Poate deveni abstinenta o problema?

[Mosh-Neagu]

Privita rational, abstinenta este o boala si un compromis (ne)voit, fara prea multa convingere sufleteasca. Odata ce ne-am deprins cu pacatul, greu ne este noua cand hotaram sa nu-l mai facem. Dar orice invat, are si dezvat, iar renuntarea nu ne va dauna sanatatii decat in masura in care mintea noastra n-a renuntat definitiv la acest gand. Aceasta este o stare lumeasca de a ne stapani pornirile launtrice si chiar daca ne sunt folositoare, ele nu duc neaparat catre desavarsire. Doar rugaciunea si apropierea de Mantuitorul Hristos, ne va indeparta de pacat mai mult decat incercam noi sa ne indepartam prin proprie vointa. Iata un scurt fragment din "Pelerinul rus" referitor la acest aspect:
Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea ce o faci, nu va rămâne fără rod (Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar. “Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui.” Aşa de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vreo îmbunătăţire în viaţa lui vicioasă a primit in cele din urma, prin rugăciunea lui, o înţelepţire şi o chemare la pocăinţă.
Roagă-te şi nu prea te trudi să birui patimile prin propriile puteri. Rugăciunea le va dărâma în tine: “Căci Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume”, spune Sfânta Scriptură, iar Sf. Ioan Carpatinul învaţă că dacă tu nu ai darul înfrânării să nu te întristezi, ci să ştii că Dumnezeu cere de la tine silinţă spre rugăciune, şi rugăciunea te va mântui.

[adam000]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sf. Ioan Carpatinul învaţă că dacă tu nu ai darul înfrânării să nu te întristezi, ci să ştii că Dumnezeu cere de la tine silinţă spre rugăciune, şi rugăciunea te va mântui.

Poti te rog sa imi spui din ce carte e asta (titlu, volum) ? As vrea sa citesc cartea respectiva

[Marius22]

Abstinenta, inteleasa ca stare de feciorie in cazul monahilor, si ca infranare, in viata de familie, nu are niciun pret, daca nu este adusa ca o jertfa curata lui Dumnezeu. Adica sa fie unita cu o viata de rugaciune, fara fariseim, liber consimtita de catre ambii soti.

Problemele apar insa din cauza firii noastre neputincioase, pentru ca nu veghem cat ar trebui asupra gandurilor, nu ne rugam indeajuns.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adam000

Poti te rog sa imi spui din ce carte e asta (titlu, volum) ? As vrea sa citesc cartea respectiva

Eu am dat citat din "Pelerinul rus", undeva catre final, dar acest fragment se poate gasi in multe locatii provenite de la Sfintii Parinti. Trebuie doar sa doresti sa le afli.
Spre exemplu in "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" a Sfantului Ignatie Briancianov, vom gasi mult mai pe larg pe aceasta tema. Va voi pune la dispozitie doar cateva idei din lucrarea amintita:

