Mangaiere in iad?

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ioan Gura de Aur despre ,,Chinurile Iadului": ,,Acolo nu există iertare.Fiecare osândit arde veacuri nesfârşite şi are dureri a căror pătrunzime nu poate fi exprimată în cuvinte, dureri care nu pot fi comparate cu cele trupeşti. În cele din urmă, aici omul suferă pentru puţin şi după aceea moare, acolo însă arde fără să se strice şi fără să se topească.

În ceasul judecăţii nimeni nu va putea să ne izbăvească, nici părinte, nici frate, nici prieten. Dacă lucrările noastre sunt vicioase, vom fi osândiţi şi vom pieri negreşit.Cât de mult s-a jelit acel bogat! Cât l-a rugat pe patriarhul Avraam să i-l trimită pe Lazăr ca să-i răcorească limba! Auzi însă ce i-a spus Avraam: „Între noi şi voi prăpastie mare s-a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată” (Luca 16, 26).

Groaza iadului nu poate fi descrisă.Acolo este întuneric adânc, scrâşnetul dinţilor, viermele neadormit, lanţuri încătuşate, foc nestins, suferinţă, întristare şi flăcări care provoacă durere crâncenă, după cum citim în parabola bogatului şi a săracului Lazăr. Vom plânge, dar nimănui nu-i va fi milă de noi. Vom jeli, dar nimeni nu va căuta să ne împace. Vom suspina, dar nimeni nu ne va da atenţie. Vom privi în jur cu nelinişte, dar de nicăieri nu vom afla mângâiere.Acolo nu există mângâiere, nu există îndurare.

Chiar şi sfinţii – dreptul Noe, mult-încercatul Iov, proorocul Daniel şi alţii – dacă au rude printre cei din iad, nu vor putea să-i mângâie ori să-i ajute. Căci atunci nu va mai exista compătimirea firească, care caracterizează legăturile pământeşti dintre oameni. Se va întâmpla ca părinţii virtuoşi care se vor mântui să aibă copii păcătoşi, care vor intra în iad, şi invers. Răul, vedeţi, nu se datorează naturii sau rudeniei, ci intenţiei fiecăruia. Aşadar pentru ca cei virtuoşi să se desfete neîmpiedicat cu bunătăţile raiului şi să nu fie tulburaţi de compătimirea faţă de cei din iad, Dumnezeu îi va lipsi de simţământul compătimirii. Astfel, se va pierde chiar şi cel mai profund sentiment părintesc. Dacă chiar şi în viaţa aceasta unii părinţi, văzând cum copiii lor aleg calea păcatului şi a crimei îi alungă şi se îndepărtează de ei, cu mult mai mult se va întâmpla aşa în viaţa de dincolo."

Mai au sens rugaciunile noastre pentru cei care nu mai sunt, pomenirea mortilor la rugaciuni, parastase, milostenii, in acest caz si tinand cont de ce este scris mai sus, as fi tentatata sa spun ca nu..dar totusi cred cu tarie ca toate acestea nu se fac intamplator , adica ma refer la pomenirea mortilor.
Si ar mai fi aceste lucruri scrise la viata sf. Fanurie, pe care o redau in acest fragment, mai precis finalul :
Sfantul Fanurie a cerut atunci voie sa-si faca ultima rugaciune si s-a rugat astfel:
"Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar, sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa."
Si atunci s-a facut tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel:
"Fie Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de Mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi."

[George.m]

În prealabil postat de Marilena B

Mai au sens rugaciunile noastre pentru cei care nu mai sunt, pomenirea mortilor la rugaciuni, parastase, milostenii, in acest caz si tinand cont de ce este scris mai sus, as fi tentatata sa spun ca nu..dar totusi cred cu tarie ca toate acestea nu se fac intamplator , adica ma refer la pomenirea mortilor.

Au sens, bineinteles. Sunt de parere ca Sfantul Ioan Gura de Aur se referea, in pasajul amintit, la cele ce urmeaza Judecatii Finale.
Insa, dupa Judecata Particulara - urmatoare mortii trupesti - sufletele care ajung in iad pot fi ajutate prin rugaciunile, prin mijlocirile Sfintilor, precum si ale credinciosilor dintru aceasta viata. Pana la cea din urma Judecata, sufletele din iad au posibilitatea eliberarii, sau a diminuarii chinurilor suferite acolo.

