
Ne influențează oare personalitatea celor cu care intrăm în contact?
Găsim în Sfânta Scriptură: “Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.” (Psalmul 17, 28-29)
Iar în Epistola întâia către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel avertizează: “Nu vă lăsați înșelați. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” (Capitolul 15, versetul 33).
Ca să te vezi, trebuie să privești în ochii celuilalt. La propriu și la figurat. Dar ochii celuilalt, sufletești sau trupești, sunt parte din ființa lui. Dacă ființa lui este rea, te vezi și tu rău, căci așa oglindesc ochii lui. Văzându-te rău, începi să crezi că așa ești, și vei acționa de acum încolo ca atare. “Căci nu este pom bun care să facă roade rele și, iarăși, nici pom rău care să facă roade bune.” (Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 6, versetul 43). Nu poate omul rău să te facă bun.
Sfinții însă, prin iubirea și blândețea lor, au prefăcut fiare în oameni: tâlhari, criminali, prostituate. Ei le-au arătat iubire, le-au acordat demnitate și cei căzuți în cele mai murdare păcate au primit puterea de a începe o viață nouă. În Hristos. Să încercăm să avem în preajma noastră oameni care măcar încearcă să se apropie sincer de Dumnezeu. Să îi evităm pe hulitori, căci nu avem niciun avantaj duhovnicesc de la aceștia.
Sfinții nu ieșeau la predicare decât după zeci de ani de nevoință în mănăstiri, în peșteri, în pustii, atunci când nu îi mai putea afecta personalitatea celor cu care intrau în contact căci erau întăriți cu putere de sus. Noi nu trebuie să ne încredem în puterile noastre mai mult decât în cuvintele Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți. Mulți au căzut și dintre cei întăriți. Noi să nădăjduim doar în mila lui Dumnezeu și să îi cerem ajutor Măicuței Domnului în viforul ispitelor ce ne înconjoară de-a pururi.