Scrisoare deschisa adresata de Pavel Corut domnului Daniel Ciubotea, seful bisericii

[EMANUEL]

14. În legătură cu Avraam și Sarra v-am răspuns mai sus. Faraon(Fc.12) și regele Abimelec(Fc. 20) sunt una și aceeași persoană.
Dumneavoastră vă manifestați întocmai ca evreii contemporani cu Iisus, care au fost învățați și vindecați de „toată boala și toată neputința” de către Acesta, timp de trei ani și jumătate, pe Care apoi, în câteva zile, L-au răstignit: judecați oamenii doar pe baza unor fapte făcute de aceștia, anulând tot binele pe care l-au făcut. Rahela a luat terafimii tatălui său, Laban(care erau din lemn, nu din lut și aveau doar valoare sentimentală), și i-a ascuns sub șa(dacă erau din lut, s-ar fi spart). I-a luat, probabil, din cauza faptului că Laban nu le-a dat zestre(ei și surorii ei, Lia), deși Iacob a muncit 14 ani pentru cele două surori. Apoi, în următorii ani, Laban i-a schimbat acestuia simbria de zece ori(Fc. 31, 7). Cine a fost înșelătorul, Rahela sau Laban?
Cine a fost vinovat că Esau și-a vândut fratelui său mai mic, Iacov, dreptul de întâi născut? Iacov, care i l-a cerut, sau Esau, care l-a dat doar „pentru un blid de linte”? „Iată eu stau să mor; la ce-mi e bun dreptul de’ntâi născut?”Astfel, jurându-se lui Iacov și nesocotindu-și dreptul de întâi născut, i l-a vândut. „Omul se uită la față, dar Dumnezeu se uită la inimă.”(1 Rg. 16, 7) Chiar dacă Iacov a cumpărat dreptul de-ntâi născut și a primit binecuvântarea tatălui, a fugit și i le-a lăsat toate fratelui său. Pe Laban nu l-a înșelat cu nimic. Când a plecat a luat doar cele ce i se cuveneau și care i-au fost promise(de către Laban). Apoi, în timp ce se întorcea la fratele său, Dumnezeu chiar s-a luptat cu el(în chip de om), punându-l astfel la încă o încercare; văzând că a trecut peste toate greutățile, l-a binecuvântat, schimbându-i numele în „Israel”.
Pe ce vă bazați când spuneți că Avraam este „lipsit de orice credință în Dumnezeu”? Avraam este primul om numit de către Dumnezeu „prieten”(al doilea fiind Fines, fiul lui Eleazar și nepotul lui Aaron, fratele lui Moise). Avraam a avut atâta credință în Dumnezeu încât, când Dumnezeu i-a cerut să-l jertfească pe Isaac(Fc. 22, 2), s-a supus întocmai, știind că Dumnezeu Își va ține promisiunea pe care i-a făcut-o: «„Nu acela te va moșteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moșteni!” Și l-a scos afară și i-a zis: „Privește la cer și numără stelele, de le poți număra”; și i-a zis: „Așa va fi semiția ta!” Și Avram I-a crezut lui Dumnezeu și aceasta i s’a socotit ca dreptate»(Fc. 15, 4-6 și nota); „Să nu-ți pice greu cuvântul asupra băiatului și asupra roabei[tale]; toate câte îți va spune Sarra, ascultă de vorba ei, căci numai cei din Isaac se vor numi urmașii tăi. Dar și pe fiul acestei roabe îl voi face neam mare, pentru că și el e din sămânța ta”(Fc. 21, 12-13). Pentru că s-a supus, Dumnezeu îi înmulțește binecuvântarea: „Juratu-M’am pe Mine Însumi –zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, și de dragul Meu nu l-ai cruțat nici pe fiul tău cel iubit, cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmașii tăi îi voi face numeroși ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării (...) și prin urmașul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu” (Fc. 22, 16-18). Prin „urmașul tău” Dumnezeu se referă la Mântuitorul Iisus Hristos, prin Care s-au binecuvântat „toate neamurile pământului”(nu doar evreii). Avraam și Isaac preînchipuie pe Tatăl și Fiul: Tatăl Îl jertfește pe Fiul pentru răscumpărarea noastră.
Dacă Avraam ar fi fost „predispus la orice compromis pentru a supraviețui și a câștiga” nu l-ar fi lăsat pe nepotul său Lot să plece cu toată averea pe care acesta a dobândit-o sub protecția sa(a lui Avraam) (Fc. 13) nici nu l-ar fi scăpat din robie(Fc. 14). Pentru faptul că l-a lăsat pe Lot să plece cu toate ale sale, Dumnezeu îi vorbește lui Avraam, arătându-i că îi va da înmiit mai mult decât avea Lot: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești acum, caută spre miazănoapte și spre miazăzi și spre răsărit și spre apus, că tot pământul pe care-l vezi ți-l voi da, ție și seminției tale, pentru vecie. Pe urmașii tăi îi voi face mulți ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra și pe urmașii tăi. Scoală-te; cutreieră pământul acesta’n lung și’n lat, că ție ți-l voi da!”(Fc. 13, 14-17). Avraam apoi s-a mutat la stejarul Mamvri, lângă Hebron, unde Dumnezeu va veni să-l viziteze sub chipul a trei Oameni(Fc. 18).
Iisus a spus smochinului să nu se mai facă rod în el(Mt. 21, 18-22) pentru a-l da pildă de credință. El prevestește cetăților în care a făcut minuni și nu s-au pocăit că vor ajunge ruine, nu le blestemă(Mt. 11, 20-24).
Iisus a stat la masă cu vameșii și păcătoșii(„scursurile societății”) pentru că „nu cei sănătoși au nevoie de doctori, ci cei bolnavi”.
Iisus știa că cei care se vor încreștina vor fi vânduți romanilor de cei din familile lor, de aceea a și spus „nu am venit să aduc pace, ci sabie”.
Iisus a mâncat cu mâinile nespălate pentru a arăta că: „Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om”(Mt. 15, 10). Explicația acestor cuvinte se află în același capitol la v. 16-20.
Unde dă Iisus dovadă de misoginie?
În Biblie sunt într-adevăr amintite multe fapte imorale. Dumnezeu, însă, nu laudă pe nimeni pentru ele. De ce nu vedeți iubirea lui Dumnezeu prin iertarea omului care păcătuiește? Legea spunea să fie omorât cu pietre; totuși, Dumnezeu așteaptă întoarcerea lui, prin pocăință.

