Scuze, iarta-ma, nu pot

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de carmina

La predica de ieri, parintele a tradus prin prisma invataturilor Sf.Parinti, cele cinci perechi de boi cu cele cinci simturi omenesti care au organe-pereche:vazul cu cei doi ochi, auzul cu doua urechi, mirosul cu doua nari, pipaitul cu cele doua maini si gustul cu limba si gura.

Femeia din pricina careia nu se poate veni la cina, nu poate fi oare pacatul, care se interpune intre noi, oamenii si Dumnezeu?

Da, asa este, simturile-perechi sunt boii nostri. Despre aceleasi simturi spune versetul din Psalmul 50: Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Trebuie deci sa ne dresam boii trupului ca slujeasca sufletului.

Femeia ar putea fi desfranarea inainte de casatorie si coruperea patului conjugal al sotilor care se feresc sa aduca noi suflete la o existenta vesnica in dialog cu Dumnezeu.

În prealabil postat de carmina

La predica de ieri, parintele a tradus prin prisma invataturilor Sf.Parinti, cele cinci perechi de boi cu cele cinci simturi omenesti care au organe-pereche:vazul cu cei doi ochi, auzul cu doua urechi, mirosul cu doua nari, pipaitul cu cele doua maini si gustul cu limba si gura.

Femeia din pricina careia nu se poate veni la cina, nu poate fi oare pacatul, care se interpune intre noi, oamenii si Dumnezeu?

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

[camy_d]

Şi eu vreau să ştiu cum îi întoarcem pe oameni la credinţă, e plin de necredincioşi în jurul meu şi pe niciunul nu l-am schimbat.

Eu am citit o interpretare(cred ca era MacDonald da nu sunt sigur)conform careia:Cel care a cumparat un ogor=simbol pentru dragostea pentru posesiuni materiale traditionale in detrimentul chemarii spirituale,cel cu boii=cei care pun mai presus afacerile,cu spirit mercantil, decat chemarea Celui de Sus,cel care s-a casatorit=cei care pun legaturile de familie mai presus de Cel de Sus,chiar si placerea fizica de a sta linga un om in detrimentul de a raspunde chemarii Sale.

Acesti primi invitati ar putea fi liderii iudeilor care au respins Evanghelia Domnului iar ,,săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi"sunt cei pe care acestia ii dispretuiau dar care resprezinta ,,neamurile" lumii carora le va fi vestita Evanghelia.Servitorul ar putea fi Evanghelia Domnului trimisa sa fie vestita neamurilor.

Argumente

Actiunea se petrece in casa uneia dintre capeteniile fariseilor(Luca 14:1).Acestia pun ritualismul si traditia lor mai presus de dorinta de ,,a vindeca pe cineva(Luca 14:4).Mantuitorul il vindeca EL si le atrage atentia ca pentru unii ai lor ar fi facut o exceptie dar pentru un altul nici nu s-au sinchisit(Luca 14:5-6).In schimb le observa lacomia si atunci le spune ceva esential la Luca 14:13-14,dupa ce le spuse o alta invatatura a smereniei la Luca 14:8-11 in antiteza cu lacomia,egoismul si infatuarea lor.Unul dintre ei,care probabil deja se socotea acolo,credea ca i-se cuvine in baza calitatii sale de fariseu,spune cu aroganta(Luca 14:15):

,,Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!"

Atunci Mantuitorul le transmite un sever avertisment,practic le arata soarta pe care o vor avea,motivele dar si consecintele.De aici,de pe acesta baza, ar incepe interpretarea si mesajul.

Am mers pe metoda analizei in context.

[Florin-Ionut]

Problema este ca majoritatea refuza participarea la Cina Domnului care este scopul fiecarei Sfinte Liturghii. Mergem la biserica, suntem invitati sa ne apropiem, dar noi Il refuzam pe Hristos invocand diverse motive si ignorandu-i pe Sfintii Parinti care ne indeamna si ei sa facem asta cat mai des posibil. Vom da seama pentru orice lucru gresit, incusiv pentru ca refuzam sa ne impartasim unii cu altii prin Trupul Lui care este Biserica, la fiecare dumnezeiasca Liturghie - daca se poate.

În prealabil postat de OmuBun

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

[sophia]

În prealabil postat de carmina

La predica de ieri, parintele a tradus prin prisma invataturilor Sf.Parinti, cele cinci perechi de boi cu cele cinci simturi omenesti care au organe-pereche:vazul cu cei doi ochi, auzul cu doua urechi, mirosul cu doua nari, pipaitul cu cele doua maini si gustul cu limba si gura.

Femeia din pricina careia nu se poate veni la cina, nu poate fi oare pacatul, care se interpune intre noi, oamenii si Dumnezeu?

