de ce a fost inventat divortul?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de apophis

Deja ai bagat-o in ceata. Degeaba se duce la duhovnic prietene, ala e tot un om care o sa-i spuna ce crede el ca ar trebui sa faca.

In final e decizia ei, dar decat sa-si manance nervii cu respectivul specimen, mai bine isi vad amandoi de treburile lor, separat.

Citind acest raspuns ales m-am bucurat mult zi am zis : uite, am descoperit un ortodox !

[stefan florin]

În prealabil postat de apophis

Deja ai bagat-o in ceata. Degeaba se duce la duhovnic prietene, ala e tot un om care o sa-i spuna ce crede el ca ar trebui sa faca.

In final e decizia ei, dar decat sa-si manance nervii cu respectivul specimen, mai bine isi vad amandoi de treburile lor, separat.

eu i-as recomanda sa mearga la un psiholog specializat in terapie de cuplu

[apophis]

În prealabil postat de zaharia_2009

Citind acest raspuns ales m-am bucurat mult zi am zis : uite, am descoperit un ortodox !

:) Zici tu, ortodox sunt doar pentru ca asa m-au boteza parintii. In realitate lucrurile nu stau chiar asa, de multe ori ma vad nevoit sa nu fiu deloc de acord cu lumea de pe aici.

La psiholog ar fi o idee buna, dar nici ala nu o ajuta prea mult, decat cu niste sfaturi. Plus ca, de cele mai multe ori, psihologii sunt mai dusi cu pluta decat credem noi. Psihologul zice si el ce a invatat din carti. Viata insa, nu se defasoara dupa carti.

Plus ca la terapia de cuplu trebuie sa mearga si fat frumos, doar ca el face terapie de cuplu cu the bitch, o altfel de terapie.

[stefan florin]

În prealabil postat de apophis

:) Zici tu, ortodox sunt doar pentru ca asa m-au boteza parintii. In realitate lucrurile nu stau chiar asa, de multe ori ma vad nevoit sa nu fiu deloc de acord cu lumea de pe aici.

La psiholog ar fi o idee buna, dar nici ala nu o ajuta prea mult, decat cu niste sfaturi. Plus ca, de cele mai multe ori, psihologii sunt mai dusi cu pluta decat credem noi. Psihologul zice si el ce a invatat din carti. Viata insa, nu se defasoara dupa carti.

Plus ca la terapia de cuplu trebuie sa mearga si fat frumos, doar ca el face terapie de cuplu cu the bitch, o altfel de terapie.

acum si tu....NU fii atat de pesimist!

[Demetrius]

În prealabil postat de DianaRoxana;

de ce a fost inventat divortul?
Abia m-am inscris pe forum si de cateva zile citesc multitudinea de subiecte si postari si nu mai satur. Daca stiam de existenta acestui forum poate ca acum nu eram asa de trista de lucrurile care mi se intampla. Am vazut ca foarte multe persoane de pe forum ofera sfaturi pertinente la problemele expuse si isi ofera ajutorul celor care au nevoie. De aceea am indraznit sa scriu si sa va cer un un sprijin sufletesc...

8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.(Mt19,8)

Scrisoarea ta m-a emoționat, DianaRoxana, și văd că vrei ca el să se întoarcă la tine, iar atitudinea ta mă bucură, dar până asta se va împlini va mai curge multă apă pe Dunăre și multe rugăciuni vei face tu Domnului.

Binecuvântarea lui Dumnezeu nu e o garanție cu care El ”ștampilează” legământul vostru, ci e luarea Lui aminte la promisiunea din inimile voastre, care în fața Lui sunt promise una alteia, iar în aceste condiții trebuie să vă feriți fiecare în parte de tentații, să vă ajutați și să vă iertați unul altuia.

Tentația apare totdeauna numai după ce Dumnezeu atribuie fiecăruia puterea de a rezista tentației; soțul tău e acum mai hărțuit și va trebui să ai multă răbdare cu el, pe de-o parte, dar și să te rogi mult Bunului Dumnezeu să nu-și întoarcă fața Lui de la inimile voastre, pe de altă parte.