15. Nu îi includeți pe toți preoții în aceeași categorie: doar unii săvârșesc fapte imorale.
Atunci când era vorba să se aprobe homosexualitatea s-au trimis tabele din întreaga țară împotriva aprobării acesteia; la fel s-a întâmplat și în cazul prostituției(Lv. 18, 22; 20, 13; Rm. 1, 27; 1 Co. 6, 9; citiți și Lv. 18 și 20; Rm. 1; 1 Co. 6, 9-20 și trimiterile de la fiecare verset); dar Parlamentul nu ascultă de B.O.R.(sau de patriarh), ci de Consiliul Europei.

16. Nu B.O.R. a contribuit la creșterea faptelor „imorale și infracționale”, ci legile permisive și desființarea întreprinderilor de stat, rezultatul fiind plecarea oamenilor în străinătate și lăsarea copiilor în grija altora.
Biserica nu este o „organizație de tip mafiot”, este „Mireasa lui Hristos”, este o instituție divino-umană, întemeiată de Iisus Hristos: „Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”(Mt. 16, 18 și nota); „Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer”(Mt. 18, 18); „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Și Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”(Mt. 28, 18-20); «Pace vouă! Așa cum Tatăl M’a trimis pe Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi”»(In. 20, 21-23). Mântuitorul a întemeiat Biserica, a hirotonit pe apostoli, i-a trimis să învețe și să boteze mulțimile, asigurându-i că El este cu ei până la sfârșitul veacului(și în veșnicie). Oricât s-ar lupta diavolul cu Biserica(cu creștinii), nu o va birui, pentru că El are grijă de ea.

17. B.O.R. a construit o mulțime de așezăminte filantropice, nu numai biserici. În orice caz, bisericile sunt ale celor care le-au ridicat și care se roagă în ele.
Poate sunt vreo cinci milioane de oameni imigranți, dar nu Biserica este vinovată de plecarea lor din țară. Nu este vinovată nici de scăderea dramatică a nivelului de trai al cetățenilor.

18. B.O.R. nu practică magia prin niciun mijloc.
Existența Sf. Moaște este atestată în Vechiul Testament, în 4 Rg. 13, 20-21(și notele), când oasele proorocului Elisei înviază un mort. Sf. Moaște ș.cl. fac minuni doar pentru cei care cred cu adevărat.
Ați văzut undeva taxă pusă pentru atingerea moaștelor, a icoanelor făcătoare de minuni etc.?

[EMANUEL]

19. Creștinismul se adresează lui Dumnezeu la persoana a doua, singular, pentru că în limba ebraică nu există pronume personal de politețe, deci nici în traducere nu vom avea acest pronume. În plus, prin folosirea pronumelui personal, „Tu”, Îl simțim pe Dumnezeu mai aproape de noi, pe când prin folosirea pronumelui personal de politețe, „Dumeavoastră”(„Domnia voastră”), nu Îl simțim atât de aproape.

20. Biserica Ortodoxă nu a propovăduit niciodată sfârșitul lumii în anul 2000 sau în 2012. Acest lucru l-au făcut adventiștii de ziua a șaptea, martorii lui Iehova ș.a.(Dt. 18, 22 și nota; 2 Co. 11, 5,12-14); dar trăim vremuri apocaliptice, pentru că antihriști ca dumneavoastră sunt și alții. Biserica Ortodoxă susține că, dacă omenirea s-ar opri din păcatele ei, Dumnezeu ar amâna sfârșitul, precum a amânat pedeapsa cetății Ninive, din vremea lui Iona.
Sf. Ap. Ioan(Teologul) nu este „un nebun mistic”, iar „Apcalipsa” nu este un delir, ci o revelație despre sfârșitul lumi. Însă, când va fi, doar Dumnezeu știe.
Pe data de 21. 12. 2012 va fi solstițiul de iarnă, în mod sigur.

21. Biblia și Biserica Ortodoxă dezaprobă astrologia, vrăjitoria, șamanismul și superstițiile(Iș. 8, 19; Lv. 19, 26-31; 20, 6,27; Dt. 18, 9-14; 1 Rg. 28, 3-19; 4 Rg. 17, 17; 21, 6; Is. 8, 19; Ir. 32, 35; Za. 10, 2; 2 Tim. 3, 8 ș.a. și notele). De asemenea, nu B.O.R. este responsabilă de faptul că, în unele ziare și reviste, știrile religioase apar „alături de astfel de informații”, ci personalul revistei/ziarului.

22. Neamul românesc se va mântui prin credință, rugându-se în locașurile de cult. Alte țări nu au catedrale renumite(„Sf. Petru”-Roma ș.a.m.d)?
Sunteți ufolog? Ufologii susțin existența extratereștrilor, bazându-se pe Fc. 6, 1-4; dar Scriptura nu afirmă acest lucru. Ne spune doar de două lumi: cea materială, pământeană, și cea spirituală, a îngerilor. Ei s-au arătat atât în Vechiul Testament(Iș. 28, 11-19; 4 Rg. 6, 16-17; 2 Par. 32, 7-8 etc.), cât și în Noul Testament(Mt. 1, 20,24; 2, 13,19; 26, 53-54; Lc. 1, 11,13,26; 2, 10,15 etc.)

23. Sunt preot de 20 de ani și cu aceeași linguriță cu care împărtășesc credincioșii mă împărtășesc și eu. Din câte știu, nu s-a îmbolnăvit nimeni. În potir Se găsește Însuși Hristos, Care vindecă, nu îmbolnăvește.

24. Creștinismul este monoteist și nu a creat niciun panteon de sfinți. Dumnezeu îi numește „sfinți”, în Vechiul Testament, pe toți cei circumciși(Fc. 17, 11-14; Iș. 4, 35; Lv. 11, 44-45; 19, 2; 20, 7-8 ș.a.), iar în Noul Testament pe toți cei botezați(Rm. 6, 3-4; 8, 30; 1 Co. 7, 14; 15, 33; 2 Co. 8, 4; Ef. 3, 18; Evr. 6, 2,10; 10, 10,14; 13, 24; 1 Ptr. 1, 16 ș.a.). Sfințenia are, însă, mai multe trepte.

