Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

În prealabil postat de ioanna

Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Consider ca trebuie intelese notiunile din filozofia greaca folosite in teologia patristica (intrucat Sfintii Parinti se folosec doar de aceste notiuni pentru a exprima in limbaj stiintific si filozofic potrivit paradigmei stiintifice din vremea lor, adevarurile teologice): nous (minte), psiche (suflet), pneuma(duh), sarx (carne), soma (trup fiziologic).

spre exemplu notiunea de suflet nemuritor este inteleasa in filozofia greaca ca o substanta eterna (de unde provide si ideea preexistentei sufletelor care este respinsa de teologie).
Din punct de vedere teologic ortodox, sufletul este nemuritor doar prin harul lui Dumnezeu si nu prin existenta de sine asa cum sustinea filozofia greaca (platonica).

Astfel din punct de vedere antropologic diferentele sunt fundamentale, in timp ce filozofia greaca sustine ca omul este un semizeu datorita sufletului sau nemuritor si nu are nevoie de divinitate pentru nemurirea sufletului, din punct de vedere teologic patristic, sufletul omului este nemuritor numai si numai datorita harului lui Dumnezeu. Fara harul lui Dumnezeu omul nu este decat materie ("praf si cenusa") iar sufletul spiritual al omului daca nu este induhovnicit (desavarsit, indumnezeit) va inseta intodeauna dupa cauza si scopul exitentei sale: harul Dumnezeiesc.

In acest sens din punct de vedere antropologic, Hristos Iisus este centrul si scopul ontologic al creatiei si fara EL omul (fiecare persoana) nu poate avea desavarisrea si indumnezeirea (prin Harul Duhului Sfant).
Astfel, creatia omului incepe ontologic cu Adam dar este sfarsita in Hristos Iisus. Din punct de vedere al vietii duhovnicesti afirmatia precedenta este inechivoca.

[andra_v]

În prealabil postat de Eugen7

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:


Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).

Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.

Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".

Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).

Pe aceeasi linie, a se vedea si Sfantul Luca al Crimeii care, intr-o lucrare a sa despre teologie si psihologie, a dezvoltat un intreg capitol pe tema sufletului cu particularitatile sale in lumea vegetala, animala si sufletul uman, fundamentat pe teologia patristica ortodoxa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Eugen7

Facerea omului:

.

Sfantul Vasile cel Mare, in cartea sa Exaimeron ( facerea lumii in cele sase zile ) , spune ca zidirea s-a facut " ingrecata " ca o femeie insarcinata in a noua luna, cu toate zidirile din ea, gata sa le dea viata. Iar Duhul lui Dumnezeu incalzea adancul, " se odihnea deasupra apelor " , ca sa dea viata apelor si zidirilor.

Deci pamantul avea viata de cand Duhul Sfant incalzea adancul, dar nu avea si suflare de viata. Sfanta Scriptura la Facere ( cap. 1,1-2 ) , spune ca " pamantul era netocmit si gol " , dar nimeni nu stie de cand era, ca cele cu ochi inca nu se creasera, nu primisera suflare de viata. Ziua intai a creatiei a fost Duminica, caci atunci a zis Dumnezeu " sa fie lumina " ( Facerea l, 3 ) . De aceea El a inviat tot duminica, caci prin inviere a innoit lumina cea dintai. Lumina cea dintai a fost creata, iar nu necreata. Ea nu izvora din energiile necreate ale Duhului Sfant. Era o lumina cereasca a carei origine omul nu poate sa o stie. De asemenea, nici despre primele trei zile ale creatiei nimeni nu stie lungimea lor, ca inca nu era soare care sa rasara si sa apuna.

Soarele este numit de Sfantul Vasile cel Mare " caruta luminii " , spunand ca Dumnezeu a pus in soare numai putin din lumina creata in ziua cea dintai si a randuit ca soarele sa lumineze pamantul " ca o lampa " , adica muntii, codrii, campiile, raurile si marile, care implinesc porunca cea dintai, mereu curg si se aduna la un loc. Toate legile puse de Dumnezeu in univers, dupa care se conduce intreaga creatie, se numesc de Sfintii Parinti " temeliile lumii " si cine cugeta la ele se intareste in credinta si lauda cu mai multa tarie pe Ziditorul a toate, implinind cuvantul proorocului David care zice : " Cine va vorbi despre puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui " ( Psalm 105, 2 ) . Legile universului nu se schimba niciodata pentru ca sunt " temelii " ale intregii zidiri. Iar cand auzim pe Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, zicand : " Tatal Meu lucreaza si Eu lucrez " , sa intelegem ca Tatal lucreaza prin legile creatiei si ale vietii; iar Fiul lucreaza prin pronie, adica prin pazirea legilor universului, care formeaza temeliile lumii vazute.
Frumusetea zidirilor create de Dumnezeu este asa de minunata, incat si ingerii din cer se uimesc de armonia lor, dupa cum spune Iov : " cand s-au creat stelele, laudatu-M-au cu glas mare toti ingerii Mei " ( Iov 38, 7 ) . Armonia si frumusetea zidirilor au uimit pe sfinti, pe filosofii, pe intelepti, pe poeti, pe artisti, pe crestini si chiar pe pagani, inaltandu-i cu mintea la Creatorul a toate, Dumnezeu.Sfintii Parinti accentueaza ca prin cugetarea la zidiri multi au cunoscut pe Dumnezeu, au sporit in rugaciune, au inaltat imne de lauda Ziditorului si au ajuns chiar la rugaciunea cea mai inalta a mintii si a inimii. De aceea, spun Sfintii Parinti, ne este de mare folos sa cugetam la zidirile lui Dumnezeu, pentru a-L cunoaste si iubi mai mult pe Dumnezeu.

http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Facerea.html

http://www.crestinortodox.ro/credint...rea-69863.html

http://ro.scribd.com/doc/51024455/CA...m-Serafim-Rose

Recomandare de carte :