Preacuviosul Casian Romanul bagă de seamă că „războiul cu patima poftei trupeşti este de neocolit pentru suflet până când sufletul nu va cunoaşte că acest război este mai presus de puterile sale, că nu este cu putinţă a primi izbândă asupra lui prin nevoinţa şi sforţarea proprie, fără ajutor şi acoperământ de la Domnul" ( pag.27)
(...)
Aşadar, nu trebuie să ne minunăm şi să cădem în nedumerire atunci când apar gânduri, închipuiri, simţăminte ale poftei trupeşti: aceasta este o necesitate firească. Fiecare om este supus ei; i-au fost supuşi şi toţi oamenii sfinţi. Mai mult, chiar pentru a spori în viaţa duhovnicească este nevoie să apară, şi astfel să se descopere, patimile noastre. Atunci când patimile se descoperă în nevoitor, acesta intră în luptă cu ele. Cel ce a intrat în luptă şi se războieşte cu bărbăţie, poate să biruiască şi să fie încununat cu cununa biruinţei - Sfântul Duh.
(...)
De aceea au şi spus Sfinţii Părinţi că în trupul tău poţi să ai încredere doar atunci când va zăcea în mormânt.
(...)
Preacuviosul Pimen cel Mare povestea despre marele Bineplăcut al lui Dumnezeu, loan Colov, spre zidirea şi mângâierea fraţilor, că acesta l-a rugat pe Dumnezeu şi a fost izbăvit de lucrarea poftelor, drept care petrecea în linişte netulburată. A mers atunci la
oarecare stareţ foarte încercat în viaţa duhovnicească, povestindu-i lucrul săvârşit cu dânsul. Stareţul i-a răspuns: „Mergi de te roagă lui Dumnezeu ca să se întoarcă la tine războiul dimpreună cu străpungerea si smerenia ce le aveai mai înainte din pricina războiului, fiindcă prin mijlocirea acestora sufletul vine la sporire" (pag.28)
(...)
Voi, cei ce vă aflaţi în prăpastia preacurviei şi a dezmăţului! Ascultaţi glasul ce vă cheamă la pocăinţă şi primiţi de la Doctorul Cel Atotputernic, Dumnezeu, atotputernica doctorie a pocăinţei cu care vă îmbie El. Această doctorie a făcut din preacurvari pilde ale întregii înţelepciuni, şi din dezmăţaţi - sfinţi şi drepţi. Ea a prefăcut vase ale diavolului în vase ale
Sfântului Duh, şi mulţi păcătoşi care s-au pocăit au lăsat departe înapoia lor în stadia sporirii duhovniceşti nevoitori care nu ştiau ce înseamnă păcatul de moarte. Vrednicia fiecărui creştin este Răscumpărătorul, şi este mai presus de oameni prin vrednicia sa cel ce şi L-a însuşit cu adevărat pe Răscumpărătorul.
(...)
Se poate spune fără teamă de greşeală că Sfinţii lui Dumnezeu au o mult mai puternică recunoaştere a faptului că sunt spurcaţi cu preacurvia decât cei care, trăind viaţă trupească, nu încetează a cădea în preacurvie. Dintr-o asemenea părere cu privire la sine
a grăit sfântul Vasile cel Mare, arhiepscopul Cezareei Capadociei, bărbat plin de Sfântul Duh, unele ca acestea: „Nici femeie nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt" (pag. 30)

Toate acestea si multe alte lucrari ziditoare le puteti gasi in format PDF pe internet, le puteti printa si citi de cate ori aveti ragazul necesar si va asigur ca veti invata mai mult decat sute de mesaje scrise sau citite pe forum. Adica, daca suntem in cautare de raspunsuri, aici rar se intampla sa le gasim cu adevarat, pe cand acolo nimic nu ne va ramane nelamurit din ceea ce Dumnezeu ne ingaduie a ne fi lamurit pe acest pamant.

[adam000]

Exista pe net pdf cu aceasta carte "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" si cu Pelerinul rus? Poti te rog sa dai link-uri? As vrea sa le am pe amandoua in format pdf. Oricum, de "Cuvinte catre cei ce vor sa se mantuiasca" nu am auzit pina acum si as vrea sa o citesc (macar la asta daca poti da link).

[zaharia_2009]

În prealabil postat de teodoraianys

Abstinenta ar putea deveni problematica, in conditiile in care viata sexuala a fost inceputa deja, iar dupa urmeaza aceasta perioada?
Pe de alta parte, ma gandesc ca au fost sfinte (precum Sf Maria Egipteanca, Sf Teodora de la Sihla,etc) care cunoscusera si aceasta parte a vietii mai inainte de a ajunge in pustie, unde si-au petrecut in singuratate zeci de ani. Ele cum de nu au avut probleme? Mirenii ar trebui sa nu mai recurga la varianta calugariei daca deja mai inainte si-au inceput viata sexuala ?