25. Majoritatea preoților slujesc în parohii mici, de unde nu își pot lua salariul. E adevărat că unii slujesc în comune mari sau în parohii de oraș. V-am mai spus că taxele și le fixează fiecare parohie. Subvențiile salariale sunt de 80%(pentru parohiile mici) sau 65%(pentru restul) din salariul de încadrare. Deși știm că statul aprobă astfel, unii primim în jur de 55%. Exemplu personal: din 1716(salariul de încadrare), minimul de 65% ar fi 1115 lei, dar am primit și sub 900, maximul primit fiind 954 lei(adică 55,6%). Când ni s-a redus 25%, am rămas cu 716, sumă la care, după un timp ne-au mai adăugat 15%(din 716), în final primind 824. În 1 iunie ni s-a adăugat 8% din 824, deci am 890. Pentru a ajunge la suma inițială, care, în cazul meu, este de 954 lei(55,6%), mai trebuie să ni se aprobe o treaptă de 7%(în acest caz se află și colegii mei, cu același salariu de încadrare). Având o parohie mică, cu 240 de case(dintre care 120 sunt văduve), care achită 50 lei/an taxa de cult, se adună, într-un an, 12000 lei. Până în luna iunie am ridicat, de la stat, 824 lei, iar cântărețul 518 lei, în total 1342; pe lângă această sumă am mai dus, din fonduri proprii, 126 lei, pentru a putea achita taxele C.A.S.(1468 lei). În concluzie, statul ne plătește cât să achităm taxele. Din 1 iunie, având 890(eu) și 560(cântărețul), după ce voi achita taxele C.A.S., voi rămâne cu 12 lei. Așadar, și eu și cântărețul trebuie să ne luăm salariul din fonduri proprii. Din cei 12000 lei(taxa de cult) avem salariu pe 5 luni. Diferența, pe celelalte 7, o luăm din contribuția benevolă a credincioșilor(dacă avem de unde), nu a naivilor(după cum menționați dumneavoastră), și din puținul profit obținut prin vânzarea lumânărilor. Există parohii cu 50 sau sub 50 de familii, unde Botezuri și Cununii nu au loc, decât foarte rar, iar înmormântări fiind cel mult 15/an(cu o taxă, simbolică, de 100 lei). Acolo se primește 80%, rămânând, din banii primiți de la stat, doar cei ai cântărețului(dacă este angajat un cântăreț). Deci, majoritatea preoților trăiesc din contribuția benevolă a credincioșilor, răsplata lor fiind osteneala noastră la altar.

Cine ne dă gratuit totul?




V-ați revoltat împotriva a tot ce este sfânt fără a fi documentat, fără a avea dovezi. Noi, creștinii, credem în Dumnezeul revelat în Biblie. Dumneavoastră credeți în vreun dumnezeu? Dacă da, cine vi l-a revelat?








Pr. prof. Grigore-Dumitru Roșca

[EMANUEL]

Am început să citesc, cu plăcere, pe când eram student, câteva dintre cărţile dumneavoastră, continuând şi mai târziu, dar una dintre ele m-a determinat să mă opresc, deoarece aţi făcut unele confuzii. Aveţi o cultură impresionantă şi aţi putea să o folosiţi în slujba binelui. Am observat că aţi blamat pe unii, deşi nu eraţi destul de documentat(nu mă refer la tot ceea ce ați scris, ci doar la ceea ce voi comenta mai jos). De asemenea, încurcând anumite idei, aţi făcut nişte afirmaţii greşite în legătură cu unele pasaje din Sfânta Scriptură.

Când eraţi „profesor de clasice şi de biblice”, aţi predat elevilor folosind doar Mica Biblie? Vă pun această întrebare pentru că, în „Rugaţi-vă pentru fratele Teoctist”, aţi preluat unele greşeli de la pagina 22, primul paragraf, pe care le-aţi amplificat, susţinând că:
– pag.206:
 Enoh, „primul cetăţean al cerului care recuperează raiul pierdut de bunicii lui(Adam şi Eva) este fiul primului criminal, cel generic, Cain” ;
 „Noe este fiul lui Lameh, un criminal maniac(în serie)” ;
– pag.227:
 «„fiul pierzării”(In. 17, 12), „fiul lui Cain”(1 In. 3, 12), fiul Diavolului” „nu este amintit în genealogia adamic-mesianică, de la Fac. 5, 1 şi urm.; şi Lc. 3, 23-38”» ;
– pag.296:
 „Lameh a ucis pe cei şapte tineri din câmpie”;

În Mica Biblie, pag.22, primul paragraf, sunt scrise următoarele:
„Urmaşii lui Cain. Cain la rândul său a avut fiu pe Enoh, iar Enoh pe Irad, iar Irad pe Maleleil, iar Maleleil pe Matusalem, iar Matusalem pe Lameh şi Lameh pe Noe”.
În acest citat există două greşeli: Maleleil a avut fiu pe Matusal, cf. Fc. 4, 18(nu pe Matusalem), iar Matusal pe Lameh şi Lameh pe Iabal şi Iubal, din Ada, şi pe Tubal-Cain şi pe sora acestuia, Noema(nu pe Noe), din Sela, cf. Fc. 4, 19-22. În Fc. 4, Dumnezeu ne revelează genealogia căderii, ne arată că, după şapte generaţii, omul ajunge la apogeul căderii(Lameh, primul poligam şi criminal în serie). Nu li se prezintă vârsta – nu este important cât au trăit păcătoşii pe pământ.
La sfârşitul capitolului 4, Moise ne anunţă ce ne va prezenta în capitolul 5: în Fc. 4, 25-26, lui Adam i se naşte Set, iar lui Set Enos. În cap.5, v.1 şi urm., Dumnezeu ne prezintă genealogia îndumnezeirii, arătându-ne unsprezece generaţii, de la Adam la Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe; acestora le este menţionată şi vârsta. Adam a avut fiu pe Set, Set pe Enos, Enos pe Cainan, Cainan pe Maleleil, Maleleil pe Iared, Iared pe Enoh, Enoh pe Matusalem, Matusalem pe Lameh şi Lameh pe Noe, care a avut pe Sem, Ham şi Iafet.
Al şaptelea om de la Adam, prin Cain, este Lameh, care pentru faptele sale cere pedeapsa infinită. Opusul său, al şaptelea om de la Adam, prin Set(fratele lui Cain), este Enoh, fiul lui Iared(nu al lui Cain). Acest Enoh este primul cetăţean al cerului: „Şi a umblat Enoh cu Dumnezeu şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase”(Fc. 5, 24). Al şaptelea om, prin Cain, devine „suflet demonizat”, iar al şaptelea om, prin Set, devine „trup pnevmatizat”.

