Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca?

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Intrebarea este cum le imbinam pe astea doua.

încercând să facem bine tot ceea ce trebuie să facem.
nu poţi să spui că eşti bun creştin, dacă la serviciu fentezi munca, de exemplu.

[Demetrius]

În prealabil postat de Dumitru73

credeam că vorbim de situaţii reale.
simplul fapt că ai un loc de muncă, te face sa ai şi o parte de viaţă lumească.
iar lumesc nu înseamnă obligatoriu păcătos.

Pai, nu inseamna altceva decat pacatos; oare ce a facut Iisus Hristos lumesc? A baut vin cu pacatosii propovaduind CUVANTUL?
In imparatia lui Dumnezeu nu exista neutralitate, exista numai mantuire si desertaciune.
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Asadar, Imparatia lui Dumnezeu este realitatea(despre care ne place sa vorbim ca o cautam), iar cea "lumeasca" este desertaciunea, care incearca sa ne indeparteze de imparatia lui Dumnezeu si sa ne induca parerea("zugravita" atragator de diavol) ca n-ar fi pacatoasa.
Credeai ca vorbesti de situatii reale?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Demetrius

Pai, nu inseamna altceva decat pacatos; oare ce a facut Iisus Hristos lumesc? A baut vin cu pacatosii propovaduind CUVANTUL?
In imparatia lui Dumnezeu nu exista neutralitate, exista numai mantuire si desertaciune.
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Asadar, Imparatia lui Dumnezeu este realitatea(despre care ne place sa vorbim ca o cautam), iar cea "lumeasca" este desertaciunea, care incearca sa ne indeparteze de imparatia lui Dumnezeu si sa ne induca parerea("zugravita" atragator de diavol) ca n-ar fi pacatoasa.
Credeai ca vorbesti de situatii reale?

Si cite alte multe argumente scripturistice si din traditie se pot aduce in a arata desertaciunea si pacatosenia lumii...
Exact cum spune Sf. evanghelist Ioan : daca am scrie toate acestea , ele fiind din invatatura si cuvintul lui Hristos, pai s-ar face atita material incit nu ar incapea in lumea aceasta !


Aaaa, ca nu vrem noi sa recunoastem pacatosenia lumii , pacatosenia noastra care ne imbuibam de lume ca si de coca-cola, ca nu ne place starea aceasta, ca noi nu ne credem sfintisori dar macar ceva acolo, copacel-nene de sfintisor, ca nu putem dar mai ales ca nici nu vrem sa ne rupem de ce este lumesc (traind insa in lume si nu fugind pe vreo insula din Pacific), ca nu voim infrinare , smerenie si umilinta ci consum , demnitate, personalitate, viata administrata intravenos, placere sub orice forma; ca a trai in Hristos si a I Te darui lui in totalitate este vazut de noi ca un doliu magistral si o moarte dramatica;ca nu vrem sa fim asemenea saracului Lazar, fecioarelor intelepte, samarineanului milostiv, femeii cananeence ... ci din contra, bogatului nemilostiv, fecioarele nebune (care erau convinse ca este suficient sa fie fecioare !) , preotului si levitului care au guri de hranit acasa si de facut studii in strainatate, ... si cite si mai cite alte exemple care sunt sufocant de multe , pai asta este cu totul si cu totul altceva !
Dar asta nu inseamna ca vezi-doamne nu poti fi cu Hristos in totalitate deoarece tu nu esti monah . Monahii au jurat toate acestea si le si cauta !
Nimic mai fals . Sunt sumedenie si de monahi care desi in minastire fiind ei nu prea au treaba cu Hristos ci tot cu ... lumea ! De aceea nici toti care vietuiesc intr-o minastire nu ajung sfinti , decit rar de tot !

Lucurile sunt atit de simple si de adevarate incit citatul de mai sus , al fratelui cu postul imediat anterior : "... cine nu este cu mine , este impotriva mea , si cine nu stringe cu mine risipeste" sau cum ne spune in apocalipsa : "... vai de cei caldicei in credinta" este mai mult decit adevarat !
Nu ca ar pati ceva , ca li s-ar scoate ochii sau ca li se vor smulge limbile celor care nu vor sa tina lumea la respect, nu ! Ci vai de ei pt. ca pierd timpul si aici, in aceasta lume , crezind ca totusi fac ceva, si si pe urma nu vor avea parte de comuniunea cu Hristos .