Astept parerile voastre, pro si contra si eventual si participarea cu pareri si din punct de vedere medical, al celor cu astfel de cunostinte. Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Lupta impotriva unuor practici sau mentalitati populare dar bine incetatenite insa neadevarate in estenta lor este una din cele mai grele lupte de dus pe tarimul duhovniciei, a vietii in duh si adevar . Chiar Inaltul Plamadeala specifica, la un moment dat, intr-o lucrare a sa acest mare si greu impediment (,,Tilcuiri noi la texte vechi") care se opune practicilor si vietii corecte .
Acum, este adevarat ca oamenii sunt de tarii si puteri diferite : unuii pot posti mult si bine pe cita vreme altii nu pot nici macar sa sara o masa dara-mi-te sa mai manince si de post .
La fel este si cu nevoia de sex(ca si cu alte nevoi cind este vorba sa te infrinezi) , unii in mod firesc se pot abtine de la asa ceva fara un efort deosebit (socotind cazul in care deja cunoaste ce este viata sexuala) iar altii nu pot .
Dar peste toate aceste dispozitii naturale este existenta lui Dumnezeu , cel care cu adevarat ne daruieste anumite virtuti ca si hotarirea de nestramutat a unora (mai puternica si mai multa decit a altora) de a se nevoi cu ceva .
Patericul si Proloagele ca si Vietile sfintipor sunt pline de exemple de oameni , barbati si femei deopotriva, care desi au cunoscut viata sexuala totusi au sfirsit ca mari calugari sau chiar pustnici . Conteaza in primul rind ce vrei, cit esti de hotarit sa faci ceva iar dupa aceasta contreaza cit de mult si de bine sti sa strigi dupa ajutor la Dumnezeu pt. a-ti duce la bun sfirsit hotaririle sau juramintele tale .
Din punct de vedere medical, cei care au cunoscut viata sexuala dar la un moment dat opteaza pt. castitate pot dezvolta in timp (fara insa a fi si obligatoriu) anumite tulburari in sfera urogenitala dar toate acestea sunt numai si numai de la Dumnezeu si nici decum pt. ca si-au intrerupt ei viata sexuala . Si fiindca sunt de la Dumnezeu tot El le si vindeca sau nu le lasa (sau ba din contra , le lasa) sa evolueze spre manifestari mai suparatoare .

Exista un exemplu celebru , cel al parintelui Cleopa , care flacau a intrat in monahism si asa a si adormit , dar care cu timpul desvoltase ,,tulburari ale udului" prin afectare prostatica sau/si vezicala. Dar cu toate aceste probleme el nu s-a oprit in niste nimicuri chiar daca erau semnificative pt. viata trupeasca si a nazuit mai mult la viata ingereasca . Adica a suportat cu stoicism tot ce i-a pus Dumnezeu in fata deoarece tinta lui era Raiul .
Asadar sa nu ne luam dupa parerea medicilor , care de regula au o parere deformata si nefondata ca si in cazul virginelor din calugaria alba si nu numai . Nefondata pt. ca ei in cartile lor nu li se vorbeste de Dumnezeu , de puterea si vrerea Lui ci li se vorbeste de evolutionism si de multe alte lucrui dara de Dumnezeu, nu .
Nu cunoasteti si dvs. numeroase cazuri de cancer , de exemplu, care se vindeca numai prin mila lui Hristos de ramin si medicii fara raspuns ? De unde or fi banuind ei ca este vorba de Dumnezeu(cind aud de asemenea vindecari miraculoase) ca eu in toate cartile mele de medicina , si de dinainte de revolutie ca si in cele cumparate de dupa nu se pomeneste nimic de Dumnezeu ci doar biologie, doar stiinta fara credinta !
Deci, atunci cind ne hotarim sa ducem viata casta , indiferent de virsta si indiferent ce am facut mai inainte de aceasta hotarire , sa nu ne gindim si sa nu ne punem nadejdea decit in Dumnezeu si nu in stiinta .
Eu recomand celor care vor sa practice viata casta din motive duhovnicesti sa nu se teama de vreo boala ci numai de Dumnezeu !
Dvs. insa faceti cum credeti de cuviinta , adica dupa cum doriti cel mai tare !

