despre prieteni

[fallen]

Ce sa fac ca sa nu ma mai simt asa vinovata la reprosurile sefei mele : ca ea munceste mai mult ca noi, ca noi ne luam mereu banii si liberele la timp si ea nu, ca nu se poate baza pe noi, ca suntem incompetenti, etc. Imi sta pe limba sa ii spun ca daca nu-si mai poate permite sa ne tina, sa ne zica lucrul asta, dar ceilalti ma sfatuiesc sa tac. Ce altceva as putea face, sa ma ofer sa muncesc voluntar, sa nu mai iau salariu? Credeti-ma ca de multe ori am stat de bunavoie sau am raspuns la solicitarea de a sta peste program, fara sa cer bani pentru asta, dar nu pot sa ma simt vinovata (sau nu ar trebui) ca-mi iau propriul salariu pe care l-am stabilit (acum 3 ani). Ne-a facut acum un regulament de ordine interioara in care mi-am vazut ca-n indreptarul de spovedanie toate pacatele pe care le-am facut si toate doleantele pe care le-am avut in decursul timpului, eu sau ceilalti (acum nemaifiind permise). Asta e, cu totii gresim (mai ales angajatii) dar nu stiu de ce eu personal ma simt amenintata. Iar la mine, amenintarea nu e constructiva (nici acasa), ba chiar ma face sa stau cu frica si sa o dau in bara sau chiar sa capat ura si in final indiferenta fata de cauza pe care am servit-o atata timp cu devotament (zic eu).