Tatăl lui Noe, Lameh, este al nouălea om prin Set, nu al şaptelea prin Cain, iar Noe este al zecelea, prin Set, nu al optulea, prin Cain, după cum este scris în Mica Biblie(pag.22, primul paragraf); de ce nu ați citit și al doilea paragraf de la pag.22, unde genealogia este corectă, în care se arată că Enoh, al șaptelea om(de la Adam, prin Set), tatăl lui Matusalem, a plăcut atât de mult lui Dumnezeu, încât, la 365 de ani, l-a strămutat la El?



Astfel de greşeli, ca în Mica Biblie, au apărut şi în alte cărţi, cum ar fi manualul de Religie pentru clasa a V-a, Editura Aramis, 1998. După schema de la pag.40, Noe este descendentul lui Abel, cel care a murit fără a avea urmaşi. Nu înseamnă că cei menţionaţi în Comisia Patriarhiei Române, la pagina 2, au vreo vină, ci doar că cel care a făcut schema respectivă nu a fost destul de atent. Când, în mod neintenţionat, se strecoară greşeli este de înţeles, dar când se strecoară voit sau din lipsă de cunoaștere, atunci este grav(„Vai de cel prin care vine sminteala”). Astfel au apărut, în primele secole, apocrifele care acum smintesc pe mulţi(care erau oricum smintiţi). Pe câţi vor sminti cărţile dumneavoastră peste 50, 100 de ani? Pe câţi au smintit deja?

În Mica Biblie apărută în Chișinău, în 1990, paragraful greșit nu este inclus. De asemenea, în manualele de religie apărute după 1998 greșeala a fost îndreptată.

În 1 In. 3, 12 se vorbeşte despre Cain, nu despre fiul acestuia.
Cain lipseşte din genealogia adamic-mesianică deoarece nu este strămoşul Mântuitorului, acesta fiind Set, fratele lui Cain(Fc. 5, 1 şi urm.).



În citatul de la pag.296 este vorba de Lameh poligamul şi criminalul, fiul lui Matusal, care mărturiseşte: „Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea”? Acesta a ucis doi oameni. Apare scris în Scriptură că a ucis şapte oameni?


Susțineți că ați memorat Noul Testament; Vechiul Testament nu l-ați citit integral? Ați citit doar anumite pasaje? Vechiul Testament este trunchiul și Noul Testament coroana. Cum puteți culege fructele din coroană dacă nu ați urcat trunchiul? Chiar dacă așezați scara pe crengile coroanei, acestea ies din trunchi, coroana nu este suspendată. Dacă nu cunoașteți Vechiul Testament, nu puteți cunoaște Noul Testament. Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite la Scripturi: „Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El”(Lc. 24, 27).


La pag.223-227 ați citat din Vechiul Testament câteva pasaje despre preoție, lăsând pe dinafară unele importante, iar la pag.242-244, precum și în alte locuri, ați scris că Dumnezeu nu dă hirotonia de trei ori succesiv, că nu se repetă.

Preoția Vechiului Testament avea trei trepte: leviți(neaaroniți) – intrau în curtea cortului/templului, aduceau cele necesare pentru jertfă și aveau grijă de lemnele pentru jertfelnic etc. - aceștia au fost doar curățiți; preoți leviți(aaroniți) – intrau în Sfânta, aduceau jertfele, învățau poporul, diagnosticau bolile etc.; arhiereu(hacohen hagadol)(Lv. 21, 10; Nm. 35, 25,28; Ios. 20, 6 ș.a.) – aducea jertfele zilnice, cu preoții, iar jertfa pentru păcat(pentru sine și pentru popor) o aducea o singură dată pe an, în 10 Tișri (octombrie), la Sărbătoarea Împăcării(sau Ispășirii), intrând cu tămâie și cu sângele jertfei (vițel și țap) în Sfânta Sfintelor; tot el consulta voia Domnului în momente deosebite, de cumpănă, ale lui Israel. Arhiereul avea ca veșminte sfințite, pe lângă cele ale preotului, alte veșminte, specifice lui. Dintre acestea, nu ați amintit mitra(tiara), nici diadema sfințeniei(Sfântul lui Iahve - Sfințenia Domnului), de pe mitră(Iș. 28, 36; 29, 6). Și preoții erau mitrofori, dar nu aveau pe tiară plăcuța de aur cu inscripția „Sfântul lui Iahve”(azi, în Biserica Rusă și în Moldova, preoții primesc crucea de la hirotonie, iar, ca distincții, epigonat/bederniță, mitră ș.a.m.d.).

[EMANUEL]

Consacrarea marelui preot(arhiereului) se făcea prin turnare pe cap a untdelemnului de ungere(echivalentul Sfântului și Marelui Mir de azi, care este folosit la Taina Botezului, în timpul căreia se face și Taina Mirungerii, și la sfințirea bisericilor) și prin stropire cu sânge și cu untdelemn, iar cea a preotului doar prin stropire(Lv. 8, 2-30).
În Vechiul Testament, în Lv. 8, 1-12, Dumnezeu îl hirotonește pe Aaron arhiereu, prin Moise, în 8, 30, și pe fiii acestuia preoți, iar în Nm. 20, 25-29, poruncește lui Moise să-l dezbrace pe Aaron de veșmintele arhierești și să-l îmbrace pe Eleazar, preotul, fiul acestuia. Când l-a îmbrăcat nu l-a și miruit? Nu l-a făcut din preot arhiereu? În Iș. 29, 29, Dumnezeu spune lui Moise: „Veșmintele sfântului – adică ale lui Aaron – vor fi după el ale fiilor săi, în ele să fie unși și sfințiți. Timp de șapte zile le va purta preotul care-i va urma dintre fiii săi și care va intra în cortul mărturiei să slujească’ntru cele sfinte”(aici nu sunt termenii ambigui, mare preot, arhiereu, preot?). Preotul, întâiul născut al arhiereului, devenea arhiereu. Ce este atât de greu de înțeles? Preotul, care a fost sfințit prin stropire, este sfințit arhiereu, prin turnare. Această rânduială s-a respectat de la Aaron, prin Eleazar, până la Eli, iar de aici înainte, pe linia lui Itamar(al doilea fiu al lui Aaron), până în timpul lui Solomon, când, prin Țadoc, trece din nou pe linia lui Eleazar, până în timpul lui Antioh al IV-lea Epifanes (care vindea pe bani dreptul arhieriei celor din dinastia macabeilor). În anul 143 î.Hr., Simon Macabeul a acumulat și funcția de arhiereu, pe lângă cea de principe. În vremea stăpânirii romane arhieria se vindea din nou pe bani, dar ritualul de sfințire era același.

În Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos este numit Arhiereu în Evr. 4, 14-15; 5, 1,10; 7; 8 etc., deoarece a intrat cu sângele Său în Sfânta Sfintelor, în ceruri, o dată pentru totdeauna, nu o dată pe an. El nu se substituie jertfei, El este Însuși jertfa(Evr. 7; 8).
În Noul Testament preoția are tot trei trepte: diaconi, preoți și episcopi.
Diaconi(F.A. 6, 6): deși nu sunt numiți cu termenul „diaconi”, sunt hirotoniți; până la versetul 6 din F.A. 6 se vorbește despre „diaconia”- slujire. Ei slujeau la mesele văduvelor, săracilor ș.a.m.d. și duceau Euharistia bolnavilor; nu făceau „frângerea pâinii”. Sunt numiți diaconi în Flp. 1, 1 și în 1 Tim 3, 8,12.
Preoți(F.A. 11, 30; 14, 23 și notele; Tit 1, 5-6): săvârșeau Sfânta Liturghie și învățau mulțimile(1 Tim. 5, 17-18).
Episcopi(F.A. 20, 28; 1 Tim. 1, 2 și urm.; 3, 2-7; 4, 14; Tit 1, 5 și urm.): hirotoneau diaconi și preoți(Tit 1, 5), învățau mulțimile, conduceau Biserica: „(...)te-am îndemnat să rămâi în Efes ca să le poruncești unora să nu învețe învățături străine”(1 Tim. 1, 3 și nota); „Pentru aceea te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas și ca’n fiecare cetate să așezi preoți așa cum ți-am poruncit eu”(Tit 1, 5). Prin urmare, Sf. Ap. Pavel poruncește celor doi episcopi să conducă Biserica. Nu a spus nici preotului, nici diaconului să pună în rânduială cele ce lipsesc, ci episcopului.
Ce vă spune logica? Dacă cei șase diaconi(căci Ștefan a murit), după ce au slujit Bisericii, când au îmbătrânit nu s-au învrednicit să fie aleși, de comunitate, preoți în locul bătrânilor preoți, care au murit? Dumnezeu a uitat de vrednicia lor, i-a lăsat să moară diaconi? Și preoții Vechiului Testament, supuși credinței(F.A. 6, 7), sau cei aleși prin proorocie și punerea mâinilor apostolilor și episcopilor, când a murit episcopul, nu au fost vrednici să fie aleși episcopi? „Preoții care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura; că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; și: Vrednic este lucrătorul de plata sa”(1 Tim. 5, 17-18). Dacă Sf. Ap. Pavel poruncește episcopului să cârmuiască, să conducă, preotul care cârmuia bine și care era cunoscut pentru vrednicia îndoită, prin cuvânt și învățătură, nu era vrednic să fie ales episcop, când episcopul a murit, știind faptul că în vremea aceea episcopii erau căsătoriți? Dumnezeu nu i-a mai recunoscut vrednicia? Sau Dumnezeu a ales numai tineri, ca Timotei(„Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; dimpotrivă, fă-te credincioșilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credință, în curăție. Până ce voi veni eu, îndeletnicește-te cu citirea, cu îndemnul, cu învățarea”(1 Tim. 4, 12-13) )? Timotei cunoștea Scripturile din copilărie, de la bunica și mama lui, Loida și Eunichi, de aceea a fost ales, deși era tânăr (2 Tim. 1, 5).
Dacă textul Scripturii nu ne spune că au fost hirotoniți diaconii preoți și preoții episcopi, dar nici că nu au fost, de ce forțați textul? Știți bine că orice text se interpretează în context. Preoția este una, treptele sunt trei(citiți notele din ediția jubiliară de la F.A. 11, 30; 14, 23; 20, 28; Flp. 1, 1; 1 Tim. 1, 18; 4, 14; 2 Tim. 1, 6; Tit 1, 5)!
În locul lui Iuda Iscarioteanul au pus pe doi înaintea apostolilor: «Iosif, zis Barsaba, numit și Iustus, și pe Matia. Și, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care a căzut Iuda”. Și au tras la sorți; și sorțul a căzut pe Matia; și el s’a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli». Textul nu ne spune că a fost hirotonit de cei unsprezece, nici că n-a fost, doar că a fost rânduit(socotit) împreună cu ei. Hirotonia rămâne pe seama lui Dumnezeu (Urim și Tumim, sorț), după rugăciune. Dacă Ștefan a murit, apostolii nu au pus în locul lui alt diacon? Dacă a fost nevoie de șapte la început, după ce a fost martirizat Ștefan, după cuvântarea din capitolul 7, nu i s-a simțit lipsa? Au murit deodată cu el și văduvele pe care le ajuta?
Dacă Sf. Ap. Pavel, vorbind despre preoția Vechiului Testament, spune că „unei schimbări a preoției îi urmează neapărat și o schimbare a legii”(Evr. 7, 12), referindu-se la schimbarea preoției aaronite, care era din Levi, în preoția Mântuitorului(făcut Arhiereu de Dumnezeu Însuși și de Sine Însuși: „Tu ești Preot în veac”(Ps. 109, 4); „și de dragul lor Mă sfințesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți întru adevăr”(In. 17, 19) ), Care era din Iuda. Nu ne spune că a desființat treptele preoției, ba dimpotrivă, rânduiește episcopi, preoți și diaconi(diaconi în locul leviților ș.a.m.d.).

De ce vă place să înnegriți totul? Mai sunt și astăzi preoți care sunt aleși
de comunitate și hirotoniți de ierarh, ca în vremea apostolilor, și transferați tot la cererea credincioșilor.

Vă întrebaţi de unde depune episcopul legământul, susţinând că nu aţi
luat parte la un astfel de eveniment. Acest legământ se află în Tit 1,7 şi urm.