[dobrin7m]

Fragment din subcapitolul Războiul nevăzut

„Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce „Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere – „armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica. Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, in felul acesta „gândurile" şi „imaginile" şi „reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.
Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup. Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească. lată prilej de câştigat la nivel înalt. "

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

În prealabil postat de dobrin7m

Fragment din subcapitolul Războiul nevăzut

„Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce „Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere – „armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica. Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, in felul acesta „gândurile" şi „imaginile" şi „reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.
Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup. Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească. lată prilej de câştigat la nivel înalt. "

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Mecanismul este spiritual, nu exista "anticorpi" la hormoni. Parintele Boca a fost un urias, doar ucenicul sau Pr. Paraian calcandu-i pe urme, dar nu le avea cu terminologia medicala/biologica, si nici cu mecanismele. Puterea oricarei fapte dupa Dumnezeu (rugaciune, post, mdeitatie, abstinenta) este peste legile firii, nu sub ele, si nici impotriva lor. Nu putem si nu trebuie sa cunoastem mecanismul minunii despatimirii. Determinismul ucide evlavia. E suficient atat: sa stim, si mai ales sa simtim cu toata fiinta ca Hristos a biruit in noi. Ce mai e nevoie de cunoasterea de mecanisme, cand si mai ales daca avem Experierea Prezentei Stapanului?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Mecanismul este spiritual, nu exista "anticorpi" la hormoni. Parintele Boca a fost un urias, doar ucenicul sau Pr. Paraian calcandu-i pe urme, dar nu le avea cu terminologia medicala/biologica, si nici cu mecanismele. Puterea oricarei fapte dupa Dumnezeu (rugaciune, post, mdeitatie, abstinenta) este peste legile firii, nu sub ele, si nici impotriva lor. Nu putem si nu trebuie sa cunoastem mecanismul minunii despatimirii. Determinismul ucide evlavia. E suficient atat: sa stim, si mai ales sa simtim cu toata fiinta ca Hristos a biruit in noi. Ce mai e nevoie de cunoasterea de mecanisme, cand si mai ales daca avem Experierea Prezentei Stapanului?

Cu iertare.
In clipa in care simtim ca Hristos a biruit in noi atunci simtim si mecanismul de biruinta din trupul nostru. Acest mecanism spiritual cum spuneti actioneaza asupra simtamintelor noastre preschimbandu-le in iubire de Dumnezeu. In clipa in care triumfa "Tu esti Fiul lui Dumnezeu" , acest mecanism spiritual se rafrange in trup. Imaginile din minte nu mai sunt pacatoase chiar daca cineva te atinge in chip pacatos. (sufletesc sau trupesc). Fiind despatimit , pacatul nu te mai atinge, iar acest mecanism il simti pe de-antregul in trup si minte.
este exact ce explica si parintele Arsenie Boca, iar expresia cu anticorpi, se refera exact la faptul ca actioneaza ca niste anticorpi anuland efectul pacatului. Pacatul nu te mai atinge, devii imun.
Greseala omului este ca priveste strict la litera, si nu e vinovat, pentru ca nu poate pricepe in duh pana nu este despatimit si nu simte cu adevarat Duhul.

Omul, cu adevarat ca nu doreste cunoasterea de mecanisme, insa in clipa in care Hristos s-a descoperit s-a descoperit si intelegerea. Dumnezeu este bunatatea desavarsita.

[heaven]

Eu cred ca abstinenta nu poate fi indurata mult sau sa ramana fara consecinte fizice sau psihice decat cu exceptia acelora care intr-adevar duc o viata spirituala autentica,cei care nu se limiteaza doar la cenzurile impuse trupului,mintii si la niste dogme pe care le respecta orbeste,ci care ajung sa traiasca cu adevarat si sa simta calea Lui Hristos.
Spiritul este cel care inalta trupul,fara asta este chin si nu multi il pot duce.