Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

[glykys]

Din topicul "Cum stim ca am tinut postul cu folos":


În prealabil postat de Mia Mia
In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

glykys:


Iata un raspuns al parintelui Teofil Paraian la aceasta intrebare:
"- Se spune in Pateric ca la o adunare, unul dintre frati a zis: Eu nu mananc aceasta mancare, caci postesc. Parintele il cearta, zicandu-i: Mai bine nu posteai, decat sa te lauzi pentru fapta aceasta! Noi cand suntem in vreme de post si mergem la rude, daca ne pun pe masa bucate care nu sunt de post, ce sa facem?"
Par. Teofil: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI! Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora... Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum.

Deci sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate, si nu e nicio greseala ca le spun oamenilor ca azi e post si trebuie sa postim, fiindca nu ma laud cu postul, ci vreau sa implinesc o randuiala pe care trebuie sa o implineasca si ei."


Acum... eu merg pe varianta asta si am si scris pe un anumit topic, in spiritul acestor cuvinte, ca bunicul meu, la 82 de ani, tine, poate pentru prima data in viata lui, intreg postul Pastilor, in ideea de a ii intari si de a-i incuraja pe unii ca se poate tine post, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca ai o anumita varsta si anumite boli - daca un batran de 82 de ani tine post (bine, a mai avut si vreo 3-4 zile cand a fost nevoit sa calce randuiala si a mancat de dulce), desi la drept vorbind, ar avea dezlegare sa nu tina de ce altii, mai tineri si mai zdraveni, sa nu poata? Cineva a inteles ca ma laud... Deci nu poti sa ii multumesti pe toti. Conteaza intentia cu care zici si cu care faci un anumit lucru. Daca spui ca tii post, pentru a ii atentiona si pe ceilalti sa tina, e bine, daca spui ca tii post pentru a le arata ca esti om credincios si ei nu sunt, nu e bine... __________________

[ana ana]

În prealabil postat de vsovivi

Fiind mereu sinceri.
Hai sa le luam pe rand:
1. Tii post?
Răspunsul corect:
Ce e ăla post?

2.Mergi la biserica?
Răspunsul corect:
Unde să merg? Dar cine o mai fi și aia?

3. Atunci daca esti credincios de ce nu il propovaduieste pe Dumnezeu, de ce nu le vorbesti oamenilor, de ce nu le dai sfaturi?
Răspunsul corect:
Ce e ăla un credincios? Un tip din ăla supărat care dă lecții? Sfaturi să ce să facă alții? Păi eu nu știu să vorbesc, fiindcă sunt tătuc, pardon tăcut și timid.

Dar am și eu o întrebare: Ce urmărești tu defapt?
Știiiiu: pe misterețul cu colț de argint.

Cred ca sunt totusi putin cam dure raspunsurile pe care le propuneti dumneavoastra :D ! sa imi fie iertata indrazneala ..

[Marimira]

Sa spunem simplu si firesc toate cate le facem si crezand ca facem ceva bun, nu cumva sa ne vina vreun gand de mandrie..."Caci dator eram sa fac ceea ce am facut, nimic nu am facut din ceea ce trebuia sa fac, rob netrebnic sunt vinovat sunt focului vesnic!"

Sa avem constiinta ca oricate am crede noi ca facem in privinta intaririi credintei noastre"nimic nu plinim cum se cuvine!"...pt.ca mereu vom avea si scaderi...de aceea ne spovedimsi mereu va putea fi loc pntru a face ceva mai mult pentru noi si pentru aproapele nostru.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos pentru rugaciunile Prea Curatei Sale Maici sa ne izbaveasca de tot raul, de mandrie, de slava desarta, de tot raul pierzator de suflete, de vorbirea in desert si ca un bun si de oameni iubitor sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi dupa mare mila, dragostea si intelepciunea Sa.

[anna21]

În prealabil postat de ana ana

Bun gasit tuturor! de multe ori poate vi s-a intamplat si voua sa fiti intrebati: "tii post?" sau "mergi regulat la Biserica?"...

Tinand cont de faptul ca a tine post inseamna in primul rand a ascunde acest lucru,nu a te lauda si a fi smerit, ce atitudine credeti ca ar trebui sa avem in momentul in care vom raspunde "da am tinut post sau am tinut tot postul"?

Sau daca vine cineva in vizita la noi acasa si pe noptiera de langa pat avem un teanc de carti de rugaciuni credeti ca ar fi bine sa la ascundem sau sa le lasam la locul lor?


De multe ori suntem pusi in situatii destul de delicate si trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a face orice fel de gest, in primul rand pentru a nu cadea in pacatul mandriei dar nici al minciunii!
Ar trebui sa spunem clar si raspicat: "DA citesc rugaciuni, merg la Biserica, postesc etc.!!! " , sau sa incercam sa ne ascundem ca suntem crestini si il marturisim pe Hristos?

Voi cum ati raspunde si cum ati proceda in astfel de situatii?