Eu una am convingerea că noi suntem proprii noştri judecatori şi călăi..Ne condamnăm singuri prin neiubire, judecînd permanent tot ce nu întelegem , ce nu ne convine, ce ni se pare că ne eclipsează, astfel sădim iadurile interioare, smolind tot ce atingem. După plecarea din această dimensiune luăm zestrea nefastă cu noi iar ce urmeaza in mod cert, nu poate nimeni garanta, deoarece afară de Crist , nimeni n-a mai păşit printre lumi ca sa revină viu , povestind...Însa in casa Tatalui sunt multe..locuri.....

[Mihai36]

Un sfint ortodox (nu mai retin numele) spunea ca iadul si raiul sint stari.
Stari ar inseamna stari ale constiintei si stari sufletesti.

La un moment dat in Apocalipsa spune ca iadul si locuinta mortilor vor fi aruncate in iezerul de foc precizind separat ce se intimpla cu "chiriasii".

Desfiintarea iadului inseamna desfiintarea suferintei acelei stari de constiinta iar aruncarea celor din iad (care nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii) in iezerul de foc ar putea insemna desfiintarea lor sau transformarea lor in altceva -intro alta forma de existenta lipsita de suferinta sau cu o suferinta mai mica-dar la fl de vesnica. Altfel ce rost ar mai avea amanuntul aruncarii iadului in iezerul de foc?

Raiul daca este tot o stare si daca Imparatia cerurilor este in noi inseamna ca desavirsirea deplina a caracterului insotita de dobindirea duhului sfint implicit a harismelor tuturor treptelor desavirsirii ne face sa fim deja apartinatori ai Imparatiei cerurilor.

Intrebarea care se ridica este in ce conditii si in ce stare are loc transformarea binecuvintata pina la desavirsirea deplina.

Din versetele bibliei intelegem ca cizelarea personalitatii are loc doar vietuind pe pamint trecind prin incercari si lectii , binecuvintari si calauzire si nu in locuinta mortilor.
Insa ne dam seama ca in afara de putini sfinti arhanti noi restul nu ne despartim de trupul fizic in starea desavirtita a caracterului asa incit la Judecata individuala sa intram direct in Rai ci trebuie sa facem popas in starea de adormiti in "locuinta mortilor".
Insa dupa ce ne trezim iar la viata prin inviere ne aflam exact in starea nedesavirista a caracterului din momentul mortii si deci nu putem beneficia de starea desavirisrii Imparatiei deci avem nevoie inca de transformare.
(fiindca nu se precizeaza nicaieri ca vom fi facuti automat desavirsiti)

In legatura cu invierea se precizaza biblic mai multe lucruri:
-Dumnezeu este cel care intotdeauna scoate sufletele din casa mortilor- deci intotdeauna au loc invieri.
-exista o inviere pentru judecata.
-exista in urma Judecatii prima inviere a celor care vor imparati cu Hristos acel interval limitat de citeva mii de ani. (aceasta find numita invierea catre viata vesnica insa nu se precizeaza desavirsirea sfintilor).
-dupa aceste mii de ani vor invia venid si restul celor care nu au inviat odata cu prima transa impreuna cu "cei nedesavirsiti care mor in Domnul" (adica lipsiti de o anume maturitate spirituala insa nazuitori).

Asadar exista sau nu un proces instant de "albire" gratuita pina la stadiul desavirsirii arhante necesare?

Despre o "albire si lamurire" deasemenea scrie. De ea va beneficia treimea ramasa. "pacatosul se va umple de virtute, cel incet la minte se va intelepti iar sfintii se vor sfinti si mai mult prin faptele lor."

Deci "albirea si lamurirea" nu se refera la atingerea desavirsirii depline cu titlu gratuit. Ci este doar o purificare (pentru ca cel rau este legat) probabil insotita si de o binecuvintare.
Atunci ce inseamna invierea catre viata vesnica?
Invierea mortilor se face cu trup insa exitenta in Imparatia cerurilor nu necesita trup fizic ci doar trup spiritual, haric.
Deci invierea are loc aici pe pamint ca sa putem trai fie ca e vorba de invierea pentru judecata fie ca e vorba de celelalte invieri.

