De ce a inviat Hristos?

[cozia]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nimeni,dintre oameni,nu a fost de fata la momentul efectiv al Invierii.Toti care l-au vazut pe Iisus dupa acest moment,in prima faza,s-au speriat sau au fost complet derutati in fata unui fenomen care nu poate fi probat rational sau copiat in vreun fel.Apoi s-au bucurat dar nu inainte sa se indoiasca profund.Am fi vrut sa fie poate ceva mult mai grandios,epic,fara indoieli,gata sa ne sature toate nelinistile.Dar Dumnezeu are caile Lui,diferite decat ale noastre,nu a ales calea mai usoara in raport de gandirea noastra :) Toate aceste stari umane indica spre un clar realism atat al relatarii cat si spre o realista privire referitoare la natura umana in raport de supranatural.Ar fi fost complet mitic sa fi fost altfel,o idealizare putin credibila.Nu sunteti nici prima si nici ultima pe care o bantuie aceste ganduri si framantari,cred ca inca de la inceput au existat.Din acest punct vi-se deschid doua drumuri,depinde ce veti alege.Cum i-a spus Iisus lui Toma: ,,Ferice de cei ce nu au vazut si au crezut".Dumnezeu sa va calauzeasca mintea si inima spre Viata pe care moartea nu a putut sa o invinga.

O alta intrebare retorica( adresata de fapt Lui spre luminarea noastra):
Oare de ce Iisus nu a vrut ca nimeni sa se afle in preajma mormantului Lui in momentul invierii? De ce nu si-a dorit sa aibe mii de oameni stransi pentru a fi martorii Invierii Lui?

La Invierea lui Lazar care s-a intimplat tot in aceeasi conjunctura ca localizare Iisus nu numai ca a asteptat 4 zile sa treaca timpul si sa se stranga multimile din jur, clar facilitand acest lucru, dar a mai si incetinit procesul comunicand pe drum un timp indelungat mai intai cu cele doua surori.

[Moroco]

Pentru ca El fiind Muncitorul Suprem, (curat, smerit, harnic, sincer, bun mai ales pentru muncile cele mai de jos si mai grele) i s-au parut suficiente 2 zile de ”odihna” in iad (cam cat ar fi 266 de zile deasupra pe pamant), unde ajungand l-a dat la o parte pe satana si muncind El cu adevarat si acolo asa ca pe pamant a insuflat in sufletele cele tinute in chinuri si munci groaznice, speranta si dorinta de Inviere pe care a si infaptuit-o inaintea lor si impreuna cu ei in dimineata adanca a celei de a treia zi, dupa scripturi, prima zi de munca din saptamana, asa fel incat, odata Inviat s-a pus imediat pe lucru adunand ucenicii imprastiati si dezbinati ca sa le insufle mai departe darul Credintei adusa din Cer prin Fecioara, Focul Viu, Focul cel nou, ca sa-i puna la lucru pe ucenici sa mearga si sa-L arunce prin propovaduirea lor pe pamant, ca toti oamenii cuprinsi de acest Foc miraculos, Focul Credintei, sa poata sa iasa din lene, si impartasindu-se si unindu-se liturgic in acest foc divin sa se puna impreuna la lucru cel nou, la lucrul cel trainic, muncind de atunci toti oamenii credinciosi asemenea Muncitorului Suprem, asemena Celui mai Harnic si mai curat Muncitor al tuturor timpurilor din intreaga creatie incat toti idolii tuturor imparatilor si al tuturor imparatiilor au cazut latzi sfaramandu-se, vazand adevarata putere de munca din Credinta a Mantuitorului inviat din morti. Astfel Duminica, ziua invierii a devenit Sfanta Sarbatoare a muncii, desavarsind omul credincios prin munca pentru munca din Credinta cea noua adusa din Cer... si astfel odihna omului prin munca a fost restabilita, mantuita si binecuvantata, si de atunci omul odihnindu-se Duminica prin munca Duhovniceasca pentru munca intregii saptamani se seteaza si se pregateste prin Credinta, sa munceasca tot la fel de bine toata saptamana pana Duminica viitoare cand va intra din nou la odihna prin munca pentru munca urmand iar si iar o noua saptamana de munca rodnica pentru omul indumnezeit, munca bazata pe noua Credinta de Foc adusa de Domnul din Cer, Credinta care nu exista pe pamant sau in iad. La Cincizecime le innoieste ucenicilor Acest Foc suflat peste ei pe care-L trimite ca un vant cu shuierat puternic impreuna cu Duhul Sfant si apostolii incredintandu-se si primind puterea de Credinta din Cer a unei limbi de foc pe capetele lor se ridica din frica si orice indoieli si oboseli si merg la munca Adevarului asemenea Mantuitorului.