Parerea mea (poate gresesc) este sa spui. Dar nu ca o lauda, evident.
Eu am cunostinte (nu foarte credincioase) care cred ca multe lucruri care tin de practica crestina sunt anacronice sau inutile.
Si atunci eu le spun (daca vine vorba, desigur) ca fac una sau alta.. Si eventual ma intreaba si vorbim despre post sau despre rugaciune etc.
Sunt lucruri la care poate ei nu s-au gandit, poate nu au fost preocupati sa caute detalii, explicatii etc..

O ruda a zis: "mi-a mers atat de rau incat am fost la biserica si m-am rugat". Ca un secret. Adica unora le este rusine sa se roage sau sa mearga la biserica. Nu exagerez. De aceea poate ajuta exemplul personal.
Nu stii niciodata cum il ajuta pe celalalt ceea ce spui tu (evident daca nu te lauzi, ci iei totul firesc).

[Florin-Ionut]

Da, trebuie să spui. Părintele Teofil Pîrîian spunea că lumea de astăzi are nevoie de exemple. Evident că trebuie să arătăm întîi cu fapta că facem ce trebuie, dar e nevoie şi de mărturisirea cu cuvîntul.

E adevărat că cei mai mulţi privesc asta din exterior ca o mîndrie şi încep să acuze gratuit, dar ştie mai bine cel ce vorbeşte ce este în inima lui. Oricum, e nevoie de discernămînt cînd faci afirmaţii despre tine însuţi, pentru că este pericolul real de a cădea în păcatul laudei de sine. Dacă nu poţi să afirmi ceva despre tine ca şi creştin fără să te mîndreşti, atunci mai bine nu spune nimic, lasă doar faptele să vorbească.

Pe de altă parte, la extrema opusă se găseşte ruşinea că încerci să fii creştin. Asta se taxează ca păcat, pentru că spune clar Hristos la Matei 10:

32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ana ana

Bun gasit tuturor! de multe ori poate vi s-a intamplat si voua sa fiti intrebati: "tii post?" sau "mergi regulat la Biserica?"...

De obicei, eu sunt întrebat cam aşa: "doar nu vrei să zici că ţii post !?" sau "te pomeneşti că mergi regulat la biserică" ?

Tinand cont de faptul ca a tine post inseamna in primul rand a ascunde acest lucru,

Eu cred că a ţine post înseamnă în primul rând a ţine post.

De multe ori suntem pusi in situatii destul de delicate si trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a face orice fel de gest, in primul rand pentru a nu cadea in pacatul mandriei dar nici al minciunii!
Ar trebui sa spunem clar si raspicat: "DA citesc rugaciuni, merg la Biserica, postesc etc.!!! " , sau sa incercam sa ne ascundem ca suntem crestini si il marturisim pe Hristos?

Voi cum ati raspunde si cum ati proceda in astfel de situatii?

Ori de câte ori este omeneşte posibil să fim sinceri, este bine să fim sinceri. Nu trebuie să cădem în falsă modestie, sau să practicăm, dacă vreţi, fariseismul smereniei. Este o mândrie bună să ne mărturisim credinţa în faţa lui Cristos şi a oamenilor. Iar credinţa înseamnă viaţă de credinţă. Ar fi, însă, o mândrie rea să ne închipuim că faptul că am ţinut postul, ori că practicăm rugăciunea zilnică ar fi meritul nostru, că scris este: "Fără Mine, nu puteţi face nimic !". Când suntem înclinaţi să spunem "am avut pornirea de a mă ruga", în realitate Dumnezeu, prin persoana Sf Spirit, ne-a insuflat această idee. Când suntem înclinaţi să spunem "am avut tăria de a ţine postul", în realitate Dumnezeu, prin persoana Sf Spirit, ne-a dat această tărie. "De la El ne vine şi voinţa, şi putinţa" spun Sfinţii Părinţi.

Deci, să nu ne lăudăm cu ce nu e al nostru, fiindcă pierdem meritul: noi nu putem avea merit decât colaborând cu Cristos, cel care a meritat pentru noi, cu alte cuvinte împărtăşindu-ne din meritul Său. Orice lucru am face care să fie bun, îl facem colaborând cu El, iar în această colaborare El este mereu cu un pas înaintea noastră: de aceea este bine să le spunem oamenilor şi, mai ales, nouă înşine: "am ţinut postul, cu ajutorul lui Dumnezeu" ori "mă rog zilnic, mulţumesc lui Dumnezeu".

[George.m]

În prealabil postat de ana ana

Bun gasit tuturor! de multe ori poate vi s-a intamplat si voua sa fiti intrebati: "tii post?" sau "mergi regulat la Biserica?"...

Tinand cont de faptul ca a tine post inseamna in primul rand a ascunde acest lucru,nu a te lauda si a fi smerit, ce atitudine credeti ca ar trebui sa avem in momentul in care vom raspunde "da am tinut post sau am tinut tot postul"?

Sau daca vine cineva in vizita la noi acasa si pe noptiera de langa pat avem un teanc de carti de rugaciuni credeti ca ar fi bine sa la ascundem sau sa le lasam la locul lor?