Deci invierea catre viata vesnica este invierea catre o viata paminteasca in care sa aibe loc transformarea pina la deplintatea desavirsirii -viata traita in conditii lipsite de rau, de incercari, tentatii sau suferinte -pe timpul acestor mii de ani de vremuri fericite (promise) ale imparatiei lui Hristos.

Albirea si lamurirea are loc la sfirsitul Judecatii (desi unii vor fi curatiti mai nainte) iar pina la sfirsit incepind din ziua pustiirii locasului sfint dureaza 1290 de zile . Dupa albire si lamurire incepe Imparatia sfintilor pe pamint- cea care va inlocui cele 4 "fiare" si uriasul cu chip de aur al orinduirilor.

Despre treimea ramasa care va fi albita se intelege ca va fi populatia ramasa in viata in urma urgiilor si secerarilor Judecatii.

Interpretarile actuale referitoare la "rapire" (inclusiv ale apostolilor) nu iau in calcul sau aparent nu ar lua versetele proorocirilor lui Zaharia .De ce?
Fiindca Tronul -Dumnezeu nu se afla in cer ca sa fim rapiti in cer ci se afla pe pamint locuind pe pamint cu oamenii (Cortul in care se afla Tronul si Mielul si alte simboluri ale realitatii existentei nevazute divine).
Faptul ca se afla pe pamint este indicat logic si de faptul ca oamenii din Ierusalim vor alerga "prin valea muntilor Mei pina in locul unde Eu voi da izbavirea."
5. Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.
4. Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi.

În prealabil postat de Marilena B

Mai au sens rugaciunile noastre pentru cei care nu mai sunt, pomenirea mortilor la rugaciuni, parastase, milostenii, in acest caz si tinand cont de ce este scris mai sus, as fi tentatata sa spun ca nu..dar totusi cred cu tarie ca toate acestea nu se fac intamplator , adica ma refer la pomenirea mortilor.Si ar mai fi aceste lucruri scrise la viata sf. Fanurie, pe care o redau in acest fragment, mai precis finalul :
Sfantul Fanurie a cerut atunci voie sa-si faca ultima rugaciune si s-a rugat astfel: "Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar, sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa."
Si atunci s-a facut tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel:
"Fie Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de Mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi."

Motto: ,,Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori."(Evrei 11:13)

Doamna,cine stie,este posibil ca lucrurile sa stea cum spuneti dvs.Nu stiu eu judecatile Domnului si nici nu trebuie sa le stiu.Sunt aspecte pe care le vom afla cand vom merge in fata Lui.Nu intentionez sa limitez harul,suveranitatea absoluta si intelepciunea Lui la conceptia mea de cutie de chibrituri.Personal am nadejdea in cele scrise in capitolul 13 (Dragostea) din I Corinteni si capitolul 8 din Romani(Credinta).Poate ca amandoi speram la acelasi lucru intr-un mod diferit,cine stie.Dumnezeu sa va aiba-n paza Sa.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto: ,,Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori."(Evrei 11:13)

Doamna,cine stie,este posibil ca lucrurile sa stea cum spuneti dvs.Nu stiu eu judecatile Domnului si nici nu trebuie sa le stiu.Sunt aspecte pe care le vom afla cand vom merge in fata Lui.Nu intentionez sa limitez harul,suveranitatea absoluta si intelepciunea Lui la conceptia mea de cutie de chibrituri.Personal am nadejdea in cele scrise in capitolul 13 (Dragostea) din I Corinteni si capitolul 8 din Romani(Credinta).Poate ca amandoi speram la acelasi lucru intr-un mod diferit,cine stie.Dumnezeu sa va aiba-n paza Sa.

Eu sincer nu-mi permit sa fac niste afirmatii, pe care nu le pot sustine cu probe. Dar in contextul in care, toate acestea se intampla in interiorul biserici ortodoxe, atunci tind sa cred ca poate au fost destule probe, astfel incat sfiintii parinti au ajuns sa le promoveze ca pe niste mangaieri de suflete chinuite de pacate.
As zice ca prin cele scrise in 1Corinteni13 i-ar fi suficient oricui sa se mantuie ....Va multumesc si mai ales sper ca dragostea sa ne uneasca pe toti care spunem ca suntem oameni!
...