Dar asa cum spun de fiecare data : de la Adam incoace , omul face doar ce vrea ! Deci , unii cu lumea si altii cu ce stiu ei !
Si 'om vedea care cum ajung !

[stefan florin]

În prealabil postat de sophia

Am citit articolul de azi de pe prima pagina a site-ului si gasesc ca ar fi foarte interesant sa discutam pe marginea lui.
De aceea l-am pus aici si nu la rubrica din josul forumului (acolo unde scrie ca ar trebui sa dsicutam pe amrginea articolelor). In paranteza fie spus titlul rubricii se cheama (Intrebari de la useri) si atunci lumea pune intrebarile pe care le are. Dedesubt scrie sa se dscute despre articole acolo. E un pic nereusita combinatia.

Revin la subiect.
Iata articolul:

http://www.crestinortodox.ro/editori...at-138679.html

Este o tema care mie mi se pare foarte interesanta si importanta mai ales in perioadele de post (in acest conetxt, al postului) dar nu numai.

Articolul mi se pare interesant si frumos, dar pe alocuri nu vad diferenta intre ironie/sensul figurativ si realitate/cel propriu.

Se vorbeste mai intai despre importanta mesei in familie, a fi cu ceilalti (socializarea),despre prilejuri de bucurie si tristete.

Pe urma vine un alineat pe care nu stiu cum sa-l interpretez:

"In al doilea rand, faptul ca nimic din ceea ce ai - bogatie, serviciu sau femeie - nu te poate impiedica sa fii cu Hristos! Daca nu erai dorit la cina, nu ai fi fost invitat! Pentru tot ceea ce ai da-I Slava lui Dumnezeu si incearca ca nimic sa nu-ti devina prilej de refuz la chemerea Lui… Acesta este pacat capital si ucigator de suflete: orice lucru sau fapta te impiedica sa fii cu Hristos! Cu atat mai mult, sa-L iubesti…"

Deci "...bogatia, serviciul sau femeia" te impiedica sau nu te impiedica sa fii cu Dumnezeu. Adica piedica in sensul de incompatibilitate, sau de opreliste (nu ma duc la ospat ca am sotie sau...).

Pe urma vine cu un fel de explicatie care ma incurca si mai mult:

"Ingaduiti-mi sa subliniez amanuntul ca nici femeia nu este un impediment pentru a te mantui! Casatoria, ca si calugaria, sunt doua cai ce duc la aceeasi destinatie: Raiul. Te poti mantui, poti sta la Cina Mirelui, in orice conjunctura binecuvantata de El!"

Deci nu e vorba de incompatibilitate si mai mult, e vorba de conjuncturi binecuvantate de El ( de ex. Taina Cununiei).

Mai sus, se recunoaste dificultatea imbinarii celor doua tipuri de vieti:

"Este greu sa pastram masura, un echilibru intre ceea ce am si Dumnezeu, intre viata lumeasca si cea duhovniceasca. Sfantul Ioan Scararul spune ca "cel ce vrea si lumea, si sa fie cu Dumnezeu, se aseamana cu cel ce vrea sa calatoreasca privind cu un ochi la cer si cu celalalt la pamant". Este aproape imposibil sa pasim asa! Cred si marturisesc ca pana vom ajunge sa avem puterea de a privi numai la Domnul, putem incepe prin a-I incredinta tot ce avem: casa, masa, familie si nu in ultimul rand, pe noi. "Ale Tale, dintru ale Tale" spune Preotul in timpul Sfintei Liturghii, ridicand Sfintele Daruri catre Mantuitorul."

... dar se poate cumva incredintandu-i Lui tot ceea ce avem: casa, familie, masa, etc.

Deci cumva este o alternanta intre da, se poate, dar...totusi nu se poate.

Concluzia este ca nu se poate, pentru ca trebuie sa putem privi numai la Domnul.

Deci nu ori viata duhovniceasca si stam cu Domnul, ori viata lumeasca si numai stam cu el. Eu asa inteleg din articol.