E nevoie de asemenea să te înarmezi cu răbdare, să te rogi să fii tare și să nu te mai întrebi ”de ce?” pentru că necuratul s-ar putea să-ți inducă niște ”păreri” care să ți se pară rezonabile, dar care să rupă puntea șubredă dintre voi; de aceea v-a dat Dumnezeu această încercare pentru că puntea dintre voi(relația voastră) n-a fost puternică de la bun început, dar care se va întări dacă tu vei avea răbdare cu tine și nu te vei schimba.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.(Mt24,13)

El nu e confuz în privința ta, ci în privința lui, așa că dacă tu vei avea răbdare cu tine(să nu te schimbi) el va veni negreșit înapoi la tine.

În fața lui Dumnezeu voi v-ați dat deja inimile voastre și nu mai puteți să dispuneți de ele după bunul plac fără să-l supărați pe El, deci ”ultimatum” între voi nu există așa cum s-a mai spus mai sus.
Ai răbdare!

Doamne ajută!

[DianaRoxana]

Nu ma asteptam sa primesc asa repede raspunsuri si indrumari. Va multumesc pt sfaturi si le apreciez. Faptul ca nu am luat o hotarare a fost recomandarea parintelui la care am fost de a nu actiona pripit, de a avea multa rabdare (stau prost la capitolul rabdare) si de a ma ruga. Nu stiu de ce, dar mi-a fost teama sa imi incarc constiinta cu o astfel de decizie si pe urma sa imi apara in minte intrebarea "si daca....?". Si in plus... am senzatia ca toata viata mea se sfarseste fara el. Nicidecum nu imi pot inchipui viitorul alaturi de altcineva si singura.... mi se rupe inima sa ma gandesc ca as putea fi singura tot restul vietii. Adevarul e ca de cand ma rog sub indrumarea unui parinte sunt mai constiincioasa si desi in exterior inca nu am vazut foarte multe modificari simt ca se petrece ceva in sufletul meu. Inca nu stiu ce dar incerc sa imi dau seama. Doar ca nu pot scapa de tristetea care ma urmareste ca o umbra si gandul ca nu stiu ce am gresit si nu stiu de ce nu mi s-a dat sansa de a-mi repara greselile.
Si... imi era si mie usor sa dau sfaturi celor care au trecut prin situatii asemanatoare. Dar fiind chiar eu in cauza imi dau seama ca niciodata nu reactionezi la durere asa cum te-ai astepta. Si speri pana in panzele albe sa se intample o minune....

[kikyo_ea]

Trebuie sa ai incredere in deciziile Domnului. El stie mai bine de ce ai nevoie. Dragoste cu forta nu se poate. Chiar daca tu ai avut toata bunavointa, trebuie sa fie si sotul implicat. Parereaea este ca trebuie sa se decida. In Sfanta Scriptura scrie ca este in regula sa divortezi daca principala cauza este adulterul. Dar trebuie sa iti duci viata altfel dupa aceea. Ai grija de sufletul tau si gandeste-te daca merita sa mai dai o sansa casniciei. Daca nu, cauta alta cale - una binecuvantata care sa te aduca mai mult catre Domnul.

[apophis]

De ce sa fii singura tot restul vietii? Viata merge inainte, iti garantez ca nu ai cum sa fii singura toata viata decat daca vrei asa.

[Lucian008]

În prealabil postat de apophis

Da-i un termen, cum spunea RalucaG mai sus, daca nu se conformeaza, bafta si sanatate, nu e ultimul barbat de pe lume si nici tu nu cred ca esti asa urata incat sa nu te placa unu cu ceva creier in spatiul cranian.


Ca sa iti raspund la intrebare... De ce a fost inventat divortul?

R: Pentru ca cineva normal la cap sa scape pasnic de altcineva cu apucaturi de neanderthalian, atlfel viata ar fi un cosmar.

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DianaRoxana

recomandarea parintelui la care am fost de a nu actiona pripit, de a avea multa rabdare

Un sfat foarte bun.