[glykys]

În prealabil postat de Marilena B

Mai au sens rugaciunile noastre pentru cei care nu mai sunt, pomenirea mortilor la rugaciuni, parastase, milostenii, in acest caz si tinand cont de ce este scris mai sus, as fi tentatata sa spun ca nu..dar totusi cred cu tarie ca toate acestea nu se fac intamplator , adica ma refer la pomenirea mortilor.
Si ar mai fi aceste lucruri scrise la viata sf. Fanurie, pe care o redau in acest fragment, mai precis finalul :
Sfantul Fanurie a cerut atunci voie sa-si faca ultima rugaciune si s-a rugat astfel:
"Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar, sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa."
Si atunci s-a facut tunet din cer si s-a auzit glasul Domnului astfel:
"Fie Fanurie dupa cuvantul tau si tot cel ce te va chema pe tine in ajutor sa fie ascultat de Mine si tu vei fi ajutorul celor din nevoi."

http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm

Despre rai si iad - http://luptapentruortodoxie.blogspot...pa-despre.html

Nu mai ascultati elucubratiile sectantilor, e plin internetul de carti ortodoxe despre lucrurile de care intrebati.

În prealabil postat de glykys

http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm

Despre rai si iad - http://luptapentruortodoxie.blogspot...pa-despre.html

Nu mai ascultati elucubratiile sectantilor, e plin internetul de carti ortodoxe despre lucrurile de care intrebati.

Sa-mi fie cu iertare, eu doar intrebam in contextul celor scrise inaintea mea, daca mai au sens ..eu sincer cred ca este posibil mangaierea sau iertarea unor pacate prin rugaciuni si parastase, milostenii si tot atatea cate se mai fac in Biserica ortodoxa pentru pomenirea mortilor. Doamne ajuta si ca toti sa avem posibilitatea chiar si la trecerea noastra in lumea vesniciei sa mai putem fi mangaiati in cazul cand uni dintre noi, nu vom avea fericirea de a ajunge in rai!

[Mihai36]

Nu mai retin ce duhovnic vorbea despre acest subiect insa explica ca de fapt rugaciunile pentru morti au un carater de rugaciune pentru viitor caci in prezent ei nu pot beneficia de nimic, de nici o schimbare, abia cind vor invia vor beneficia (sau nu) de rugaciunile noastre dupa cum da Domnul.

Din prezentarea in legatura cu sfintul Pafnutie reiese ca aici este vorba de generozitate si ajutorul celor in lipsuri si suferinte.

Chiar daca ce dam noi este sau nu luat in considerare pentru mort chiar si asa zic ca este ceva bun - fiind generosi primim la rindul nostru liniste si multumire.

[glykys]

În prealabil postat de skicolour

O intrebare prosteasca, poate: oare Domnul nostru Iisus, mangaie sufletele si celor ce se afla in iad, usurandu-le durerea si greutatile? Sau ei pentru ca nu au nadejdea in Domnul, oricum nu-i simt mangaierea?

Noi asa ne rugam. Asta e rostul slujbelor, al dezlegarilor si rugaciunilor pentru adormiti (care nu stim unde se afla).

Spre exemplu, in acatistul pentru adormiti se spune:

Este grozav intunericul sufletului departat de Dumnezeu, chinuit de constiinta si de scrasnirea dintilor, de focul cel nestins si de viermele cel neadormit; eu tremur gandind ca acela va fi si locul meu, deci, eu pentru mine insumi ma rog si pentru cei cesufar in iad, ca sa se pogoare peste ei roua cu racoreala, cantand cantare lui Dumnezeu: Aliluia!

Din ce am citit eu, cei care nu mai pot avea deloc nadejde in iad sunt cei sinucisi si cei cu pacate de moarte. In rest, atata timp cat cineva pe pamant ii pomeneste, exista speranta si multe suflete au trecut din iad in rai, cu puterea rugaciunilor de la altarul Domnului.