Postul meu ?

[tabitha]

TALITA KUMI - Înviind pe Drumul Damascului

25 noiembrie

"Încerc să mă împart între sărbătorile religioase ale postului și îndatoririle meseriei. Astăzi, de pildă, biserica o sărbătorește pe Sfânta Ecaterina, ocrotitoarea intelectualilor. A fost fata împăratului Egiptului, despre care spun cronicile că era foarte frumoasă dar și foarte deșteaptă, atât de deșteaptă încât la vârsta de 20 de ani cunoștea cele mai importante cărți din biblioteca Alexandriei. Oricum, tocmai am văzut un serial la TV despre minunile lumii prezentat de Sagan, în care se spunea că într-o viață de 70-80 de ani, dacă ai citi zilnic 12 ore nu ai fi reușit să termini de citit toată biblioteca Alexandriei. Se pare însă că Sfânta Ecaterina fusese dotată cu o mare capacitate, cu o mare memorie, încât a răspuns întrebărilor încuietoare puse de sfatul înțeleptilor vremii pentru că ea citise jumătate din cărțile bibliotecii tatălui ei. Asta, da, cultură!

După Liturghia de la Institutul Teologic unde este hram, m-am dus la TV pentru că avem filmări până seara la ora șase. Deocamdată merg în paralel, cu toate că activitatea mea artistică nu se prea potrivește cu Biserica. Părintele Argatu m-a sfătuit să o conving pe mama să-mi dea cei 15.000 lei pe care vroia să mi-i dea pentru o garsonieră în care să locuiesc singură, iar eu cu banii să mă duc la o mănăstire de sine (Țigănești sau Pasărea) și să-mi cumpăr o căsuță mică. Nici nu s-a pus problema, pentru că atunci când a auzit de mănăstire a reacționat foarte urât. Asa că, deocamdată, am renunțat la ideea de mănăstire, deși sufletul meu tânjește din ce în ce mai mult după atmosfera de rugăciune continuă, de sfințenie, de comuniune cu sfinții și, prin Duhul Sfânt, cu Hristos. Și totuși în seara aceasta am spectacol cu Vlaicu-Vodă."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

voi putea şi eu să nu intru pe forum 40 de zile

Subscriu şi eu.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Postul este comandament al Bisericii pentru cei care pot posti. Aşa e omul: pe jumătate asemenea animalului, pe jumătate asemenea îngerului. Dar noi am vrea să ne asemănăm mai mult îngerului. De aceea suntem chemaţi să facem anumite mortificări, spre oţelirea voinţei şi spre înclinarea balanţei către cele ale duhului. Urmându-l pe Moise, pe alţi drepţi ai lumii vechi, pe sfinţi şi, mai ales, pe Însuşi Domnul nostru, suntem chemaţi fiecare să recapitulăm că suntem plămădiţi din tina pământului, dar că avem în noi suflarea lui Dumnezeu către care tindem şi fără de care nu putem trăi.
Dar "a ţine post" nu înseamnă numai a dărui Domnului înfrânarea noastră în cele ale burţii, ci mai poate înseamna să renunţăm, de dragul Lui, şi la altceva care ne place. Ceva care ne place aşa de multă că, la un moment dat, poate deveni idol al nostru. A ţine post, aşadar, înseamnă a dărâma Baalii şi Astarteele cărora ne-am robit, trecând în robia cea dulce a adevăratului nostru Părinte şi Stăpân. Fiindcă a fi liber, aceasta înseamnă: să nu depinzi de nimeni, decât de Dumnezeu. Puţine lucruri ajută aşa de mult ca postul eliberării noastre. De aceea, cel care este rob fumatului, ar face bine să iasă din robia lui, nefumând. Cel care este rob cazinourilor, ar face bine să iasă din robia lui nepariind. Vinul este de post, dar nu şi pentru cel care îşi face din rodul viei închisoare sufletului. Dacă cineva are bucuria vorbitului la telefon şi face asta mai mult decât prudenţa o cere, acela este bine să postească limitându-şi vizitele cu telefonul.

Iată, în cazul meu, văd, îngrozit, că am acumulat peste 2400 de postări. Oare aşa de mult am avut de spus ? Eu cred că am ajuns la robie. Sunt rob forumului. Dacă aş fi spus 2400 de rugăciuni în acest timp ! Dacă aş fi ajutat, fără bani, 2400 de bolnavi ! Dacă aş fi citit 2400 de capitole din Biblie şi din scrierile sfinţilor ! Dar nu ! În loc să fac asemenea lucruri, eu am postat 2400 de mesaje. Oare când Domnul mă va chema şi mă va cerceta spunându-mi: "arată-mi, fiule, ce ai făcut cu viaţa ta !" eu am să-i spun: "Doamne, am scris pe forumul ortodox" ?

Iată de ce, iubiţilor, postul meu, pe lângă cel care mi-l cere Biserica mea, nu poate fi decât cel al tăcerii. Dacă atâţia călugări reuşesc să nu deschidă gura perioade lungi ale vieţii lor, voi putea şi eu să nu intru pe forum 40 de zile, sperând ca Domnului nostru să-i placă asta. Că e ca şi când violonistul ar renunţa la vioara lui, ori mai degrabă calul, la ovăzul lui. Despărţindu-ne, aşadar, pentru vremea Sfântului şi Marelui Post, vă rog să mă iertaţi şi să mă pomeniţi în rugăciunile voastre, rugându-L pe Domnul nostru să primească postul meu spre îndreptarea sufletului şi viaţa de veci.

Subscriu. Orice lucru in exces, de care devenim dependenti ne transforma in robi. Si eu ma gandesc de multe ori ca sunt anumite lucruri de care trebuie sa ma eliberez pentru ca am devenit dependenta, printre care si acest forum. Timpul pe care il folosesc scriind aici poate fi folosit mult mai cu folos in rugaciune, citit sau fapte bune.

Ati luat o decizie buna, dar sa stiti ca nu a fost totusi o pierdere de vreme asa de mare daca postarile d-voastra au folosit cuiva si sunt sigura ca a fost asa!

Doamne ajuta!