Deci, pentru ca sa munceasca mai departe munca cea buna, pentru aia a Inviat, cand se putea odihni si El de Sabat 3 zile in lenevie asemenea tuturor istovitilor istovitori care au preschimbat Sabatul intro sarbatoare a lenei travestita in harnicie aparand-o cu ipocrite fatarnicii ca toti muncitorii aia care fug de munca dandu-se mari... muncitori. A invins moartea de dragul muncii, a lucrului cu care a fost trimis de Dumnezeu, Tatal Lui si al nostru, la noi, chemandu-ne pe toti la munca de Credinta si Inviere insa pazindu-ne si ferindu-ne de boala profesionala a muncii duhului lumii cu care suntem ispititi si in razboi duhovnicesc pe viata si pe moarte pana la victoria finala.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Inviere pe care a si infaptuit-o inaintea lor si impreuna cu ei in dimineata adanca a celei de a treia zi, dupa scripturi,

Intrebarea Moroco era de ce Hristos nu a tinut sa aibe martori oculari ai Invierii?
Sa fi mentionat El inainte de a-si da duhul:

"Veniti dragilor cu mic cu mare la Mormant in trei zile, la miezul noptii"
In rest ne este clar.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Hristos a inviat! Cu regret trebuie sa marturisesc ca anul acesta m-am intrebat oare de ce a facut-o? Pentru ca asa a vrut El (ca Dumnezeu) sa faca un dar, o bucurie oamenilor care L-au iubit, chiar daca ceilalti (majoritatea) nu au vrut asta? Sau pentru ca asa era in natura firii lui, fiind Dumnezeu, nu putea muri? Sau 3) intrupat fiind, asemeni noua, si inviind dupa moartea trupeasca, a vrut sa ne arate ca si viata noastra ar putea continua dupa moartea trupului ("Eu sunt Invierea si viata, cine crede in Mine va avea viata vesnica")? Ar fi foarte frumos daca ar fi asa, dar...majoritatea oamenilor nu mai cred asta . Si atunci, ma intreb, stiind ca nu vom crede sau nu ne va pasa, de ce a mai facut-o? Sau de ce a mai facut-o publica, dar lasand totusi loc la interpretari? A facut-o doar pt acei cativa care L-au iubit si au crezut in El?

A inviat pentru toti, insa nu toti si-au insusit-o.

Se spune ca Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, ci noi Il parasim pe El . De ce ma simt atat de trista si nu simt si eu bucuria Invierii Lui?

Nici tu nu crezi, nici tu nu ti-ai insusit-o asa cum ar trebui, tu mai degraba crezi in omul de langa tine, in care ai aruncat ca intr-o gaura neagra, toata credinta, si nadejdea si dragostea, copilul tau, tot.

Cred ca din cauza ca vad pe cei de langa mine ca nu cred, iar cei care cred mai sunt o mana de oameni dar sunt in lumea lor si eu nu fac parte din ea (sunt o comunitate inchisa). Iar pseudocredinciosii, marea majoritate a romanilor, parca sunt impinsi de draci sa faca din sfintele sarbatori prilej de isterie colectiva (mancare, bautura, petrecere peste masura, calcat in picioare la luat lumina, aghiazma, trestie, salcie si orice altceva sfintit si presupus a avea puteri miraculoase).

Crezi gresit, ca e mai usor sa-i osandesti pe ceilalti pentru greselile lor decat sa te pocaiesti tu pentru ale tale.

Sunt curioasa cum isi explica ateii Invierea? Care sunt posibilele variante? L-au rapit extraterestrii? L-au furat ucenicii, pecand paznicii dormeau, sau L-au ingropat romanii in alta parte ca sa nu-L gaseasca acestia?

Atunci cand nu vrei sa crezi in Inviere, poti crede in orice altceva, orice alternativa e la fel de buna sau poti sa crezi ca e chiar si mai buna.
Dupa cum vezi, ai inceput sa faci pasi in directia asta.

In viata duhovniceasca nu exista stare "stationar". Mergi ori in sus, ori in jos, chiar daca nu-ti dai seama mereu ca aluneci.

[fallen]

Da, cu siguranta cei care se injura si se imping sa ia o creanga de trestie inaintea celorlalti prosti care n-au alta treaba pe acasa si stau la rand, au mai multa credinta decat mine :). Si aceia care se impartasesc cand e mai aglomerat, sa nu-i intrebe dc spovedit, sau dc o fac, o fac cat mai pe scurt, sa nu astepte lumea dupa ei (sau sa le scape vreo marturisire necuviincioasa). Cu siguranta Dumnezeu apreciaza ravna lor. Sa minti pt o cauza nobila, sa fii diplomat, ca sa obtii ceea ce e necesar, nu e de condamnat. Numai eu pacatoasa am nesimtirea sa marturisesc (aproape) toate mizeriile pe care le fac si le gandesc, chiar daca risc sa nu ma impartaseasca niciodata pt asta .

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Da, cu siguranta cei care se injura si se imping sa ia o creanga de trestie inaintea celorlalti prosti care n-au alta treaba pe acasa si stau la rand, au mai multa credinta decat mine :). Si aceia care se impartasesc cand e mai aglomerat, sa nu-i intrebe dc spovedit, sau dc o fac, o fac cat mai pe scurt, sa nu astepte lumea dupa ei (sau sa le scape vreo marturisire necuviincioasa). Cu siguranta Dumnezeu apreciaza ravna lor. Sa minti pt o cauza nobila, sa fii diplomat, ca sa obtii ceea ce e necesar, nu e de condamnat. Numai eu pacatoasa am nesimtirea sa marturisesc (aproape) toate mizeriile pe care le fac si le gandesc, chiar daca risc sa nu ma impartaseasca niciodata pt asta .

Nu pentru asta, ci pentru ca desi iti marturisesti pacatele, nu te pocaiesti pentru ele.
Practic te spovedesti stiind foarte bine ca vei persista in pacat, ca nu ai de gand sa schimbi nimic in privinta respectiva.

E bine ca totusi duci o lupta pe care altii nici nu ii intereseaza, dar sa stii ca risti sa cazi in ipocrizie la fel ca ei, doar ca de pe alt nivel.

[ioana3]

Pentru ca nu am precizat niciunde: sunt ortodox, iar cele ce le-am adaugat sunt din mintea mea si deci pot avea greseli.

Am citit undeva, legat de tema discutiei, o parabola pe care o transcriu asa cum mi-o amintesc: Un om suferea vazand randunelele cat sunt de chinuite in timpul iernii si cate mor din cauza frigului si foamei. Ar fi vrut sa le ajute si s-a gandit cum sa le faca sa migreze in tarile calde. Si atunci, pentru ca avea aceasta putere, s-a facut si el randunica si le-a aratat drumul.
Asa am inteles, ca tot parcursul uman al Mantuitotului, are ca scop sa ne invete sa inviem intru imparatia sa, de unde am cazut; sa ne invete cum sa ne comportam in aceasta viata ca sa nu mai suferim si sa dobandim si viata vesnica.
Priviti in jurul dv. si vedeti cat sunt de speriati de moarte cei care nu au speranta invierii cu Iisus, cat sunt de tensionati in aceasta existenta de acum(ce iad este viata lor!) si vedeti si ce senini sunt cei care in speranta acestei invieri, si-au curatat pacatele. Asa inteleg "cu moartea(Sa), pre moarte calcand(teama noastra de moarte) si celor din mormanturi (celor care si-au lasat pacatele), viata daruindu-le(pe langa viata vesnica si viata de acum-cea interioara, calitativ superioara celei din necredinta)"
In existenta noastra terestra trebuie sa ne purtam ca si El(desi in situatii concrete de viata este mai greu, din cauza ca nu ne putem depasi egoismul sau nu intelegem ce avem de facut). Pentru aceasta ne-a lasat duhovnicii ca indrumatori pe calea mantuirii.

[Ionel28]

În prealabil postat de fallen

Hristos a inviat! Cu regret trebuie sa marturisesc ca anul acesta m-am intrebat oare de ce a facut-o? Pentru ca asa a vrut El (ca Dumnezeu) sa faca un dar, o bucurie oamenilor care L-au iubit, chiar daca ceilalti (majoritatea) nu au vrut asta? Sau pentru ca asa era in natura firii lui, fiind Dumnezeu, nu putea muri? Sau 3) intrupat fiind, asemeni noua, si inviind dupa moartea trupeasca, a vrut sa ne arate ca si viata noastra ar putea continua dupa moartea trupului ("Eu sunt Invierea si viata, cine crede in Mine va avea viata vesnica")? Ar fi foarte frumos daca ar fi asa, dar...majoritatea oamenilor nu mai cred asta . Si atunci, ma intreb, stiind ca nu vom crede sau nu ne va pasa, de ce a mai facut-o? Sau de ce a mai facut-o publica, dar lasand totusi loc la interpretari? A facut-o doar pt acei cativa care L-au iubit si au crezut in El? Se spune ca Dumnezeu nu ne paraseste niciodata, ci noi Il parasim pe El . De ce ma simt atat de trista si nu simt si eu bucuria Invierii Lui? Cred ca din cauza ca vad pe cei de langa mine ca nu cred, iar cei care cred mai sunt o mana de oameni dar sunt in lumea lor si eu nu fac parte din ea (sunt o comunitate inchisa). Iar pseudocredinciosii, marea majoritate a romanilor, parca sunt impinsi de draci sa faca din sfintele sarbatori prilej de isterie colectiva (mancare, bautura, petrecere peste masura, calcat in picioare la luat lumina, aghiazma, trestie, salcie si orice altceva sfintit si presupus a avea puteri miraculoase). Sunt curioasa cum isi explica ateii Invierea? Care sunt posibilele variante? L-au rapit extraterestrii? L-au furat ucenicii, pecand paznicii dormeau, sau L-au ingropat romanii in alta parte ca sa nu-L gaseasca acestia?

A inviat , de fapt a fost inviat de catre Tatal , ca sa echilibreze ceea ce a pierdut Adam ca om perfect. Ca si Hristos Iisus este numit in Noul Testament ,, al doilea Adam,,