Ați mai făcut și alte afirmații greșite:
– pag.240:
 „În ediţia Bibliei din 2001, a Sinodului Teoctist” s-a modificat un verset: 1 Tim. 4, 14;
Ceea ce susţineţi despre schimbările apărute în ediţia Bibliei din 2001, a „Sinodului Teoctist”, este o altă eroare. Patriarhul Teoctist, începând cu anul 1988, până în 2001, a avut 11 ediţii ale Bibliei, dar în ele este reeditat textul Bibliei patriarhului Iustin, din 1982. Dacă patriarhul Teoctist ar fi făcut aceste schimbări voit, atunci n-ar fi reeditat în 2001, dar nici în 2005, după apariţia cărţii dumneavoastră, din acelaşi an, textul ediţiei jubiliare a Bibliei din 2001, diortosită de Bartolomeu Valeriu Anania, despre care dumneavoastră recunoaşteţi că „Este nu numai o traducere corectă, a minţii, ci şi foarte bogată a inimii”(nota 132, pag.248).
În timp ce aţi scris de toate despre toţi, aţi fi putut să vă aplecaţi asupra textului fiecărei ediţii a Bibliei, din 1688 încoace şi să faceţi un tratat despre evoluţia limbajului biblic şi a unor interpretări(schimbări) apărute de la o ediţie la alta. Ex.:
 în Biblia de la Bucureşti, în Nm. 1, 3, se arată vârsta celor apţi pentru serviciul militar: „de la 20 de ani în sus”; în Nm. 4, 3 se arată vârsta leviţilor apţi pentru slujba în cortul mărturiei: „de la 20 de ani în sus”;
 în Septuaginta(LXX), Nm. 4, 3,30,35,39,43,47, „de la 25 de ani în sus”, în v.23 „între douăzeci și cinci și cincizeci de ani”, iar în 8, 24-25, „De la douăzeci și cinci de ani în sus vor intra să slujească în cortul mărturiei; iar la cincizeci de ani vor înceta din slujbă și nu vor mai lucra” ;
 în Versiunea Ebraică/Textul Masoretic(T.M.), Nm. 4, 3,30,35,39,43,47, „de la 30 de ani în sus”, în v.23 „toți cei buni de slujbă”, iar în 8, 24-25, „De la douăzeci și cinci de ani în sus să intre să lucreze în cortul adunării; iar la cincizeci de ani să înceteze și să nu mai lucreze”;
Ediţiile de după 1688 îndreaptă greşeala din Biblia de la Bucureşti, din Nm. 4, 3, folosind varianta LXX sau a T.M. .

[EMANUEL]

 în Biblia din 1688, în Lv. 21, 14-15, se spune că preotul „fecioară den ruda lui va lua(...), fecioară den norodul lui va lua”; în Iz. 44, 22, „fecioară den semințiia casii lui Israil și văduvă, de să va face, den preot vor lua”;
 în ediţiile de după 1688, în Lv. 21, 13-14, preotul trebuie să se căsătorească cu o „fecioară din neamul său”, iar în Iz. 44, 22, cu o fecioară sau o văduvă de preot „din neamul lui Israel”. În toate ediţiile, până la ediţia patriarhului Miron, apare la fel, dar, în Biblia patriarhului Miron, în Iz. 44, 22, apare cuvântul „fată” în loc de „fecioară”. Astfel este reeditat acest verset în toate ediţiile, până la ediţia jubiliară, unde apare, din nou, cuvântul „fecioară”;

 în prima ediţie a patriarhului Justinian, la 1 Tim. 5, 9, apare un cuvânt nou(care nu era în ediţiile anterioare), pentru a evidenţia o anumită idee, acesta rămânând aşa în toate ediţiile următoare: „Văduva care are mai puţin de 60 de ani să nu fie înscrisă între văduve, şi numai dacă a fost femeia unui singur bărbat”; în LXX este scris „femeia unui bărbat”;

 în Noul Testament din 1648 apare scris, în 1 Tim. 3, 2, că „episcopul” trebuie să fie „unii mueri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „diaconii” trebuie să fie „unii mueri bărbaţi”, iar „preotul”, în Tit 1, 6, trebuie să fie „bărbat unii mueri”;
 în Biblia din 1688, în 1 Tim. 3, 2, este scris „unii muieri bărbat”, în 1 Tim. 3, 12, „unii muieri bărbați”, iar în Tit 1, 6, „unii muieri bărbat”;
 în Biblia de la Iași, 1874, este scris „bărbatu alu unei femei”, „bărbați ai unei femei”, respectiv „bărbatu alu unei femei”;
 în ediția sinodală din 1914 este scris „unei muieri bărbat”, „ai unei femei bărbați”, respectiv „bărbat al unei femei”;
 în restul ediţiilor sinodale apare scris „bărbat al unei femei”, „bărbaţi ai unei femei”, respectiv „bărbat al unei femei”;
 în ediţiile din diaspora este scris „bărbat al unei neveste”, „bărbaţi ai unei neveste”, respectiv „unei neveste bărbat”;
 în edițiile din diaspora de după 1982, textul se adaptează după edițiile sinodale, reluând, cu unele excepții: „bărbatul”, „bărbați ai”, respectiv „bărbat al” „unei singure neveste”;
 în ediţia patriarhului Iustin, este scris, în 1 Tim. 3, 2, „bărbat al unei singure femei”, în 1 Tim. 3, 12, „bărbaţi ai unei singure femei” şi în Tit 1, 6, „bărbat al unei femei”;
 în toate ediţiile patriarhului Teoctist apare reeditat textul ediţiei patriarhului Iustin, excepție făcând edițiile jubiliare;
 în ediţia jubiliară, a Sfântului Sinod, este scris, în 1 Tim. 3, 2,12 şi Tit 1, 6, „bărbat al unei singure femei”, pentru a evidenţia monogamia preoţilor şi căsătoria unică, după cum spune B.V.Anania în nota de la 1 Tim. 3, 2.
Traducătorii Sfintei Scripturi, din 1982 încoace, au fost nevoiţi să facă această specificare din cauza faptului că unii preoţi divorţau şi se recăsătoreau.

 în privinţa textului din 1 Tim. 4, 14, în Noul Testament al lui Simeon Ștefan(1648) este scris „punerea mânulor a preoţilor”, iar în Biblia de la București(1688), „nu te lenevi de cel dentru tine dar, carele s-au dat ție prin prorocie cu punerea deasupra a mânilor preoților”. În Biblia de la Iași(1874), este scris „cu punerea mâneloru presbiterului”. În ediţiile din 1648 până la ediția sinodală din 1914 se merge pe ideea punerii „mâinilor preoţilor”. Începând cu ediţia sinodală(1914), până la prima ediţie a patriarhului Justinian, apare scris „punerea mâinilor preoţiei”, iar în cele două ediții ale patriarhului Justinian apare scris „punerea mâinilor preoțimii”. În 1982, în ediţia patriarhului Iustin, este scris, pentru prima dată, „punerea mâinilor mai-marilor preoţilor” (ierarhul se roagă lui Dumnezeu să îl hirotonească prin Sfântul Duh, nu îl hirotonește în numele lui: „(...)Însuți Stăpâne al tuturor, și pe acesta, pe care ai binevoit a se rândui prin mine, binevoiește să primească acest mare har al Sfântului Tău Duh(...)”). Echipa de traducători a ediţiei patriarhului Iustin nu cred că a vrut să scoată în evidenţă ceea ce susţineţi dumneavoastră, ci a scris aşa datorită faptului că episcopii hirotonesc preoţii; nu patriarhul, în mod personal, a tradus, ci echipe de traducători: filologi, biblişti etc. Vedeţi ce spune B.V.Anania în memoriile sale, în capitolele „Sub patriarhul Iustin” și „O nouă versiune românească a Bibliei”, când a cerut patriarhului să îi aprobe pensionarea, echipele rămânând, totuşi, şi ocupându-se de reeditarea Bibliei de la Bucureşti, de data aceasta cu textul şi în literă latină, pe lângă cel în slavonă, aceasta apărând în 1988, deodată cu reeditarea ediţiei patriarhului Iustin, cu binecuvântarea patriarhului Teoctist; înainte de pensionarea lui B.V.Anania, echipa era condusă de doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga, iar după pensionarea acestuia a fost condusă de prof. I. Chițimia;

 începând cu Noul Testament din 1648 până la ediția patriarhului Iustin, din 1982, în Ap. 20, 2-7 se merge pe ideea de „o mie de ani”;
 în ediţia patriarhului Iustin, apare în Ap. 20, 2,4 și 6, „mii de ani”, în 20, 3 și 5, „miile de ani”, iar în 20, 7, „miilor de ani”;
 în toate ediţiile patriarhului Teoctist, versetele din Ap. 20, de la 2 până la 7, apar ca în ediţia patriarhului Iustin;
 B.V.Anania scrie, în Ap. 20, 2 și 4, „o mie de ani”, în 3,5 și 7, „miile de ani”, iar în 6, „miilor de ani”;

 în ediţia jubiliară, din 2001, B.V.Anania îndreaptă tot ce s-a schimbat până la acea dată, urmând textul LXX.


– pag.244:
 „Febe(sau Fivi), din Chenhreea, este diacon al lui Dumnezeu spre binele tău(Rm. 13, 4)”.

În Rm. 13, 4 se vorbeşte despre „diaconul”(„slujitoarea”) stăpânire, nu despre „diaconul” Febe: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. Căci dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea; căci ea îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu’n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul. Pentru aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai din pricina mâniei, ci şi în virtutea conştiinţei”(Rm. 13, 1-5).
Febe este amintită în Rm. 16, 1, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ca „diacon” al „Bisericii din Chenhreea”(LXX).


Apar, pe alocuri, unele greşeli de tipar, probabil:
– pag.243: Tim. 1,7 şi urm.(în loc de Tit);
– pag.245: In. 1, 29(în loc de 1, 19) etc.


Monahismul are bază scripturistică:
-în Vechiul Testament: nazireii(Samuel, Samson, Ilie Tesviteanul, Elisei etc.) .
-în Noul Testament: în Matei 19,11-12 Mântuitorul răspunde apostolilor cu privire la căsătorie: „Nu toți pricep acest cuvânt ,ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s’au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; și sunt fameni care s’au făcut ei înșiși fameni de dragul împărăției cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă”. Notă: „După ce a menționat cele două stări de castitate involuntară, Iisus statuează fecioria voluntară, abstinența perpetuă a celor ce vor să se dedice în întregime vieții duhovnicești”.


Unde scrie în Noul Testament că Sf. Ap. Ioan a facut învieri? Textul ne arată că, atunci cand Sf. Ap. Petru(F.A. 9, 36-43) și Sf. Ap. Pavel(F.A. 20, 7-12) au făcut învieri, Sf. Ap. Ioan nu era de față.


Aţi mai făcut şi alte confuzii, nu susţin că le-am comentat pe toate.


V-am scris acestea nu pentru că am ceva cu persoana dumneavoastră, ci v-am scris „în virtutea conştiinţei”, pentru că adevărul lui Dumnezeu trebuie să rămână neschimbat.


„Harul fie cu tine!”(1 Tim. 6, 20) „Domnul fie cu duhul tău!”(2 Tim. 4, 22)




Pr. prof. Grigore-Dumitru Roşca

[angegabi]

Cum se explica faptul ca mama lui Pavel C. nu doreste sub nici o forma sa fie incinerata dupa sugestiile acestui incornorat ?
Doreste desigur sa fie ingropata crestineste si cred ca are o durere mare insuflet pentru necredinta fiului sau.
O sa piara in foc Pavel, impreuna cu cei pe care ii trage de pe drumul cel bun.

[plachibibi]

Eu nu inteleg de ce sare toata lumea asa zisa crestin ortodoxa sau nu, pentru sau impotriva acestui om, care ridica o discutie absolut corecta, spun eu! Este clar ca fiecare dintre noi avem o optiune, sa credem sau nu in ceva,nu deranjam pe nimeni! Asa cum dl.Corut nu ma poate obliga sa cred in ceea ce sustine dansul, nu vad de ce adeptii religiei crestin-ortodoxe se simt atat de ofensati si incearca sa spuna si sa sustina ca ceea ce cred ei este adevarul absolut! Orice problema consider ca trebuie discutata cu respect si nu cu acuzatii si injuri care nu fac decat sa indice lipsa de capacitate a unora in a putea gasi un raspuns logic,argumentat,conform vremurilor in care traim!? Ca doar pe aceste lucruri ne bazam zi de zi, sau ar trebui sa facem asta; acasa in familie, la serviciu etc.
Pentru mine religia este o meserie ca oricare alta,prin care unii oameni, ca si noi,isi castiga existenta! Nu am nimic impotriva pana la punctul in care se incearca in mod evident si voit nu numai sa se castige niste bani nedeclarati, pentru care alti oameni fac puscarie, ci si sistematic se incearca prin diverse forme sa ne faca pe noi, oamenii de rand sa credem ca ei detin adevarul absolut! Aici este toata discutia! Daca in mod oficial, s-ar afirma clar ca preotii sunt doar niste oameni care isi fac meseria pt a putea trai ca noi toti dealtfel, s-ar rezolva totul! Dar ei nu se multumesc cu atat!
Ca sa numai lungesc dicutia in n directii, vreau sa scriu doar ca noi cu totii suntem doar niste oameni, ne place sa credem ca evoluam, numai putem gandi azi ca acum 100 de ani, se facem proba clara a ceea ce gandim si scoatem pe gura si sa sustinem cu fapte!
Nu sunt nici pro DL Pavel Corut, insa atentie,tind sa fiu contra religiei si adeptilor ei, mai ales datorita reactiilor sau lipsei lor! Sanatate la toata lumea!

