Incognoscibilitatea esentei lui Dumnezeu si Sf Impartasanie

[STEPHAN]

În prealabil postat de Demetrius

N-ai nevoie de argumente și explicații ca să crezi.
Isus îi zice lui Toma în (In20,27): ”nu fi necredincios ci credincios.”

Nu ai nevoie de ele ca să crezi, dar ai nevoie dacă vrei să înţelegi ce crezi.

[Demetrius]

În prealabil postat de STEPHAN

Nu ai nevoie de ele ca să crezi, dar ai nevoie dacă vrei să înţelegi ce crezi.

Pentru că dacă nu înțelegi, nu crezi, nu?

[ioanna]

În prealabil postat de STEPHAN

Dacă esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă şi intangibilă (George Remete, Dogmatica Ortodoxă ,1997, p.130), cum trebuie să înţelegem mărturisirea că "acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău "?

Esenta lui Dumnezeu e realitatea ipostatica nedeterminata in mod eminent, pentru ca e ipostazierea supraesentei din care isi primeste existenta orice esenta creata, nu o putem cunoaste, caci vorbim de o existenta dincolo de conceptele noastre cu care intelegem realitatea. Nu ne impartasim din esenta Lui Dumnezeu, ci din Trupul si Sangele lui Hristos, Dumnezeu-Om, care ne da prin Euharistie firea Sa umana pe care a tamaduit-o ontologic, a inviat-o, i-a dat ceea ce ii lipsea pentru a fi nedespartita de Dumnezeu .Prin chipul tainic al painii si al vinulului se uneste trupul si sangele Domnului cu trupul si sangele nostru, noi luam in interiorul nostru pe cel ce ne inviaza din interior.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de STEPHAN

Dacă esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă şi intangibilă (George Remete, Dogmatica Ortodoxă ,1997, p.130), cum trebuie să înţelegem mărturisirea că "acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău "?

Dacă esenţa Lui Dumnezeu este Fiinţa Lui, atunci este incognoscibilă într-adevăr. Creaturile nu pot accede la cunoaşterea sau la înţelegerea Fiinţei Divine.

Dumnezeu unul în Fiinţă şi Treime în Ipostasuri este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Persoana a doua a Preasfintei Treimi, adică Fiul, S-a întrupat după cum credem. După Înviere şi Înălţare, la Rusalii, Duhul Sfînt înfiinţează Biserica. Din acel moment încoace, Hristos devine Capul Bisericii şi noi devenim Trupul Bisericii.

Ce înseamnă deci faptul-de-a-ne-împărtăşi? Însuşi cuvîntul o spune: îm-părtăşirea este co-părtăşie sau adunarea Bisericii împreună, a tuturor membrilor unii cu alţii. Cum este posibil aşa ceva? Prin intermediul Lui Hristos Care este Cap al Bisericii şi prin participarea noastră a tuturor ca Trup al Bisericii. Prin cuminecare eu mă împărtăşesc cu tine şi tu, cel care citeşti, cu mine - întru Hristos. El este Cel Care ne face posibilă această coparticipare a multora într-un singur Tot care este Biserica. Fără împărtăşire noi nu putem ajunge la capacitatea de a vieţui împreună în dragoste deplină, în perfectă armonie Dumnezeu şi cu ceilalţi. Sfintele Taine sînt ca un fel de ADN fără de care noi, ca celule ale acestui Organism, nu am putea să devenim un singur Trup viu şi funcţional.

Sîngele Lui Hristos ne curăţeşte de păcate tocmai pentru a intra curaţi în Biserică, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii.

Eu aşa am înţeles în parte această Taină esenţială fără de care viaţa veşnică în Biserica Dumnezeului Celui viu şi adevărat nu este posibilă.

Ioan 6, 53

"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi."

[georgeval]

În prealabil postat de STEPHAN

Dacă esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă şi intangibilă (George Remete, Dogmatica Ortodoxă ,1997, p.130), cum trebuie să înţelegem mărturisirea că "acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău "?

Fara o distinctie clara in sens palamit, intre fiinta, persoana si lucrare riscam sa interpretam totul intr-o maniera panteista, desi acestea sunt distincte ele sunt nedespartite. Exista trei moduri de unire:
1. fiintial in cazul persoanelor Sfintei Treimi care sunt de aceeasi fiinta
2. ipostatic- valabil doar in cazul firilor Mantuitorului.
3. haric sau dupa lucrare in cazul unire noastre cu Dumnezeu. Asa trebuie sa intelegem unirea noastra cu Dumnezeu si afirmatia Sfantului apostol Petru ca devenim "partasi firii dumnezeiesti" nu in sens panteist, sau ca ne unim cu Trupul si Sangele Domnului. Soarele ne patrunde cu razele sale sau caldura sa dar nu cu esenta sa(iertata sa-mi fie analogia asta, fara pretentia de a rationaliza taina unirii noastre cu Dumnezeu in Taina Impartasaniei)