Acum intrebarile mele:

1. De ce totusi se sustine (multi spun asta) ca trebuie sa fim numai cu Domnul (deci numai viata duhovniceasca)?
Totusi in pericopele Sale, Iisus nu cere asta. El spune sa facem oamenilor, ca in felul acesta facem Lui. Deci sa ne uitam la oameni.
Spune asa? Sau nu?
Spune sa ne iubim unul pe altul?

Deci nu cere sa neglijam omul. Ci tocmai, sa fim oameni cu oameni si in felul acesta vom fi cu El, in spiritul Lui.

2. Daca noi daruim zilnic, in orice clipa, prin faptele noastre Lui, casa, masa, familia, inseamna pentru mine ca suntem cu El. Sigur comportandu-ne ca atare. Dar in acelasi timp suntem si cu semenii nostri. Putem deci trai si lumeste.

Eu cred ca este vorba mai mult de niste limite si moduri, pana la urma.
Ce avem voie sa facem in lume care sa-i placa si Lui si care sa nu deranjeze nici pe El. In ce mod trebuie sa ne comportam in lume, cu semenii, in asa fel
incat sa nu-l suparam nici pe El.

As vrea sa stiu unde scrie lucrul acesta, ca trebuie sa fim numai cu El?

De multe ori se citeaza poruncile lui:
Sa iubesti pe mama ta si pe tatal tau...
Dar altundeva se spune: lasa ...si urmeaza-mi.
Aici este o confuzie pana la urma.

El scrie si cum sa ne purtam ca sa-I fim pe plac: sa facem milostenie, sa fim modesti, sa nu ne maniem, sa nu ucidem, sa ingrijim, sa nu fim lacomi (sa impartim si cu altii) etc.

Si atunci? Care este raspunsul?

Daca noi, ca sa fim in exemplul dat de Prea-sfintitul, stam la masa cu familia, sau cu oameni, inseamna ca nu suntem cu Dumnezeu?

In pericopa cu cina, mie imi lipseste ceva si cred ca am mai spus-o pe undeva.
El invita mai inati pe cei bogati. Unul zice ca are si-a luat sotie si nu poate (n-am inteles sensul, dar poate se refera la postul trupesc?), de ce atunci nu este invitat impreuna cu sotia? Presupun ca inseamna ca omul s-a casatorit, deci are binecuvantarea Lui.
Ala bogat nu vine ca si-a luat pamant sau boi. Deci un om bogat automat este exclus de la Cina cu El, de la mantuire? Eu in predici in biserica am auzit altceva, si anume ca Dumnezeu nu este impotriva bogatilor, a bogatiei, decat numai daca nu ai grija si de cei saraci.

Si pe urma in pericopa spune ca nevenind acesti, ii invita la masa pe toti cei sarmani. Adica cine sunt acestia? Oamenii de rand? Sau monahii (care nu au de nici unele)?
Pana la urma se spune in articol ca noi toti suntem invitati la Cina, dar asta inseamna si ca nu suntem alungati sau refuzati pentru vreun motiv de mai sus.
Sau nu?

dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu

[Karine]

Mie imi place sinceritatea intrebarilor tale.

De ce sa impacam pe cele doua? sunt ele despartite? Poate da, in mintea duala.

Ce ar fi daca ele de fapt, in realitate si putinta sunt unite? Daca Dumnezeu se uita in inima noastra cand stam la masa cu ai nostri si vede ce mult ne bucuram si ii suntem mutumitori ca suntem TOTI acolo?
daca in mijlocul unei grandioase barfe, eu, in loc sa ii judec, zic: " Doamne, ce necaz e in sufletul acestiu om de arunca asa flacari? linisteste, Doamne, fierbinteala...Eu cand fac la fel, asa se vede???"


Sa fii cu Dumnezeu inseamna nu numai sa dai ceilorlalti dar sa le si prilejuiesti ocazia de a da .......

Cred ca ii cheama pe bogati caci inima lor e mai surda la cuvantul Lui....poate ii cheama sa se uite mai adanc/nu superficial la bunurile lor.. dar, buna intrebare.. nu stiu de ce ii cheama pe saraci dupa...????

Oricum,
Cred ca o inima recunoscatoare si dorinta de a te uita la ceilalti cu drag si intelepciune, te ajuta, ca prima treapta, sa traiesti duhovniceste in lume.