De multe ori suntem pusi in situatii destul de delicate si trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a face orice fel de gest, in primul rand pentru a nu cadea in pacatul mandriei dar nici al minciunii!
Ar trebui sa spunem clar si raspicat: "DA citesc rugaciuni, merg la Biserica, postesc etc.!!! " , sau sa incercam sa ne ascundem ca suntem crestini si il marturisim pe Hristos?

Voi cum ati raspunde si cum ati proceda in astfel de situatii?

Bineinteles, nu suntem crestini pentru oameni, nu implinim poruncile lui Dumnezeu pentru a ne bate cu pumnul in piept in fata celorlalti. Crestinul nu se lauda nici cu virtutile, nici cu pacatele sale (nu striga in gura mare ca e cel mai mare pacatos).

Insa a spune (daca suntem intrebati) ca postim sau ca participam la slujbele bisericii, nu socotesc ca e motiv de mandrie. Merge si diavolul la biserica, tine si el post; dar asta nu-l sfinteste. Depinde cu ce inima implinim poruncile lui Dumnezeu. Iar inima ne-o vede doar Dumnezeu, n-o expunem privirii altora.

La fel putem spune si in privinta rugaciunii. Nu-i nevoie sa ascundem cartile de rugaciuni daca primim vizita cuiva. Pentru ca oamenii imi vad cartile, dar nu-mi cunosc inima. Si ne putem ruga cu buzele, dar cu inima sa fim departe de Dumnezeu. Pot avea o biblioteca intreaga plina cu carti de rugaciuni. Dar, daca inima imi e impietrita, degeaba.
Lui Dumnezeu nu-i trebuie faptele omului, ci doreste inima sa.

Si cand spun asta, imi vin in minte cuvintele pline de tristete rostite de Dumnezeu prin gura profetului: poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni (Isaia, 29,13).

Eu sunt de parere ca ar trebui schimbat ceva la post! Corect este fiecare sa tina cat poate si cat de aspru poate. Dar in iuresul zilelor noastre postul se tine tare greu. Cand trebuie sa plec mai multe zile deja e o problema. Nu e timp si mancarea de post presupune mai multa atentie la preparare! Postul ar trebui usurat si ar trebui pus accentul pe fapte bune, pe filantropie. Poate un post ca la romano-catolici ar fi mai usor tolerat, asa vad ca multi renunta! Postul e o lupta si trebuie sa ne luptam in primul rand cu noi insine, cu patimile, cu slabiciunile... dar cand petreci peste 10 ore la serviciu incepi sa vezi negru! Ca sa tii post trebuie sa fii linistit, sa nu fii tulburat sa-ti gasesti o stare de echilibru. Foarte dificil!

[anita]

În prealabil postat de Liviu33

Eu sunt de parere ca ar trebui schimbat ceva la post! Corect este fiecare sa tina cat poate si cat de aspru poate. Dar in iuresul zilelor noastre postul se tine tare greu. Cand trebuie sa plec mai multe zile deja e o problema. Nu e timp si mancarea de post presupune mai multa atentie la preparare! Postul ar trebui usurat si ar trebui pus accentul pe fapte bune, pe filantropie. Poate un post ca la romano-catolici ar fi mai usor tolerat, asa vad ca multi renunta! Postul e o lupta si trebuie sa ne luptam in primul rand cu noi insine, cu patimile, cu slabiciunile... dar cand petreci peste 10 ore la serviciu incepi sa vezi negru! Ca sa tii post trebuie sa fii linistit, sa nu fii tulburat sa-ti gasesti o stare de echilibru. Foarte dificil!

Eu cred ca biserica ortodoxa nu trebuie sa schimbe nimic in legatura cu postul.
Daca schimba ceva ,vor aparea si alte schimbari si incepem sa ne asemanam cu ereticii ,care tot au modificat.
Eu am vazut mester constructor care manca de post si ducea sacul de ciment in spate.
E adevarat ca postul e o lupta si cu cat inaintezi in credinta ,el devine tot mai greu de tinut ,apar ispite.
Cand petreci mai multe ore la servici ,o mancare de post energizanta poate fi painea cu nuci.
In nici un caz nu trebuie sa fim comozi ,sa cautam confortul.
Daca ne gandim mai putin la trup e mai simplu de tinut postul ,sa avem mai putina grija de nevoile trupului.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anita

Eu cred ca biserica ortodoxa nu trebuie sa schimbe nimic in legatura cu postul.

Eu cred că biserica ar trebui să se adapteze în privinţa postului. Pe lîngă perioadele rînduite, ar trebui ca oamenilor să li se spună despre mîncarea chimicalizată şi otrăvită care se vinde pretutindeni. Ar trebui să se predice şi despre asta din cînd în cînd din faţa altarului. Dar mai întîi preoţii trebuie să conştientizeze acest fapt grav, că mîncarea şi apa sînt din ce în ce mai toxifiate, pline de Euri şi de substanţe dăunătoare trupului, minţii, deci şi sufletului pînă la urmă.

Pentru că ce rost are să mănînci în postul Paştilor salate şi roşii şi alte legume plasticate şi crescute artificial cu azot, cînd se poate face în loc mîncare din boabe de soia, năut, linte, fasole?