(stau prost la capitolul rabdare)

În acest caz, este necesar să vă rugaţi şi să lucraţi pentru a fi înzestrată cu mai multă răbdare. Răbdarea face parte dintre cele 12 roade ale Spiritului Sfânt. Spre deosebire de darurile Lui, care ni se dau gratuit, adică fără nicio legătură cu meritul nostru, roadele Lui sunt rezultatul cooperării dintre El şi noi. Darurile au un singur autor: Spiritul Sfânt. Roadele au doi autori, care lucrează împreună: Spiritul Sfânt şi noi. Aşadar, răbdarea nu este virtute infuză, ci e ceva care se cere sculptat de Duhul şi de noi înşine în inima noastră.

Cam câtă răbdare să aveţi ? Câtă are şi Dumnezeu. El este modelul nostru. Dumnezeu are cu noi o răbdare uriaşă, care ne uluieşte pur şi simplu. El este capabil să ne aştepte chiar şi o viaţă întreagă. Spre exemplu, pe tâlharul din dreapta l-a aşteptat o viaţă întreagă să se întoarcă la El. Pe mine m-a aşteptat decenii. Chiar şi acum, când mai cad, încă dovedeşte multă răbdare, cu toate că acum nu mai am nicio scuză şi nu mai pot spune, ca în trecut "nu am ştiut, Doamne, nici nu Te-am cunoscut !".

Aşadar, trebuie să aveţi îndelungă răbdare. Dumnezeu operează, de obicei, prin oameni. V-aţi gândit că, poate, sunteţi agenta Lui în lucrarea de salvare a soţului ? Cum să-l lăsaţi acum, cum să-l abandonaţi ? Nu aţi vrea ca Dumnezeu să vă abandoneze, aşa-i ? Atunci, nu îl abandonaţi nici dv, chiar şi dacă v-ar abandona el (ceea ce, din fericire, înţeleg că nu e cazul). Când v-aţi căsătorit, aţi promis că veţi fi alături de el la bine şi la rău. Aţi făcut-o, când a fost bine. Acum, lui îi este foarte, foarte rău. Se pare că este bolnav de moarte. Din câte înţeleg, este în mrejele păcatului de moarte al preacurviei. Asta înseamnă că, dacă Dumnezeu i-ar tăia firul vieţii acum, cât e deasupra prăpastiei, se va prăvăli în ea într-o clipă şi nu va mai ieşi de acolo în veci de veci. Sunt sigur că nu asta vreţi pentru soţul dv. Sunt sigur că, dacă s-ar întâmpla, v-ar părea rău. V-aţi reproşa atunci că nu aţi făcut destul, aţi încerca, poate, să reparaţi prin pomeni şi altele prescrise, dar ar fi, probabil, prea târziu pentru el.

Aşadar, ajutaţi-l acum, cât este încă ziuă pentru el, nu îl lăsaţi tenebrelor morţii sufleteşti. Dezvăluiţi-L pe Cel de sub văl, pe preaputernicul şi dulcele nostru Domn şi Dumnezeu. Învăţaţi-l învăţătura Lui, care e pentru oameni, ca să le fie lor bine. Învăţaţi-l ce spune învăţătura Lui despre chemarea familiştilor, care este de a avea un Dumnezeu în Cer şi o femeie pe pământ.

Cum să faceţi aceasta ? Nu e necesar, poate nici înţelept, să fiţi prea didactică. Trataţi-l cu cea mai eficientă armă de propagandă a credinţei din toate timpurile: exemplul personal de curăţie şi iubire.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

P.S: Şi, ca să răspund la întrebarea din titlul topicului: probabil că ideea de divorţ e foarte veche în istorie. Dar, divorţul ca instituţie juridică, aşa cum îl cunoaştem acum, e opera romanilor. Este vorba de romani păgâni, care au divorţat, precum Iulius Cezar, divorţat de două ori. De romani creştini care să divorţeze, eu, unul, nu am auzit.