De ce vrea omul sa separe/ dez-unifice totul???

Cu drag, K.

[sophia]

În prealabil postat de Karine

Mie imi place sinceritatea intrebarilor tale.

De ce sa impacam pe cele doua? sunt ele despartite? Poate da, in mintea duala.

Ce ar fi daca ele de fapt, in realitate si putinta sunt unite? Daca Dumnezeu se uita in inima noastra cand stam la masa cu ai nostri si vede ce mult ne bucuram si ii suntem mutumitori ca suntem TOTI acolo?
daca in mijlocul unei grandioase barfe, eu, in loc sa ii judec, zic: " Doamne, ce necaz e in sufletul acestiu om de arunca asa flacari? linisteste, Doamne, fierbinteala...Eu cand fac la fel, asa se vede???"


Sa fii cu Dumnezeu inseamna nu numai sa dai ceilorlalti dar sa le si prilejuiesti ocazia de a da .......

Cred ca ii cheama pe bogati caci inima lor e mai surda la cuvantul Lui....poate ii cheama sa se uite mai adanc/nu superficial la bunurile lor.. dar, buna intrebare.. nu stiu de ce ii cheama pe saraci dupa...????

Oricum,
Cred ca o inima recunoscatoare si dorinta de a te uita la ceilalti cu drag si intelepciune, te ajuta, ca prima treapta, sa traiesti duhovniceste in lume.


De ce vrea omul sa separe/ dez-unifice totul???

Cu drag, K.

Ai scris frumos si cam in spiritul meu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Ai scris frumos si cam in spiritul meu.

Iarta-ma, daca te-am dezamagit. Ca intotdeauna, dealtfel. Noi doi ne cunoastem atat de bine!!! Mai mult decat crezi tu, Sophia!... Tocmai de aceea imi cer de doua ori iertare!...

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Ai scris frumos si cam in spiritul meu.

Sophia nu te supara,dar incearca sa culegi idei si de la cei care"nu scriu in spiritul tau".
Cum spuneam la inceput,cel care initiaza topicul refuza de multe ori ideile altor useri,pe motivul ca nu sunt pe aceasi linie de afinitati.

Oare cautam raspunsuri sau fani?

[iustin10]

În prealabil postat de Yasmina

Sophia nu te supara,dar incearca sa culegi idei si de la cei care"nu scriu in spiritul tau".
Cum spuneam la inceput,cel care initiaza topicul refuza de multe ori ideile altor useri,pe motivul ca nu sunt pe aceasi linie de afinitati.

Oare cautam raspunsuri sau fani?

:) Se pare ca toti suferim de aceasta dorinta .
Ideile trebuie ambalate in simtire . S-ar putea inventa un program de calculator,care prin combinatii, sa ne dea idei corecte despre un domeinu. Dar intotdeauna vom tanji si dupa intelegere,ca sa nu zic afectiune
Inca nu va este evident asta ,chiar plecand de la acest forum?
Intotdeauna postarile insotite de idei logice,in care sa poti simti opinia celuilalt,si care sunt insotite si de blandete,smerenie , nejudecare ,politete vor castiga aprobarea celor mai multi.
Iar ideile chiar valoroase sau corecte unele ,dar care sunt insotite de judecata,de contrazicere de dragu contrazicerii ,de respingere,de superioritate ,nu vor castiga inima celuilalalt/celorlalti
E perimisa contrazicerea ,dar trebuie facuta cu grija ,ca celalalt sa nu simta prin ea respingere
:) E o arta ,nu avem ce face,uneori ne iese,uneori nu.

Si e o alta ilustrare a faptului ca fara Dumnezeu,nici macar un singur cuvant nu putem scoate , ca sa fie bun. Orice cuvant care il scoatem are o importanta maxima ,si in el trebuie sa punem toata dragostea si talentul nostru,ajutati de har.
Asa este si cu duhovnicia. Orice fapta,oricat de mica o facem,in viata de zi cu zi , fara sa cerem ajutorul lui Dumnezeu ,va iesi ciuntita si strimba .
De aceea viata de zi cu zi nu se poate separa nicidecum de induhovicirea noastra