[Mosh-Neagu]

Despre Pavel Corut... Dumnezeu cu mila... El cu-ale lui, noi cu-ale noastre... Doar ca, bietul de el s-a apucat sa-i scrie Patriarhului, despre una-despre alta... Probabil de-aici s-a starnit taraboiul...
Cat despre celelalte... iarasi spun: fiecare cu parerea lui. Adevarul nu-l detinem (nici macar) noi! Din cand in cand, Dumnezeu ingaduie sa-i fie relevat cate unui "ales", si asa ne parvine si noua: prin prooroci, prin Sfintii Parinti... Banuiesc ca de Mantuitor e mai greu de acceptat, din punctul tau de vedere, stiind ca Iisus n-a scris nici macar o notita de care sa avem habar... (Sau poate momentul cand i s-a adus femeia adulterina spre judecata, iar El scria pe nisip, dar nu stim exact, ce!...)
Eu spun ca, atat timp cat nu ti-a cerut nimeni contributia pentru biserica, nici bani de lumanari, nici nu te-a obligat sa contribui la ridicarea vreunui lacas de cult, si atat timp cat nu stim ce inseamna exact notiunea de preot, (sa te fereasca cel de sus sa iti alegi cu inconstienta, o meserie care sa prezinte un astfel de risc, fiindca este infinit mai bine sa dezamorsezi bombe, decat sa platesti pentru pacatele pe care le dezlegi cu subiectivitate si partinire), atunci nu vad de ce nu s-ar salaslui pacea in sufletul nostru... Purtatul de grija a celor ce cred (nu a celor "religiosi"), este o meteahna ce aduce riduri si dureri de stomac!...
Sanatate multa!

[plachibibi]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Despre Pavel Corut... Dumnezeu cu mila... El cu-ale lui, noi cu-ale noastre... Doar ca, bietul de el s-a apucat sa-i scrie Patriarhului, despre una-despre alta... Probabil de-aici s-a starnit taraboiul...
Cat despre celelalte... iarasi spun: fiecare cu parerea lui. Adevarul nu-l detinem (nici macar) noi! Din cand in cand, Dumnezeu ingaduie sa-i fie relevat cate unui "ales", si asa ne parvine si noua: prin prooroci, prin Sfintii Parinti... Banuiesc ca de Mantuitor e mai greu de acceptat, din punctul tau de vedere, stiind ca Iisus n-a scris nici macar o notita de care sa avem habar... (Sau poate momentul cand i s-a adus femeia adulterina spre judecata, iar El scria pe nisip, dar nu stim exact, ce!...)
Eu spun ca, atat timp cat nu ti-a cerut nimeni contributia pentru biserica, nici bani de lumanari, nici nu te-a obligat sa contribui la ridicarea vreunui lacas de cult, si atat timp cat nu stim ce inseamna exact notiunea de preot, (sa te fereasca cel de sus sa iti alegi cu inconstienta, o meserie care sa prezinte un astfel de risc, fiindca este infinit mai bine sa dezamorsezi bombe, decat sa platesti pentru pacatele pe care le dezlegi cu subiectivitate si partinire), atunci nu vad de ce nu s-ar salaslui pacea in sufletul nostru... Purtatul de grija a celor ce cred (nu a celor "religiosi"), este o meteahna ce aduce riduri si dureri de stomac!...
Sanatate multa!

Va salut!
Nu e nevoie sa imi ceara in mod direct sau sa ma oblige la plata, ca sa pot crede sau nu,sa pot avea o opinie sau nu!
Este o institutie prin care se fac bani, punct! Daca s-ar recunoaste acest aspect nu ar mai fi probleme de nici un fel!

[Lucian008]

În prealabil postat de plachibibi

Eu nu inteleg de ce sare toata lumea asa zisa crestin ortodoxa sau nu, pentru sau impotriva acestui om, care ridica o discutie absolut corecta, spun eu! Este clar ca fiecare dintre noi avem o optiune, sa credem sau nu in ceva,nu deranjam pe nimeni! Asa cum dl.Corut nu ma poate obliga sa cred in ceea ce sustine dansul, nu vad de ce adeptii religiei crestin-ortodoxe se simt atat de ofensati si incearca sa spuna si sa sustina ca ceea ce cred ei este adevarul absolut! Orice problema consider ca trebuie discutata cu respect si nu cu acuzatii si injuri care nu fac decat sa indice lipsa de capacitate a unora in a putea gasi un raspuns logic,argumentat,conform vremurilor in care traim!? Ca doar pe aceste lucruri ne bazam zi de zi, sau ar trebui sa facem asta; acasa in familie, la serviciu etc.
Pentru mine religia este o meserie ca oricare alta,prin care unii oameni, ca si noi,isi castiga existenta! Nu am nimic impotriva pana la punctul in care se incearca in mod evident si voit nu numai sa se castige niste bani nedeclarati, pentru care alti oameni fac puscarie, ci si sistematic se incearca prin diverse forme sa ne faca pe noi, oamenii de rand sa credem ca ei detin adevarul absolut! Aici este toata discutia! Daca in mod oficial, s-ar afirma clar ca preotii sunt doar niste oameni care isi fac meseria pt a putea trai ca noi toti dealtfel, s-ar rezolva totul! Dar ei nu se multumesc cu atat!
Ca sa numai lungesc dicutia in n directii, vreau sa scriu doar ca noi cu totii suntem doar niste oameni, ne place sa credem ca evoluam, numai putem gandi azi ca acum 100 de ani, se facem proba clara a ceea ce gandim si scoatem pe gura si sa sustinem cu fapte!
Nu sunt nici pro DL Pavel Corut, insa atentie,tind sa fiu contra religiei si adeptilor ei, mai ales datorita reactiilor sau lipsei lor! Sanatate la toata lumea!

Este dreptul fiecaruia sa aiba o opinie. Corect.
Este dreptul fiecaruia sa si-o expuna atat timp cat o si argumenteaza.
Si el a facu ambele chestii, chiar daca argumentarea este proasta si se bazeaza pe habarnism in ceea ce priveste crestinosmul. Dar nu are dreptul nimeni sa iti conteste si jigneasca optiunea de credinta. Si ala asta a facut.