iubirea aproapelui

[anna21]

În prealabil postat de brindusa

Sunteti de nepretuit...
Nu ma asteptam la asa de multe raspunsuri...
Cred ca va sunt datoare cu cateva lamuriri: "bolnavul" nu mi-e nici frate, nici sot, nici fiu... e un vecin de bloc. Dar departe de tara, de familie, de prieteni uneori te simti pierdut... Fiind romàn de-al meu, nu pot trece pe langa usa lui si sa nu-l salut. Sora lui care il ingrijeste, vine mereu sa-si verse necazul... Dar eu am serviciu, sot si copii si nu pot alerga la ei de cate ori pe el il apuca nebuneala... Ma simt neputincioasa...

Nu esti neputincioasa.

O sa postez o povestire sa te intareasca (am mai postat-o mai demult, scuze ca ma repet, dar imi place mult):

Din "Sfantul Serafim de Virita. Patericul Viritei":

“Un barbat tanar a ajuns alcoolic si a inceput sa dea pe bautura totul din casa. Sotia nu a mai rezistat sa duca o astfel de viata si a plecat impreuna cu copilul. Un prieten de-al lui a aflat in Virita traieste un monah batran care ii tamaduieste pe alcoolici si a inceput sa-l convinga sa mearga la el, poate il va ajuta sa se vindece.
Mult timp acela nu a vrut sa mearga, dar mai pe urma s-a lasat convins. Au luat bilete si au ajuns pana la Leningrad. Cand au sosit la gara Vitebsk, prietenul acestui betiv s-a dus la casa sa cumpere bilete si, cat a stat la rand, alcoolicul s-a dus la toaleta si i-a propus cuiva pentru un sfert de litru de alcool sa-i dea hainele: si-a dat de pe el cizmele si lenjeria de corp si a ramas numai in flanela si pantaloni, iar sfertul l-a baut pe loc. Prietenul l-a cautat, dar nicicum nu putea intelege cand si unde a reusit sa bea. S-a urcat in tren si au plecat. Sosind la casa staretului, au pasit in hol, iar parintele in acest timp explica pilda despre oaia pe care pastorul merge sa o caute. Betivul a spus prietenului sau:
- Unde m-ai adus tu, aici oameni nu sunt, ci numai oarecare oi.
Cei beti adeseori devin slobozi la gura si vrajmasul ii impinge sa ia in ras si sa batjocoreasca cele sfinte:
- Pentru nimic nu voi intra aici, nu am ce face aici.
Si indata a auzit glasul staretului:
- Serghei, vino incoace!
Indata i-a sarit betia si l-a intrebat pe prietenul sau, sa intre.
- De unde ma stie el?
Dar staretul a repetat cu glas tare:
- Serghei care a venit la mine cu prietenul sau, sa intre.
Serghei a intrat si a vazut o multime de oameni, iar staretul a spus:
- Iata, scumpii mei frati si surori, pe acest om l-au parasit mama si sotia. El a ajuns intr-o situatie groaznica, abia a dat in gara pe o sticla de votca lenjeria si camasa si a venit aici numai cu o flanela. Oamenii l-au parasit, dar nu l-a parasit Dumnezeu. El l-a trimis pe prietenul acestui om care l-a adus aici cu nadejdea in ajutorul nostru. Domnul i-a ajutat fiindca pentru el au facut rugaciune. In aceste clipe inlauntrul acestui om se da o lupta infricosata – duhul cel rau care a intrat in el il indeamna si vrea ca el sa ma loveasca pe mine si pe prietenul sau, iar apoi sa fuga de aici, si este greu sa-l putem tine pe acest om. Duhului rau nu-i prieste aici si nu poate sa sufere, fiindca aici oamenii se roaga. Si iata, dragii mei, acum numai de noi depinde unde se va duce si ce va ajunge acest om nefericit! Haideti toti impreuna sa ne rugam lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca sa-i ajute acestui om.
Toti cati se aflau in chilie au inceput sa se roage, iar unii au inceput chiar sa planga. Si indata acest betiv a cazut la pamant si a inceput sa se loveasca cuprins de tanguire. Mult timp a stat astfel si a plans, iar oamenii se rugau.
La sfarsit, staretul a spus:
- El nu va mai bea de acum inainte, el a voit sa se sinucida, dar nu a facut-o fiindca pentru el se facea rugaciune. Rugaciunea ingradeste si respinge cumplitele indemnuri ale puterii intunecate. Si mai cu deosebire este puternica rugaciunea celor apropiati. Rugaciunea mamei, rugaciunea prietenului – ea are o mare putere.
Pana la sfarsitul vietii, Serghei nu a mai pus alcool in gura, a devenit profund credincios si fiu duhovnicesc al staretului”.

Nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau dar sa stii ca e mare lucru ce ai facut! Dumnezeu sa iti rasplateasca truda. Am senzatia ca singura nu vei reusi, omul nostru are nevoie de ajutor specializat, cunosc o persoana care a petrecut multe luni intr-un sanatoriu cu tratament, psihiatri, psihologi dar costa enorm toate acestea. Dar sa nu disperam, Dumnezeu e mare!

[dobrin7m]

În prealabil postat de brindusa

intru rar pe forum de aceea imi cer iertare daca subiectul a mai fost discutat...
ma intreb, cum poti sa-ti ajuti si sa-ti iubesti aproapele cand acesta este un alcoolic?
i-am dat bani fara sa-i mai vad inapoi, l-am dus la spital cand i-a fost rau, i-am adus parintele acasa sa-i faca Sf. Maslu, l-am dus la biserica...
a fost la o clinica de dezalcolizare si s-a intors alt om, dar dupa nici o saptamana a reinceput sa bea... Iar eu ma simt o pacatoasa pentru ca mi-e sila de el si nu ma mai simt in stare sa-l ajut... Iertati-ma.

Draga Brandusa
- In primul rand sa nu uiti de Dumnezeu. Roaga-te zilnic pentru aproapele tau sa ii dea putere sa lupte cu patima lui
- al doilea pas: in momentul in care il prinzi treaz si linistit incearca o discutie deschisa si blanda despre patima lui. Va trebui ca si el sa constientizeze ca se afla prins de patima asta si sa vrea cu tot dinadinsul sa scape de ea. Sa stii ca fara ajutorul tau si a familiei voastre nu va reusi. La inceput se va speria, nu va vrea sa discute, dar tu il cunosti stii sensibilitatea sufletului lui si vei sti cum sa faci sa isi deshida inima si sa vorbiti deschis.
- al treilea pas: sa nu ii intrerupi bautura brusc. Degeaba merge la dezalcoolizare, degeaba totul, daca se stopeaza brusc alcoolul. Alcoolul este substanta care afecteaza sistemul nervos central, invata celulele nervoase cu alcoolul si fireste o oprire brusca a alcoolului va irita foarte rau nervii. va deveni nervos agitat si va ceda de fiecare data.
- al patrulea pas. Reduceti alcoolul treptat, pentru inceput o zi fara alcool , apoi 2 zile fara alcool si tot asa, in zilele fara alcool cautati un inlocuitor, de pilda, sucuri, fructe. Celulele nervoase trebuie sa se dezalcoolizeze si ele, si asta se face treptat. Mergeti la medic stabiliti impreuna un tratament de calmare, va avea nevoie, pentru linistirea nervilor. Primele 2 saptamani sunt cele mai grele, va avea reactii diverse, va tremura din tot corpul, nu va putea sa duca nici paharul la gura, sa il ajuti cu rabdare sa fii cu el mereu si sa te rogi la Dumnezeu.
Sa nu faci reducerea alcoolului ca si cantitate zilnic ci ca numar de zile. Adica zilnic dar mai putin. Nu. Ci o zi da, o zi ba, apoi o zi da, 2 zile ba, si tot asa pana reuseste sa ajunga la saptamana fara alcool . Altfel nu faci nimic. dandu-i cate putin alcool zilnic, tot alcoolic ramane. celulele se multumesc si cu putin.
- al cincilea pas. Mergeti la duhovnic, sa se spovedeasca cat mai des cu putinta, sa cititi rugaciuni zilnic si sa cereti Domnului sa va ajute.

Intrebare:
Cum sa ne luptam cu pacatul si sa ne impotrivim ispitei?
Raspuns: Spovedania deasa este sfanta.

Respingeti prieteniile cu persoane petrecarete. Nu zic sa nu mai comunice dar mai distant fata de cei din anturajul sau, care beau mult si care poate il atrag spre bautura.
cauta sa vezi daca nu cumva exista o problema sufleteasca care il supara si il face sa ajunga sa se afunde in alcool. Impreuna cu duhovnicul analizati si reparati eventuale greseli facute de toti din familie, poate.

Dumnezeu sa va ajute! si sa nu te superi ca am indraznit sa iti dau acest sfat.

[dobrin7m]

Si am uitat.
Sa nu ii reprosezi nimic. Nici un cuvint. Nimic sa nu ii zici. Sa nu te certi cu el ca de ce bea, ca ajunge, ca nu se gandeste la el la voi ceilalti din familie. Sa nu zici.
Sa zici: tin la tine vreau sa trecem impreuna peste greu, alcoolul e o problema serioasa si vreau sa rezolvam aceasta problema impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu.