclud varianta de a-mi gasi un duhovnic cu care sa impartasesc experientele sau un psihiatru, dar mai degraba un preot.

Doamne ajuta!

[Corinusha]

În prealabil postat de antoniap

Nu sunt de acord ca preotul sa fie pe locul al doilea intr-o astfel de problema. Dar ficare e liber sa procedeze cum crede. E bine ca pe acest forum sa formulam pareri din perspectiva ortodoxa, nu s-o denigram indirect.

Dupa umila mea parere, cred ca si preotul si medicul pot fi pusi pe primul loc... ambii au menirea de a vindeca. Unul sufletul, altul trupul, sufletul si trupul fiind intr-o stransa legatura una cu alta.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Daca compari perioada medievala, cand deseori preotii erau si medicii satului, cu perioada moderna, cand medicii sunt persoane calificate si stiu ce fac, o sa observi ca acum lumea are sanse de vindecare de o multime de ori mai mare.

Preotii au un rol pe pamant: intretinerea sufletului.

Medicii au alt rol: intretinerea fizicului.

Hai sa nu-i amestecam.

Si cum dovedesti ca problema apartine doar de trup?

[fallen]

Am auzit desigur de aceasta suferinta, insa numai imi amintesc prea multe detalii.
Cel mai probabil medicii iti vor recomanda odihna si o viata echilibrata, tratarea problemelor de sanatate colaterale ( surmenaj, etc), eventual ceva buline pt usurarea somnului , si, mai ales, stiind care e problema, sa nu te mai temi de ea si de eventualele consecinte ( care nu sunt, de fapt, grave, decat ca urmare a eventualei sperieturi si a neodihnei de dupa, dar daca stii ca nu se intampla defapt nimic, nu mai ai de ce savte sperii)
Iar preotii probabil te vor povatui sa te rogi, sa te spovedesti, sa nu mai faci pacate (prea multe, sau daca faci sa nu le lasi sa se adune, sa te spovedesti cat mai curand, ca sa nu ajunga sa te impovareze si sa crezi ca nu mai potiscapa de ele), si, de asemeni, sa nu te temi, sa-ti pui toata incrderea in ajutorul si purtarea de grija a lui Dumnezeu

[Ioan_Cezar]

Distincţiile foarte tranşante ciopârţesc de obicei taina omului.
Harul preoţesc lucrează în întregul persoanei, trup şi suflet. Cei care au parte de Taina Maslului cunosc aceasta.
Intervenţia medicului, de asemenea, tămăduieşte şi sufleteşte, nu doar trupeşte. Tocmai de acea medicii îşi însuşesc (sau nu) şi psihologia medicală, iar unii dintre ei nu intervin fără rugăciune (un exemplu ar fi Sfântul Luca al Crimeii, neurochirurg).

Sunt însă şi diferenţe de grad, de sens, de nivel. Există o anumită specificitate, se pune şi un diagnostic diferenţial. Pentru că Dumnezeu nu a făcut lumea otova, ci nespus de diferenţiat, de complex, ierarhizat şi intercorelat.
Diversitatea lumii implică şi unitate. În Creaţie se suprapun şi conclucrează legi de niveluri diferite (duhovniceşti, fizice, chimice, matematice, sociale, psihologice etc.). A reduce comlexitatea lumii la un singur palier se numeşte reducţionism. Are şi acesta o anumită valoare metodologică, ce-i drept, euristică mai întâi. Dincolo de care, însă, începe îngustimea minţii, rigiditatea şi pierderea nuanţelor.

O intervenţie chirurgicală pentru corectarea strabismului nu se face în vederea tămăduirii unei patimi sufleteşti, după cum duhovnicul nu intervine ca să elimine piatra la rinichi a pacientului care urlă pe targă la Urgenţe, nici punga de puroi de la rădăcina unei măsele.
Când Domnul porunceşte să tai mâna sau să scoţi ochiul, nu se adresează micii sau marii chirurgii medicale, ci lucrării duhovniceşti a despătimirii care nu admite compromisuri ale minţii, spiritului şi voinţei omului (verbul folosit este "a tăia" şi "a scoate", precum şi "a arunca de la tine").
Bine este să cerem Domnului harul discernământului şi încă mai bine ar fi pentru noi să îl şi primim şi să îl folosim dîndu-ne silinţa.

[cristirg]

http://adevarul.ro/sanatate/medicina...4d5/index.html

"28% din studenţi trec prin cel puţin un episode de paralizie Deşi incidenţa acestei parasomnii afectează doar 8% din populaţia generală, ea apare mai des la studenţi şi la persoanele bolnave psihic. Studiul publicat în jurnalul „Sleep Medicine Reviews" arată că frecvenţa în rândul tinerilor de facultate depăşeşte 28%, iar în rândul persoanelor cu tulburări psihice este de aproape 32%. Această formă de paralizie apare mai frecvent la cei care se trezesc des din somn, la persoanele care suferă de narcolepsie, sau la cele care au trăit experiente ciudate sau înspăimântătoare chiar înainte de a adormi. Totodată, munca în ture dezechilibrează bioritmul organismului şi predispune la paralizie de somn."

[Claudiu_FT]

@cristirg
Eu am boala asta de mic copil...sau cel putin de cand am inceput sa am discernamant.

Si nu cred ca sunt bolnav psihic :)))

[cristirg]

În prealabil postat de Claudiu_FT

@cristirg
Eu am boala asta de mic copil...sau cel putin de cand am inceput sa am discernamant.

Si nu cred ca sunt bolnav psihic :)))

-si acum cati ani ai ?
-inseamna ca sunt o gramada de cauze...

În prealabil postat de antoniap

Si cum dovedesti ca problema apartine doar de trup?

Asa?
In timpul somnului, corpul alterneaza intre starea REM si starea numita "miscarea non-rapida a ochilor" (NREM-non-rapid eye movement). Un ciclu de REM si NREM dureaza circa 90 de minute. Mai intai are loc faza de "miscare non-rapida a ochilor" care reprezinta circa 75% din intreaga perioada de somn. Atunci, corpul se relaxeaza si se reincarca cu energie. La finalul acestei prime perioade, somnul trece in stadiul de "miscare rapida a ochiului". Ochii ti se misca rapid si poti sa visezi, dar restul corpului iti ramane foarte relaxat. Muschii sunt "dezactivati" in timpul acestui stadiu al somnului. Daca devii constient inainte ca acest ciclu sa se incheie, poti sa observi ca nu poti sa te misti sau sa vorbesti.

http://www.doctor.info.ro/paralizia_...#ixzz3DAupYwi7

[Ioan_Cezar]

Corect. Deci nu e nimic nefiresc/patologic, ci o manifestare a legilor corpului. Ţine de funcţionarea (normală a) creierului.
Dar interpretările pe care colegul le dă acestui fapt şi "oaspeţii" despre care pomeneşte că apar în timpul stării catalepsiei trecătoare pot fi, într-adevăr, curioase... Şi necesită oarecari investigaţii. Mai sunt şi visele acelea cu conţinut terifiant (dar nu am înţeles de ce să fie banat un om pentru că vorbeşte despre coşmarurile sale, parcă nu scrie asta în regulamentul de funcţionare a forumului...:)).