Iar este femeia - pacatul oamenilor? Va rog mult sa n-o mai luam de la capat cu astfel de judecati.

Revenind la intrebarea initiala, si eu am nelamuriri, asa cum am si in cazul altor doua pilde.

1. De ce au fost invitati (la inceput) numai barbati?
2. De ce, asa cum a mai intrebat cineva au fost chemati fara sotie/familie, fara a fi anun tati in prealabil de intentia cu masa?
3. De ce mai intai numai cei bogati si abia pe urma, in lipsa lor, pe cei saraci, bolnavi, chinuiti?

Nu stim noi sa talcuim.
Unii spun ca este vorba de Sf. Impartasanie la care ne cheama insusi Iisus, ca cei chemati (bogatii) sunt cei indreptatiti s-o primeasca, iar ceilalti sunt pacatosii si ca pacatele cele mai mari sunt care te impiedica in credinta sunt: averea, femeia si nu mai stiu ce.
In alte pilde este pe dos.
Si parca nu vad legatura (la fel ca in alte pilde cu nelamuriri) cu Iisus si invataturile sale.
Parca este prea mare diferenta. Sau nu pricep eu.
1. Atat aici cat si in pilda cu fecioarele si uleiul, mi se pare ca numai unii ar fi chemati, ca locurile ar fi limitate. Restul, raman pe afara.
Nu vad acea comuniune pe care o tot predica de fapt Iisus. El spune ca trebuie sa-i iubim si ajutam pe ceilalti. Si eu vad aici si rolul nostru de a-i ajuta si pe altii sa vada credinta si a (re) veni pe drumul bun.
Unde este sotia, familia? Nu trebuie sa-i luam si pe ei la mantuire?

2. Cine sunt cei buni, cei chemati si cine cei ne-chemati?
Nu cumva este invers? Cei buni, care sunt chemati, sunt de fapt mai putin buni, chiar farisei, iar cei mai pacatosi, mai neputinciosi sunt cei mai buni in final (la fel ca si talharul de pe cruce).

3. De ce acelora care au obstacole si nu pot veni, nu sunt ajutati cumva, asa cums punea cineva: vino cu sotia, hai ca te duci dupa aceea la camp, sau mergem impreuna si etc. De ce sunt alungati din prima?

3. Eu nu vreau sa judec aici pilde din Scripturi. Cine sut eu s-o fac. Nu ma pricep, dar daca tot s-a pus in discutie si s-a intrebat, eu n-as lua-o chiar asa aspru cum spune Florin, ca suntem chemati si nu vrem sa mergem la Sf. Impartasanie.
Mai degraba ma gandesc si eu ca este vorba de moddul in care suntem chemati si de obstacolele de care ne lovim.
Nu cred ca este cineva care sa fie credincios si sa nu vrea sa se impartaseasca. Ci mai degraba nu poate din cauza unor obstacole, a unor greutati. Cred ca acela care este trimes sa cheme la masa (preotul, daca voi asa vedeti pilda, ca fiind Iisus cel ce invita), are un rol f.important: felul in care invita si ajutorarea celor invitati, mijlocirea intre cele doua interese.
Daca de la bun inceput punem multe conditii, riscam sa nu vina nimeni.
Si in viata reala, omeneasca, procedam cu diplomatie: vedem cum stabilim data si ora ca sa poata si ceilalti, chemam si sotia/sotul si nu rupem familiile, etc.
Ma gandeam acum la conditiile pentru impartasanie si la ce slalom a trebuit sa recurg cel putin acum de Craciun ca sa pot s-o fac. Dumnezeu m-a ajutat si m-a primit. Dar este o rupere a ta in bucati: intre biserica si oameni (familie, prieteni, colegi), munca si alte obligatii lumesti si bisericesti. Daca nu o respecti pe una, se supara acela.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

3. De ce acelora care au obstacole si nu pot veni, nu sunt ajutati cumva, asa cums punea cineva: vino cu sotia, hai ca te duci dupa aceea la camp, sau mergem impreuna si etc. De ce sunt alungati din prima?

Nu cred ca este cineva care sa fie credincios si sa nu vrea sa se impartaseasca. Ci mai degraba nu poate din cauza unor obstacole, a unor greutati.

Eu inteleg participarea la credinta ca fiind o optiune,nu o povara ca urmare a insistentei obositoare a Lui Dumnezeu;daca tu ai altceva mai bun si interesant de facut,de ce sa insiste la nesfarsit?
Obstacolele de care vorbim sunt pur subiective si vizeaza aparentele care ne guverneaza existenta:viata materiala,cariera,relatiile si familia;suntem neputinciosi sa-L urmam pe Dumnezeu pentru ca existenta noastra s-a angajat in alte activitati,carora noi le dam o importanta nejustificata.Si atat.